Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 208/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 208 PI
Ședința publică de la 05 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 397/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petentul și intimatul.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de respingere a plângerii ca neîntemeiată și menținerea rezoluțiilor pronunțate în cauză.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 15.05.2009 sub nr-, petentul a solicitat infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penală față de făptuitorul, inspector principal la Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, cu privire la comiterea de către acesta a infracțiunii prev. de art.246 pen, art.260 penal, art.261 și 272.penal.
În motivarea plângerii petentul arată că, în fapt, la data de 05.03.2008 s-a efectuat o percheziție în camera unde era cazat petentul, de către mai mulți lucrători ai penitenciarului Arad, iar regulamentul prevede că deținuții sunt scoși pe holul secției împreună cu toate efectele personale, cum s-a procedat și la acea dată. În timpul percheziției, aflându-se în exercitarea serviciului, inspectorul a filmat o percheziție, această înregistrare fiind ulterior solicitată de instanța de judecată ca probă. Deoarece în timpul filmării s-au înregistrat aspecte care îl puteau acuza de abuz în serviciu, acesta,de comun acord cu directorul penitenciarului, a negat existența înregistrării. A în fața instanței de judecată, intimatul susținut că nu a filmat percheziția, însă la dosar există declarații contradictorii. Înregistrarea constituia o probă concludentă care demonstra abuzul cadrelor unității, și prin distrugerea acestei dovezi, petentului i-au fost cauzate lezări grave și urmări juridice. A solicitat despăgubiri civile în cuantum de un milion euro, pentru efectele mărturiei mincinoase, a efectelor distrugerii dovezii și a abuzului săvârșit.
La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr.397/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din analiza căruia instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorului, inspector principal la Penitenciarul d e Maximă Siguranță a Aî ntrucât acesta a filmat o percheziție efectuată în camera sa din penitenciar iar ulterior a negat acest lucru deși au existat martori angajați din cadrul unității de detenție care au confirmat acest lucru. Se mai arată că intimatul a distrus filmarea lezându-i dreptul de a-și dovedi nevinovăția.
Prin rezoluția din data de 27.02.2009 dată în dosarul de mai sus, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, inspector principal la Penitenciarul d e Maximă Siguranță A, cu privire la comiterea de către acesta a infracțiunii prev. de art.246 pen, art.260 penal, art.261 și 272.penal.
Prin rezoluția din data de 16.04.2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a respins plângerea formulată de petentul.
Analizând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate din prisma dispozițiilor legale în materie reglementate de art.278/1 pr.pen care se completează cu normele de procedură incidente în speță, respectiv art.246,260,261 și 272..pen. instanța apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, în deplină concordanță cu actele dosarului.
Potrivit art.246 pen. aceasta constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Infracțiunea are un caracter subsidiar, ceea ce înseamnă că abuzul săvârșit de un funcționar public sau de un alt funcționar se încadrează în art.246 pen. numai dacă acest abuz nu are o incriminare distinctă în codul penal. Pentru existența infracțiunii neîndeplinirea actului sau îndeplinirea defectuoasă a acestuia trebuie să aibă drept urmare vătămarea intereselor legitime ale persoanei.
Analizând aceste trăsături esențiale ale infracțiuni raportat la plângerea formulată, instanța apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu pre. de art.246 pen. întrucât intimatul, alături de alți angajați ai Penitenciarului d e Maximă Siguranță A au efectuat o percheziție în camera unde era cazat, alături de alți deținuți și petentul, ocazie cu care s-a solicitat deținuților să iasă în holul secției împreună cu efectele personale. În timpul percheziției unul dintre angajați a observat că în camera a rămas o giacă solicitând prezentarea la control a acesteia, obiect de vestimentație care aparținea petentului și în buzunarul căruia s-a găsi un telefon mobil cu încărcător, fiind evidentă intenția petentului de a sustrage controlului această geacă în condițiile în care este interzisă deținerea telefonului mobil în unitatea de detenție. Intimatul, care făcea parte din echipa de control a intenționat filmarea activității dar din lipsa benzii de înregistrarea acest lucru nu s-a realizat creându-se falsa impresie a filmării.
Petentul apreciază că intimatul a distrus filmarea percheziției deoarece la solicitarea sa de a i se elibera o copie a filmării i s-a răspuns de conducerea unității de detenție că a asemenea solicitarea se eliberează doar instanței competente dar acest răspuns nu confirmă existența înregistrării. De altfel, petentului i s-a eliberat o copie de pe procesul verbal de incident, iar susținerile ulterioare, în sensul contradicției dintre declarațiile martorilor, angajați ai penitenciarului, a nerespectării ordinii întocmirii actelor, respectiv raportul de incident încheiat anterior procesului verbal de confiscare și al neconcordanței mărcii telefonului mobil în declarațiile martorilor și procesul verbal de confiscare nu duc la vinovăția intimatului. În primul rând nu există o reglementare legală care să stabilească ordinea încheierii actelor, fiind esențial ca acestea să fie ulterioare activității faptice, în speță operațiunii de percheziție soldată cu descoperirea telefonului mobil aparținând petentului și pe care acesta îl lăsase în mod intenționat în geacă în cameră pentru a se sustrage controlului în condițiile în care știa că deține obiecte interzise. În al doilea rând nu există neconcordanțe între declarațiile angajaților unității de detenție iar referirile lor la marca telefonului mobil găsit în geaca petentului și neconcordanța cu marca menționată în procesul verbal de confiscare nu înlătură activitatea petentului de a deține un obiect interzis pe perioada executării pedepsei.
Art.260 penal sancționează fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau orice altă cauză în care se audiază martori face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat. Intimatul a dat o declarație în fața procurorului în calitate de învinuit, astfel că nu întrunește calitatea cerută de actul normativ pentru tragerea la răspundere penală, fiind persoana învinuită de comiterea faptelor.
Potrivit art.261 penal încercarea de determinare a mărturiei mincinoase se realizează, sub aspectul laturii obiective prin activitatea de determina o persoană prin constrângere sau corupere să dea declarații mincinoase într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau orice altă cauză în care se audiază martori. Nici una din probele administrate nu confirmă această acuzație, nefăcându-se dovada că intimatul a exercitat activități ce se circumscriu laturii obiective a acestei infracțiuni, activități exercitate asupra altor angajați ai penitenciarului.
Art.272 penal sancționează reținerea sau distrugerea unui înscris, în speță de către un organ de jurisdicție, dar atâta vreme cât filmarea nu s-a realizat din motive tehnice, mai exact din cauza lipsei benzii de înregistrare potrivit susținerilor intimatului confirmate de șeful său ierarhic nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni din cauza lipsei obiectului material asupra căruia poartă infracțiunea. Câtă vreme nu a existat înregistrarea filmării percheziției nu se poate susține distrugerea acesteia.
Prin urmare, soluția fiind legală și temeinică, în temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal se va respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 397/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art- 2781alin.8 lit.a p Cod Penal respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 397/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 5 August 2009.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.AN/7.08.2009
Tehnored AJ/4 ex/13.08.09
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu
