Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.210
Ședința publică din data de 20 martie 2009,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenta, DOMICILIATĂ ÎN P,-,.67 bis,.C,.111, județul P, împotriva sentinței penale nr.16/09 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de persoana vătămată, menținându-se rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la data de 04.08.2008 în dosarul nr.439/P/2008, (menținută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița prin rezoluția din 28.10.2008, pronunțată în dosarul nr.1293/II/2/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta petentă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta petentă declară că nu alte cereri de formulat și că dorește să-și susțină singură recursul.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, în temeiul art.385/13 pr.penală Curtea a acordat cuvântul recurentei în dezbaterea recursului.
Recurenta parte vătămată, critică soluția pronunțată de prima instanță, susținând că în mod greșit i s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere urmărire penală din data de 4 august 2008.
Așa cum a susținut și la prima instanță, consideră că în mod greșit prin rezoluția din 4 august 2008 s-a reținut că moartea violentă a soțului ei a fost rezultatul unui accident casnic survenit datorită faptului că ar fi alunecat în curte și în cădere s-a lovit la cap și că nu există un indiciu în sensul că asupra lui s-au exercitat acte de violență de către o altă persoană.
Pentru elucidarea circumstanțelor în care a fost omorât soțul său nu s-au efectuat cercetări conforme cu dorința aflării adevărului, cercetarea a fost incompletă. Procurorul nu a efectuat confruntări între declaranți, deși organul de urmărire penală era obligat să strângă toate datele privitoare la împrejurările săvârșirii infracțiunii.
La instanța de fond, au fost avute în vedere doar cele 3 declarații ale martorilor, declarații care se contrazic.
După luarea declarațiilor, la circa 6 luni după depunerea plângerii, nu se efectuaseră cercetări și la insistențele sale s-a mers la fața locului unde s-au efectuat fotografii, dar pentru că nu sunt clare nu au putut fi avute în vedere și nu au fost depuse la dosar.
În rezoluția de neîncepere urmărire penală, organul de cercetare a făcut vorbire de expertiza medico-legală, însă în opinia sa aceasta este o lucrare eronată, motiv pentru care înțelege să formuleze contestație pentru anularea acestei lucrări. Data de internare a victimei la spitalul este eronată, în raportul de expertiză s-a trecut 220.01.2007 iar în foaia de observație 22.01.2007. Și data de prezentare a victimei la Spitalul P este eronată întrucât în raportul de expertiză s-a trecut 21.01.2007 de către Serviciul de Ambulanță D, iar în registrul de urgențe chirurgie al aceluiași spital este înregistrat la nr.170 din 22.01.2007, ora 8,15.
Tot la acest spital s-au făcut constatări cu privire la leziunile victimei și s-a menționat că tensiunea arterială a fost 120/170, dar 1770 este de fapt numărul de înregistrate.
Deși s-a susținut că a fost băut, la toate cele 3 spitale unde fost dus nu au rezultat urme de alcool și nici în raportul de necropsie.
Este sigură că soțul său a fost victima unei agresiuni, întrucât acesta prezenta multiple leziuni la cap, antebraț, picioare, pe spate.
Nu a fost implicat în nici un eveniment rutier și când a plecat de acasă era sănătos, dar, din câte știe, era amenințat de cel care l-a lovit că dacă va spune adevărul îi va fi omorâtă soția și fiica.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea plângerii formulate în temeiul disp. aart.278/1 pr.penală, desființarea rezoluției administrarea de noi probe și trimiterea în judecată a numiților, și.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de petentă împotriva sentinței penale nr.16/9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, apreciind că hotărârea este legală și temeinică. S-a reținut corect de prima instanță că soluția pronunțată de procuror este legală și temeinică, ținând seama de probatoriile administrate, respectiv acte medicale, raportul de expertiză medico-legală, raportul de nouă expertiză medico legală, depozițiilor martorilor care au fost de față sau ulterior producerii incidentului și a concluzionat că nu există date din care să rezulte că victima a fost agresată de alte persoane, decesul survenind în urma unui accident casnic survenit în condițiile unei stări de ebrietate.
În mod corect s-a concluzionat că nu există vreun indiciu în sensul că asupra celui decedat s-au exercitat acte de violență de către o altă persoană, iar urmărirea penală este completă fiind administrare probe necesare aflării adevărului.
Recurenta petentă depune la dosar 2 poze foto, contestație pentru anularea raportului de nouă expertiză, adresa nr.-/18.08.2008 emisă de Poliția municipiului, însoțită de xerocopia declarației sale dată la această instituție.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.16/9 ianuarie 2009 Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondată plângerea formulată de persoana vătămată, menținând rezoluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița la 4.08.2008 în dosarul nr.439/P/2009, menținută de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița prin rezoluția 1293/II/2/2008 din data de 28.10.2008. A fost obligată persoana vătămată la plata sumei de 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rezoluția nr.439/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind moartea violentă a victimei născut la 7.09.1950, iar Primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița prin rezoluția nr.1293/II/2/2008 din 28.10.2008 a respins plângerea formulată de petenta împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.
A observat prima instanță că împotriva celor două rezoluții petenta s-a adresat cu plângere instanței de judecată, motivând că în realitate soțul său a fost agresat de numitul în complicitate cu sora lui cu care acesta se afla în dușmănie datorită unor procese civile aflate pe rolul Judecătoriei Pucioasa care durau de mai mulți ani.
A invocat petenta în susținerea plângerii sale concluziile formulate în raportul medical de necropsie A- efectuat de INML " Minovici" B din care a rezultat cu certitudine că moartea lui a fost violentă și s-a datorat broho - pneumoniei iar leziunile de violență constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu sau de corp/plan dur și au legătură directă de cauzalitate cu decesul.
Se mai arată de către petentă că și în adresa A- comunicată de același institut s-a concluzionat că moartea soțului său a fost violentă, iar leziunile de violență s-au putut produce cu și de corp dur plan, coroborate cu o serie de alte elemente expuse pe larg în conținutul plângerii, pe baza cărora petenta a considerat că soluția de neîncepere a urmăririi penale nu este confirmată întrutotul de mijloacele de probă administrate, care în unele aspecte sunt chiar contradictorii și ca atare, există suspiciuni seroase în legătură cu săvârșirea infracțiunii de omor împotriva soțului său.
Verificând plângerea petentei în raport de probele administrate, tribunalul a constatat că la 26.01.2007 victima a încetat din viață la Spitalul de urgență din B, datorită leziunilor expuse în raportul de noua expertiză medico-legală aflat la fila 124 dosar urmărire penală, respectiv insuficiență cardio respiratorie produsă în evoluția unui traumatism vertebro-medular, cu luxație anterioară și fractură 6 și 7, contuzie medulară consecutivă la același nivel la un organism cu tare organice.
Același raport de noua expertiză a precizat și mecanismul de producere al leziunilor, astfel că s-a concluzionat că leziunile aflate pe partea dreaptă a corpului - placard excoriat fronto-temporal drept, plăgi parieto-temporale dreapta, echimoză cu dermabraziune toracică posterior dreapta, echimoză rebord costal drept, fiind leziuni care prin morfologie sugerează o forță de producere medie-mare, cel mai probabil prin lovire de plan dur neregulat, posibil în condițiile unei căderi de la alt nivel cu impact cranian dreapta și solicitarea coloanei cervicale - nivel 6 - 7, concluzii raport (fila 124).
La examenul extern al cadavrului pe partea a corpului au fost semnalate plăgi superficiale de foarte mici dimensiuni, al căror mecanism de producere a putut fi reprezentat atât de lovire de intensitate mică cu corp dur de mici dimensiuni sau zgâriere, cât de lovire cu un corp dur de mici dimensiuni.
Se mai arată că actul medico-legal avizat de Comisia din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "-Minovici" Bac oncluzionat că există legătură directă de cauzalitate numai între leziunile traumatice vertebro- medulare- și decesul instalat la 26.01.2007 (filele 118-124).
A fost înlăturată ipoteza unei agresiuni, concluzionându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală (rezoluția de neîncepere a urmăririi penale).
Urmărirea penală a fost reluată prin admiterea plângerii formulată de, care reiterând susținerile sale privitoare la existența unei infracțiuni de omor a solicitat continuarea cercetărilor penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 din codul penal.
În actele premergătoare care s-au realizat nu au fost de natură să ofere noi indicii în ceea ce privește ipoteza existenței unei heteroagresiuni de cauză a traumatismului care a condus la decesul părții vătămate.
Ca situație de fapt, s-a reținut, în urma actelor premergătoare că în ziua de 21.01.2008 a ajuns alături de în comuna, județul D și au poposit la domiciliul martorei (cele două femei sunt în raporturi de rudenie, prima dintre ele solicitând părții vătămate să o reprezinte într-un proces aflat pe rolul Judecătoriei Pucioasa ).
În cursul aceleiași zile, partea vătămată a fost invitată la domiciliul lui, unde împreună cu membri familiei acesteia a consumat peste 800 ml. Ť. și s-a odihnit vreme de aproximativ 4 ore.
Audiate în dosarul 439/P/2008, toate persoanele au confirmat că partea vătămată avea răni superficiale la față și le-a explicat celor prezenți că ele provin de la un eveniment stradal care s-a produs la o trecere de pietoni, unde s-a împiedicat, a căzut și s-a lovit (declarația martorei filele 86, 87).
a confirmat faptul că la momentul întâlnirii cu în Gara P -Vest, acesta avea pe față niște răni și i-a fost oferită o explicație legată de un accident produs pe o trecere de pietoni din municipiul
La reîntoarcerea în domiciliu realizată de partea vătămată, alături de proprietară, de, cele două femei s-au deplasat în încăperea unde urma să înnopteze, care să-i pregătească acesteia patul, răstimp în care victima a fost văzută îndreptându-se spre WC-ul din curte.
La scurt timp, a găsit victima la aproximativ 20- 30 cm. de casa scărilor, a coborât treptele nedotate cu balustradă sau mână curentă și a constatat că sângera în zona capului (declarație martor, fila 81).
Neputând să-l susțină pentru a fi ridicat s-a deplasat la domiciliul familiei unde partea vătămată a consumat băuturi alcoolice și a cerut ajutorul celor prezenți pentru transportarea victimei într-una din încăperile din spate ale casei.
Partea vătămată le-a confirmat faptul că accidentul a avut loc prin căderea pe scări și a refuzat categoric propunerea de transport la spital, invocând starea de ebrietate în care se afla (în acest sens declarațiile lui și filele 104-108).
În aceste condiții, în seara de 21.01.2007 s-a renunțat la solicitarea făcută serviciului de ambulanță.
Deși a fost reluată propunerea de a fi transportat la spital cu un autovehicul aflat la dispoziția martorului, a refuzat din nou.
Abia în dimineața zilei de 22.01.2007 victima a fost transportată la Spitalul Orășenesc P și ulterior transferată la Spitalul Clinic de Urgență B, unde a survenit decesul.
Personalului medical care a făcut deplasarea în comuna, partea vătămată a confirmat faptul că s-a accidentat, căzând în curte pe suprafața pavată cu piatră, fără niciun fel de alte referiri la o presupusă confruntare critică cu o altă persoană (declarația martorului fila 99).
Și în perioada spitalizării sale, a mărturisit fratelui său, că accidentul a fost cauzat de alunecarea pe un pavaj din piatră situat în plan înclinat, favorizată de încălțămintea neadecvată sezonului (declarație martor fila 64,65).
S-a procedat și la identificarea și audierea persoanei, care conform celor susținute în plângere că s-ar fi aflat în raporturi de dușmănie cu și implicit ar fi avut motive întemeiate să-l agreseze pe acesta.
Din cercetările efectuate a rezultat că, este fratele martorei, are vârsta de 79 ani, suferă de afecțiuni care-l împiedică să se deplaseze neînsoțit și referitor la persoana celui care în ultimii ani a apărat interesele procesuale ale reclamantei, a confirmat că a avut cu scurte întâlniri în instanță, ocazii cu care victima a dat dovadă de respect și chiar cordialitate.
La propunerea soției celui decedat au fost audiate și alte persoane și anume, care nu au confirmat suspiciunile acesteia, raportat la moartea soțului său, iar acestea au confirmat doar ceea ce cunoșteau de la partea vătămată.
S-a concluzionat că moartea violentă a părții vătămate a fost rezultatul unui accident casnic, survenit în condițiile unei stări de ebrietate și nu există vreun indiciu în sensul că asupra celui decedat s-au exercitat acte de violență de către o altă persoană, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Examinând plângerea petentei, prima instanță a reținut că soluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovițaa fost dată după administrarea unui număr mare de probe coroborate între ele cu respectarea disp. art. 63, 64 Cod proc. penală, relevante fiind în cauză actele medicale și anume: un rezumat al foii de observație cu nr.1969 din 29.01.2007, eliberată de Spitalul de Urgență " ", certificat medical constatator al decesului, certificat de îmbălsămare, referat medical, eliberat de Spitalul Județean Târgoviște, adresa eliberată de Institutul Național de Medicină Legală " - Minovici" sub nr. A - din 28 mai 2007, raportul medico-legal de necropsie, pag. 69-71, planșe fotografice, raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " - Minovici", raport avizat de Comisia de Avizare și Control pag. 118-124, dosar urmărire penală.
Din raportul de noua expertiză medicală avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " - Minovici", se concluzionează că moartea numitului a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute, la nivel central și periferic, survenită în evoluția unui traumatism vertebro medular, luxație anterioară și fractură 6 și 7 și contuzie medulară consecutivă la același nivel, la un organism cu tare organice.
În același raport de expertiză, se mai arată că leziunile traumatice descrise pe partea dreaptă a corpului (placard excoriat fronto- temporal drept, plăgile parieto-temporale dreaptă, echimoza cu dermabraziune toracic posterior dreapta, echimoză rebord costal drept) sunt leziuni care prin morfologia lor sugerează o forță de producere medie /P/ și care, analizând morfologia și topografia lor, se opinează că acestea s-au putut produce la data de 20.01.2007, cel mai probabil prin lovire de plan dur neregulat, posibil în condițiile unei căderi de la alt nivel, cu impact cranian dreapta și suprasolicitarea coloanei cervicale nivel 6 - 7, în circumstanțe ce vor fi stabilite și pe cale de anchetă.
Celelalte leziuni traumatice descrise la necropsie situate pe părțile stângi ale corpului sunt plăgi superficiale de foarte mici dimensiuni al căror mecanism de producere a putut fi reprezentat atât de lovire de intensitate mică cu corp dur de mici dimensiuni sau zgâriere, cât și de lovire de un corp dur de mici dimensiuni, fără a avea elemente descriptive care să sugereze data de producere.
Se mai arată că între leziunile traumatice vertebro-medulare și cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate.
Prima instanță a apreciat că, concluziile de nouă expertiză se coroborează și cu celelalte probe administrate și anume declarațiile martorilor, (fratele lui ), din care rezultă că a căzut de la nivelul scărilor de acces în imobil, pe plan dur neregulat, iar din planșa fotografică și din cercetare la fața locului, a rezultat că treptele nu au fost asigurate cu balustradă, acestea având o înălțime de 1,30 - 1,40 metri ce se cumulează cu înălțimea victimei conform raportului medico-legal, iar suprafața solului era și neregulată, din pavaj cu pietre de râu.
Din actele medicale nu au rezultat leziuni externe care să justifice o heteroagresiune, explicația traumatismului major ce a condus la deces este căderea de la alt nivel neexistând elemente care să pună în discuție că asupra victimei s-au realizat acte de agresiune de către persoane necunoscute.
În plângerea formulată soția victimei a invocat dușmănia existentă între soțul său și, aspect care nu s-a confirmat din depoziția acelorași martori din acte.
De altfel, fiind lucid, victima nu a relatat personalului medical, soției și celor doi frați că ar fi fost victima unei agresiuni, ci doar a confirmat faptul că s-a accidentat căzând în curte, fără a face vreo referire deci la o presupusă confruntare fizică cu o altă persoană.
De asemenea, a fost apreciată ca nefondată și susținerea părții vătămate că declarațiile persoanelor ascultate în cauză sunt nesincere și că aceștia ascund adevărului, raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, neexistând nicio dovadă că cei audiați au relatat o altă situație de fapt decât cea reală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal petenta criticând-o ca nelegală și netemeinică, și susținând în esență că în mod greșit a fost întemeiată această soluție pe concluziile evidențiate în raportul de noua expertiză medico legală nr.5/10690/2008 deoarece în cuprinsul acestuia există o multitudine de elemente, atât contradictorii cât și eronate, care nu se coroborează cu mențiunile din celelalte acte medicale vizând starea de sănătate a victimei anterior decesului.
A mai apreciat petenta că acest raport de expertiză medico legală contrazice concluziile primului raport medico-legal de necropsie ce poată numărul - și că în scopul modificării adevărului, au fost înlăturate mențiunile din acest ultim raport, care cuprinde alte date în legătură cu moartea victimei.
În motivele scrise de recurs petenta a solicitat anularea celui de-al doilea raport de expertiză medico legală, precum și înlăturarea concluziilor acestuia ca neavând corespondent în realitate și conținând date denaturate, iar în legătură cu situația de fapt, în concluziile orale formulate cu prilejul dezbaterii recursului, recurenta a susținut în esență că există o serie de contradicții între depozițiile martorilor audiați precum și între datele esențiale privitoare la decesul victimei.
În esență a solicitat recurenta admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reluarea cercetărilor pentru administrarea tuturor mijloacelor de probă necesare și utile în vederea lămuririi circumstanțelor în care a survenit decesul soțului său.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, de dispozițiile legale incidente în materie, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.final pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
În mod judicios a apreciat prima instanță ca fiind legale și temeinice soluția de neurmărire penală dispusă în cauză, cât și rezoluția procurorului ierarhic superior, adoptată în conformitate cu art.278 pr.penală, observându-se în esență că pe parcursul derulării actelor premergătoare au fost administrate în totalitate mijloacele de probă concludente și utile, care confirmă pe deplin soluția dispusă de procuror în legătură cu decesul victimei.
Este adevărat că raportul medico-legal inițial de necropsie invocat de către recurentă în motivele scrise de recurs, și anume cel efectuat tot de " Minovici" B, purtând numărul - (filele 69 - 71 dosar urmărire penală), a stabilit inițial că moartea victimei a fost violentă și că leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, în condiții neprecizate și că aceste leziuni au legătură directă de cauzalitate cu decesul.
Acest raport medico legal de necropsie a fost însă efectuat la 30.01.2007, așa cum rezultă din preambulul său și tocmai ținând seama de concluziile acestuia, care nu excludeau existența unor leziuni produse prin lovire și care nu lămureau pe deplin circumstanțele decesului victimei, pe parcursul actelor premergătoare s-a dispus prin rezoluția motivată din data de 11 septembrie 2007 (fila 117 dosar urmărire penală) efectuarea unei noi expertize medico-legale, tot la nivelul " Minovici"B, având obiectivele precizate în mod expres în conținutul acestei rezoluții, obiective care au fost de natură să lămurească pe deplin condițiile în care a avut loc decesul.
Ca atare, a fost întocmit raportul de nouă expertiză medico-legală nr.5/10690/2007 expediat la 11.03.2007 Poliției Orașului P, ale cărui concluzii recurenta le contestă, considerându-le contrare adevărului deoarece contrazic concluziile primului raport, acela de necropsie.
Acest raport de nouă expertiză medico-legală a analizat în detaliu toate constatările raportului anterior de necropsie, inclusiv cele vizând examenul extern și intern al cadavrului, formulându-se concluzii în sensul că, într-adevăr moartea victimei a fost violentă, dar s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii, survenită în urma unor leziuni traumatice vertebro-medulare care "prin morfologia lor sugerează o forță de producere medie-mare" comisia precizând că prin analiza morfologiei și a topografiei lor, "acestea s-a putut produce la 20.01.2007, cel mai probabil prin lovire de plan dur neregulat, posibil în condițiile unei căderi de la alt nivel cu impact cranian dreapta și suprasolicitarea coloanei cervicale la nivel 6 și 7, în circumstanțe ce vor fi stabilite și pe cale de anchetă".
Însă, în legătură cu celelalte leziuni traumatice descrise la necropsie, pe care de altfel recurenta le consideră ca fiind rezultatul unor acțiuni agresive îndreptate împotriva soțului său, comise cu același prilej, aceeași comisie medico legală, a precizat că aceste leziuni "situate pe părțile stângi ale corpului sunt plăgi superficiale, de foarte mici dimensiuni, al căror mecanism de producere a putut fi reprezentat atât de lovire de intensitate mică, cu corp dur de mici dimensiuni, sau zgâriere, cât și de lovire de un corp dur de mici dimensiuni, fără a avea elemente descriptive care să sugereze data de producere".
S-a mai concluzionat prin acest raport că între leziunile traumatice vertebro-medulare și cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate.
Un element esențial în aprecierea validității acestui raport de nouă expertiză medico legală îl constituie împrejurarea că acesta a fost supus avizului forului ierarhic suprem în materie medico-legală și anume Comisia de avizare și control de pe lângă INML " Minovici"B care întrunită în ședința din 12.01.2008, a aprobat prin avizul 2/10690/2007 din 17.03.2008, raportul de nouă expertiză medico-legală nr.5/10690/2007 privind pe victima (fila 118 dosar urmărire penală), fără a fi formulate nici un fel de observații sau alte elemente de apreciere.
În aceste condiții, Curtea observă că practic concluziile acestui nou raport de expertiză medico-legală nu mai pot prezenta nici un dubiu atâta vreme cât au fost confirmate prin avizul Comisiei de avizare și control, condiții în care aprecierile recurentei în legătură cu neconcordanța concluziilor dintre cele două lucrări, nu pot fi avute în vedere ca reprezentând elemente serioase care să nască dubii în legătură cu decesul victimei.
În plus, se observă că de abia după formularea avizului de către comisia de avizare și control din cadrul INML " Minovici" B, organele de urmărire penală au procedat la reaudierea martorilor, deoarece o parte dintre martori fuseseră deja audiați încă înainte de formularea acestui aviz.
Concluziile formulate în acest nou raport de expertiză medico legală, se coroborează pe deplin, cu declarațiile martorilor în ceea ce privește elementele esențiale de fapt ce au condus la decesul victimei, neexistând contradicții serioase, așa cum susține recurenta pentru a se putea aprecia că victima ar fi fost supusă unor încercări de suprimare a vieții și că, persoanele ce au fost de față au încercat să ascundă adevărul în cauză.
Astfel, din conținutul depozițiilor martorilor rezultă însă că sunt confirmate pe deplin, aspectele reținute atât de procuror cât și de prima instanță, în sensul că mai mulți martori au precizat că victima, încă la momentul anterior decesului, prezenta răni superficiale în zona feței pe care le-a justificat printr-un eveniment rutier al cărei victimă a susținut că a fost. (depozițiile martorelor și ), iar ulterior internării sale, victima s-a aflat în stare de luciditate un interval de circa 5 zile, timp în care a relatat fratelui său (filele 64 - 65 dosar urmărire penală) că a fost victima unui accident, fără însă să-i creeze acestuia convingerea nici un moment că ar fi avut vreo teamă în legătură cu relatarea adevăratelor circumstanțe în care s-ar fi produs agresarea sa.
Dimpotrivă, martorul a precizat că în răstimpul de 5 ore în care s-a aflat alături de victimă în spital, aceasta i-a relatat că accidentul s-a produs prin alunecarea de pe un caldarâm în, încălțat fiind cu niște saboți cu mai groasă, deoarece avea o circulație periferică proastă și suferea și de varice, și că nici un moment victima nu i-a dat senzația că ar fi avut vreo teamă în legătură cu eventuali dușmani care să-l fi căutat la spital.
În plus, se observă că, în legătură cu intervalul mare de timp dintre momentul căderii și momentul la care victima a fost internată la Spitalul Orășenesc P, depozițiile martorilor ce s-au aflat împreună cu victima în imobilul respectiv, au confirmat că inițial victima a refuzat să fie transportată la spital.
Pe lângă declarațiile acestor martori, o altă depoziție esențială în acest sens, este cea a martorei care în cele două declarații, pe care le-a dat la 5.06.2007 și apoi la 13.06.2008, a confirmat că în calitate de asistent medical al Serviciului de Ambulanță Dap rimit telefonic în noaptea de 21 ianuarie 2007, aproape de terminarea schimbului de lucru, o solicitare de deplasare la o urgență din comuna, unde s-a produs un traumatism cranian prin cădere pe scări, iar datorită imposibilității momentane de deplasare (insuficiența mijloacelor de transport) nu s-a putut efectua imediat transportul la acest caz solicitat.
De abia în dimineața zilei de 22 ianuarie 2007, a avut loc deplasarea ambulanței în comuna, unde asistentul medical, potrivit declarațiilor date la 25.07.2007 și apoi la 16.06.2008, a procedat la transportul bolnavului împreună cu celălalt asistent medical de pe salvare.
Din depozițiile acestui martor care l-a transportat pe bolnav la Spitalul Orășenesc P se desprinde concluzia inexistenței unor elemente serioase care să nască dubii în legătură cu săvârșirea împotriva victimei a infracțiunii de omor, câtă vreme însăși victima a relatat acestuia cât și șoferului, că traumatismele sale s-au produs prin alunecare și cădere pe spate.
În plus, încercările de da ajutor victimei, până la sosirea echipajului de la ambulanță sunt confirmate și de depozițiile martorilor și (filele 104 - 108 dosar urmărire penală) din care rezultă că persoanele la care se afla victima în vizită le-au solicitat martorilor să transporte pe victima din dreptul scărilor unde acesta căzuse până în bucătăria imobilului, situată în spatele acestuia, unde victima a fost lăsată pe linoleum în așteptarea sosirii echipajului de la ambulanță.
În mod expres, martorul în declarațiile sale a precizat că a insistat chiar, încercând să explice victimei că se află într-o stare suficient de gravă pentru a accepta imediat deplasarea la spital și că victima nu a afirmat nici un moment că ar fi fost agresată.
Așa dar, cum din depozițiile martorilor sus menționați, rezultă cu claritate că, după cădere, persoanele aflate în aproprierea victimei au solicitat ajutorul unor martori cât și deplasarea urgentă a ambulanței, Curtea constată că asupra situației de fapt în care se reține că s-a produs căderea victimei, nu există dubii pentru a se aprecia că victima ar fi fost supusă unor agresiuni, care să reprezinte comiterea împotriva acesteia, a infracțiunii de omor.
În raport de cele de preced, Curtea constată că pe parcursul derulării actelor premergătoare, mijloacele de probă administrate au configurat cu certitudine împrejurările în care s-a produs decesul victimei, observându-se că asupra acestora nu planează dubii pentru a se aprecia, așa cum am arătat mai sus, că victima ar fi fost supusă unor încercări de suprimare a vieții.
Prin urmare, mijloacele de probă administrate au elucidat pe deplin, circumstanțele în care a avut loc decesul victimei, așa cum de altfel s-a reținut și de către procuror, dar și de prima instanță, astfel încât, nu este necesară reluarea cercetărilor prin începerea urmăririi penale, neexistând fapte și împrejurări care nu au fost lămurite, pentru a se putea dispune în cauză soluția prevăzută de art.278/1 alin.8 lit.b pr.penală.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea constată că recursul petentei este nefondat, astfel încât va fi respins conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta, domiciliată în P,-,.67 bis,.111,.C, județul P, împotriva sentinței penale nr.16/09 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurenta la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
-
2 ex./30.03.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter administrativ
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu
