Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR.40

Ședința publică din data de 20 martie 2009,

PREȘEDINTE: Ștefana Anghel

JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu

GREFIER: - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.11.1962 în B, județul B, domiciliat în B,- B,.4,.17, județul B, împotriva sentinței penale nr.189/24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al.1-5 penal în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934.

În baza art. 334 Cod Proc.Penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei prev. de art. 215 alin.1-5 cod penal în art. 215 alin.1-5 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal (cu excepția dreptului de a alege) pentru infracțiunea de înșelăciune din aprilie - mai 2006.

În baza art. 215/1 al.1 cod penal același inculpat, a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de delapidare din 2006, în dauna SC 99 SRL B iar în baza 33 lit.a - 34 lit.b Cod penal s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 6 ani închisoare.

În baza art. 35 al.1 cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.b cod penal ( cu excepția dreptului de a alege) și 64 lit.c cod penal ( dreptul de a fi administrator).

S-a luat act că SC 99 SRL B nu s-a constituit parte civilă și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC 99 SRL B, la despăgubiri către părțile civile, după cum urmează: -181,884,88 lei către SC SA B; - 52.450 lei către SRL C, sume la care se va calcula și dobânda legală aferentă, calculată pentru fiecare fila CEC de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului.

S-a menținut sechestrul asigurator dispus în faza urmăririi penale prin ordonanța nr.3306/P/08.09.2006, asupra garsonierei inculpatului din B, str.-,. 19.B,.17.

Inculpatul a mai fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 5000 lei cheltuieli de judecată către SC SRL C și la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 7 din Legea 26/1990, s-a dispus comunicarea unei copii legalizate de pe hotărâre, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, la Oficiul Registrului și Comerțului.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat personal, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.70/16.02.2009, intimata-parte civilă SC SA B prin director și avocat ales din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale aflate la dosar (fila 14), lipsind intimata-pateu civilă SC SRL C și intimata parte responsabilă civilmente SC Grup 99 SRL

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, aduce la cunoștința apelantului inculpat că potrivit dispozițiilor procedurale penale, are posibilitatea de a da declarație și în fața instanței de apel, ori de a se folosi de dreptul la tăcere, fără vreo consecință juridică negativă, apelantul-inculpat declarând că nu este de acord, întrucât a dat toate declarațiile pe care le-a considerat necesare, atât la urmărirea penală cât și în fața instanței de fond.

Avocat, având cuvântul pentru apelantul inculpat declară că nu are cereri de formulat.

Dl. director general, reprezentantul părții civile SC personal și prin avocat, declară că nu are alte cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Avocat, având cuvântul pentru apelantul-inculpat solicită schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia din infracțiunile prev. de art.215 alin.1 - 5 penal și art.215/1 cu aplic. art.41 alin.2 penal, în infracțiunea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, iar în subsidiar solicită eliminarea art.41 alin.2 din penal cu privire la această încadrare.

În susținerea apelului, arată că inculpatul s-a deplasat la SC SA B și a încheiat un contract prin care a achiziționat 40 tone sămânță de soia, achitând suma de 10.000 lei cu un ordin de plată. Contractul a fost semnat de directorul societății și s-a convenit ca diferența de bani să fie achitată cu file CEC. Au fost emise două file CEC, însă cu acordul conducerii SC SA B cele două file CEC au fost înlocuite cu altele două, intenția fiind de modificare a scadențelor.

Se cunoștea de conducerea SC B că inculpatul nu avea necesarul pentru a achita, acesta fiind motivul pentru care s-au emis alte file CEC, întrucât. inculpatul avea de încasat bani de la SC.

Consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.215 alin.1 - 5 penal ci cele prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1994.

Cu privire la cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, respectiv art.215/1 penal consideră că se impunea efectuarea unei expertize contabile, întrucât în rechizitoriu și hotărârea de condamnare s-a reținut că inculpatul ar fi încasat banii de la SC, dar i-ar fi cheltuit în alte scopuri, fără a-și plăti datoria către partea civilă.

Un alt motiv pentru care se critică soluția primei instanțe se referă la faptul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, fără a se pune în discuția părților, inculpatul neputându-se apăra.

Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii și pe fond restituirea cauzei la instanța de fond pentru a se efectua cercetări cu privire la infracțiunea prevăzută de art.84 alin.1 din Legea 59/1934.

Ca practică judiciară la dosar s-a depus un recurs în interesul legii promovat de Procurorul General al României, prin Decizia nr. IX/2005 pronunțată de ÎCCJ, unde se menționează că dacă beneficiarul filei cec a cunoscut faptul că, la momentul emiterii, aceasta nu avea acoperire în contul bancar, o astfel de faptă trebuie încadrată juridic în dispozițiile art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, neexistând elementul de inducere în eroare.

Consideră că încadrarea juridică dată faptei este greșită.

În subsidiar, solicită ca instanța să facă aplicarea disp. art.74 penal, în sensul reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, întrucât a avut o conduită bună, aflându-se la prima abatere, s-a prezentat și a colaborat cu organele de poliție, a recunoscut faptele așa cum sunt, nu cum au fost interpretate.

Avocat având cuvântul pentru intimata parte civilă SC SA B, susține că încadrarea juridică dată faptei este corectă raportat la emiterea altor file CEC. Precizează că la fila 24 din dosarul de urmărire penală există fila CEC cu terminația nr.829, care a fost completată greșit și evident trebuia înlocuită, nu există la dosar fila CEC cu terminația 830 întrucât inculpatul nu a pus-o la dispoziția instanței motivând că nu o mai are, deși ea trebuia să existe la cotorul filelor CEC.

În realitate, inculpatul a eliberat cele 2 file CEC completându-le greșit, fapt constatat în aceeași zi. Acestea au fost retrase și inculpatul a completat altele. S-a discutat cu conducerea părții civile și s-au stabilit alte termene scadente, mai lungi, fără a se ști că aceste file nu aveau acoperire, întrucât dacă s-ar fi știut, partea civilă nu i-ar fi dat marfa.

La instanța de fond s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

Consideră că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin-1-5 cu aplicarea art.41 alin.2 penal în infracțiunea prev. de art.84 din Legea nr.59/1934, iar soluția pronunțată de Tribunalul Buzău este legală și temeinică.

Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.407/20.03.2009 depusă la dosarul instanței de apel.

În ceea ce privește redozarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii acesteia, susține că nu se opune, iar cu privire la modul de executare a pedepsei declară că lasă la aprecierea instanței, întrucât părții civile i-ar fi favorabilă o pedeapsă fără privarea de libertate pentru ca aceasta să-și recupereze prejudiciul creat de inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 189/24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, întrucât aceasta a reținut corect, pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței de fond, vinovăția inculpatului pentru infracțiunile de înșelăciune și delapidare, prevăzute de art.215 alin.1 - 5 penal și art-215/1 alin.1 penal, constând în aceea că în calitate de administrator i-a indus în eroare pe reprezentanții SC SA B și SC SRL C, emițând 5 file cec pentru plata unor produse, știind că pentru încasarea lor nu exista disponibil bănesc, producând un prejudiciu de 227.834,88 lei și a încasat în numerar, în numele societății sumele de 60.000 lei și 7.000 euro, pe care i-a folosit în interes personal.

Calificarea juridică a faptei este corectă și nu se impune schimbarea acesteia în infracțiunea prev. de art.84 din Legea nr.59/1934întrucât din probele administrate a rezultat că cele două părți civile au fost induse în eroare la momentul încheierii contractelor cu societatea al cărui administrator era inculpatul, întrucât dacă s-ar fi cunoscut adevărul nu i s-ar fi livrat mărfurile.

Din practicaua sentinței penale apelate rezultă că s-a pus în discuția părților reținerea la încadrarea juridică a faptei disp. art.41 alin.2 penal, față de împrejurarea că inculpatul a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale.

De asemenea, în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 penal, instanța de fond reținând deja circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere gravitatea faptei, prejudiciul cauzat), iar în cauză nu există temei care să justifice redozarea sancțiunii penale și reducerea ei.

Dl., directorul general al intimatei parte civilă SC SA, susține că îl cunoștea din vedere pe inculpat și că au avut o discuție telefonică. Când inculpatul s-a prezentat la sediul societății, dânsul era în drum spre I și a fost sunat de contabila șefă care l-a încunoștințat că inculpatul dorea să achiziționeze soia și că i- prezentat care erau condițiile. Contractul s-a încheiat la sediul societății, în prezența contabilei șefe, inculpatul venind cu filele cec completate. După ce acestea au fost verificate s-a descoperit că fuseseră greșit completate și i-au fost restituite inculpatului, care a completat ale 2 file cec. Cele inițiale nu au rămas la societate.

La momentul când a venit să încarce soia, unul dintre șefii de depozit i-a spus că inculpatul era însoțit de un cămătar, fapt pentru care a dispus sistarea încărcării, a dat telefon la directorul băncii care l-a asigurat că societatea pe care o administra inculpatul avea capacitate de plată, însă l-a atenționat să-i dea doar J din cantitatea cerută, respectiv doar 20 tone.

A aflat, ulterior că cel cu care a venit inculpatul era cel cu care acesta a încheiat tranzacția.

Inculpatul-apelant având ultimul cuvânt susține că schimbarea celor 2 file cec a fost făcută cu știința conducerii societății și s-a datorat faptului că nu și-a recuperat integral banii, urmare livrărilor făcute la alte societăți.

A amânat scadențele de plată cu acceptul societății întrucât vânduse anterior marfă la SC B, de la care a încasat 8000 euro,avansul de 10.000 lei și prima filă CEC au fost achitați cu banii încasați de la SC.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.189/21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 al.1-5 penal în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934.

În baza art. 334 Cod proc.penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei prev. de art. 215 alin.1-5 cod penal în art. 215 alin.1-5 cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal (cu excepția dreptului de a alege) pentru infracțiunea de înșelăciune din aprilie - mai 2006.

S-a menținut sechestrul asigurator dispus în faza urmăririi penale prin ordonanța nr.3306/P/08.09.2006, asupra garsonierei inculpatului din B, str.-,. 19.B,.17.

Inculpatul a mai fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 5000 lei cheltuieli de judecată către SC SRL C și la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 al.1-5.pen. si delapidare, prev.de art.215¹pen. cu aplic.art.33 lit.a pen. constând in aceea că, in calitate de administrator de fapt al SC 99 SRL Bae mis 5 file cec pentru plata unor produse, știind că pentru încasarea lor nu exista disponibil bănesc, producând un prejudiciu de 227.834, 88 lei însușindu-și de asemenea din contul societății sumele de 60.000 lei si 7.000 euro, pe care le-a folosit in interes personal.

În fapt, la data de 09.05.2006, inculpatul s-a deplasat la SC SA B si a încheiat contractul comercial nr.290 având ca obiect achiziționarea a 40 tone sămânță de soia în valoare totală de 191.184,88 lei pentru care a achitat în avans suma de 10.000 lei, cu un ordin de plata, urmând ca diferența de preț să fie achitată cu file cec.

Instanța de fond a reținut că potrivit declarațiilor directorului și ale contabilei au fost emise două file CEC: seriile BG 36829 in valoare de 28.400 lei (scadența la 22.05.2006) si BG 36830 în sumă de 153.620 lei (scadența la 22.06.2006), anulate din cauza unor erori, în locul primei file fiind întocmite filele CEC BG 36831 și 36832 în valoare de 10.000 lei și 18.400 lei pentru suma totală din prima filă CEC și BG 36835 pentru cea de-a doua filă de aceeași valoare, respectiv 153.620 lei, având scadențele la 25.05. 29.05. si 30.06.2006.

Filele CEC cu terminațiile 832, 834 si 835 care au fost refuzate la plată pentru lipsa de disponibil, fiind plătită doar fila CEC cu terminația 831 in valoare de 10.000 lei

Vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza probelor cu acte, a declarațiilor martorilor dar și a declarațiilor inculpatului.

Judecătorul fondului a concluzionat că în cauză nu poate fi vorba de o înțelegere și de acceptarea de către părțile civile a încheierii contractului chiar și în lipsa disponibilului din cont, fiind invocată declarația directorului SC SA B, martorul, potrivit căreia "nu ar fi încheiat contractul daca ar fi știut că inculpatul nu are disponibil in cont".

In ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în dauna SC C, pe care inculpatul a recunoscut-o, instanța de fond a reținut că scadența filelor CEC era la 14.05.2006 și 15.08.2006 și, cu toate că încasase banii la 02.08.2006 de la, nu a achitat nimic către aceasta firmă.

Chiar dacă ar fi intenționat să plătească la SC, la momentul eliberării filei CEC către societatea din C, respectiv aprilie 2006, scadența era la 14.05.2006, iar îi datora banii cel târziu la 31.07.2006.

Mai mult decât atât începând cu 01.06.2006 societatea administrată în fapt de inculpat se afla in interdicție bancară.

In ceea ce privește infracțiunea de delapidare, tribunalul a constatat că nu există nici o îndoială că în 2006 inculpatul a încasat de la, aproape 2 miliarde lei și 600.000.000 lei de la. sume care ar fi putut acoperi datoriile către și, însă inculpatul nu a achitat decât 200 milioane lei către, diferența fiind folosită în interes personal.

Au fost înlăturate apărările inculpatului privind infracțiunea de delapidare, potrivit cărora acesta ar fi folosit sumele respective pentru acoperirea unor împrumuturi bancare, cu motivarea că sumele și le-a însușit în anul 2006, iar plățile au fost făcute in 2007.

Pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev.de art.215 al.1-5.pen. tribunalul a schimbat încadrarea juridică în baza art.334 proc.pen. reținând art.41 al.2 pen. (două societăți comerciale înșelate de acesta, în baza aceleași rezoluții infracționale).

Prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, constând în faptul că se află la prima încălcare a legii penale, nu s-a sustras în nici un fel procesului penal, având însă în vedere modul în care a acționat inculpatul și prejudiciul foarte mare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.215 alin.1 - 5 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal ci cele prevăzute de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1994, anularea și modificarea filelor CEC făcându-se cu aprobarea expresă a conducerii SC, cu intenția expresă de modificare a scadențelor, ceea ce dovedește acceptarea încheierii contractului chiar și în condițiile existenței unei lipse a disponibilului în cont.

Referitor la infracțiunea de delapidare inculpatul a susținut că nu există probe certe care să ateste faptul că, după ce a încasat bani de la nu a achitat suma către SC SA, și numai o expertiză financiar contabilă ar lămuri aceste aspecte.

S-a mai susținut că în mod greșit prima instanță a dispus reținerea la încadrarea juridică a prevederilor art.41 alin.2 penal, atâta timp cât această modificare nu a fost pusă în discuția părților, fiind astfel încălcat unul din drepturile fundamentale ale inculpatului, respectiv dreptul la apărare, acesta neavând posibilitatea să-și formuleze apărări față de noua încadrare juridică.

Față de aceste critici inculpatul a solicitat în principal desființarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea de noi probe și pentru a pune în discuția părților noua încadrare juridică a faptei.

În subsidiar, apelantul inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante cum ar fi lipsa antecedentelor penale, sinceritatea dovedită pe parcursul procesului penal, disponibilitatea pentru stabilirea adevărului, cu efectul aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.

Examinând sentința, prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform principiului efectului devolutiv al apelului, consacrat de disp. art.371 alin.2 pr.penală, Curtea constată apelul inculpatului nefondat, astfel cum se va menționa în continuare:

Referitor la existența celor 2 infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, Curtea constată îndeplinite toate elementele constitutive, respectiv latura obiectivă, latura subiectivă și pericolul social al infracțiunii.

Rezultă din probele administrate în cauză la urmărirea penală, dar și în fața primei instanțe, la care se referă pe larg și judecătorul fondului că inculpatul, acționând în calitate de administrator al SC. - B, a indus în eroare, pe reprezentanții SC B, și C, achiziționând produse pentru care a plătit doar unavans, pentru diferență emițând mai multe file CEC știind că nu avea disponibil în cont pentru plata lor, cu scopul de a-și acoperi anumite datorii personale pe care le avea la diverși cămătari.

În mod corect prima instanță a respins apărările inculpatului privind pretinsa "înțelegere" cu reprezentanții SC, privind emiterea filelor CEC chiar și în lipsa disponibilului, atâta timp cât din declarațiile acestora rezultă contrariul.

Astfel, contabila șefă a SC martora, dar și directorul societății, inginer au declarat pe parcursul întregului proces cum după plata avansului, inculpatul i-a înmânat filele CEC, după verificarea lor martora observând însă că sunt greșite, astfel încât i-a cerut imediat inculpatului să le modifice, ceea ce acesta a și făcut (filele 191, 51 dosar fond - martora; filele 18, 50 dosar fond, martorul, fila 194 - proces-verbal de confruntare dintre inculpat și martorul ), acesta fiind motivul care a determinat înlocuirea filelor CEC și nu acceptul privind modificarea datelor scadenței ca urmare a lipsei disponibilului în cont.

Inculpatul a profitat de faptul că lucrând la fosta Bancă agricolă o perioadă îndelungată era cunoscut de multe persoane, beneficiind de o anumită credibilitate, inducându-i astfel în eroare pe partenerii săi de la care a achiziționat produse emițând file CEC pentru plata acestora, deși știa că nu are disponibil pentru achitarea lor.

În acest context, este evident că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de înșelăciune și nu aceea prevăzută în Legea nr.59/1994, așa cum a afirmat în motivele de apel, dar și în fața Curții cu ocazia dezbaterilor.

Împrejurarea că inculpatul a vândut întreaga cantitate de semințe luate de la SC SA firmei SC SRL B, pretinzând că la rândul său are de încasat de la această societate c/val. mărfii livrate, nu poate fi interpretată în favoarea acestuia, respectiv ca un eveniment ce ar fi deturnat buna sa intenție de achitare a mărfii luate de la SC SA, atâta timp cât administratorul unic al acestei societăți, numitul l-a însoțit pe inculpat fiind recunoscut de unul din angajații SC SA ce-l știa cămătar, inculpatul primind de la acesta banii pentru plata avansului mărfii și o diferență pe care a folosit-o în scop personal, pentru plata datoriilor, restul sumei rămânând nerecuperat așa cum probabil se intenționase de la început.

De altfel, inculpatul nu a făcut nici un demers legal pentru recuperarea sumei de bani de la SC SRL, afirmând în declarația de la fila 40 - dosar fond - că a încercat să-și recupereze banii, s-a dus personal la patronul acesteia martorul acasă rugându-l să-i dea banii, când se apropia scadența filelor CEC lăsate la SC SA, însă acesta l-a amenințat și l-a pus să semneze un act adițional la contractul de vânzare cumpărare, din care rezulta în mod fals că a primit toți banii.

Audiat la rândul său, martorul (fila 112 dosar fond) afirmă că i-a plătit inculpatului toți banii întrucât a venit la el de mai multe ori, fiind însoțit de fiecare dată de cămătari.

Toate aceste probe, au condus în mod corect prima instanță la concluzia că activitatea inculpatului nu a avut natură comercială ci a fost rezultatul intenției acestuia de a înșela părțile civile, pentru a face rost de bani pentru plata datoriilor personale.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, Curtea nu poate primi critica privind încălcarea dreptului la apărare a inculpatului deoarece nu s-ar fi pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune prin aplicarea art.41 alin.2, atâta timp cât din practicaua sentinței rezultă că părțile au pus concluzii și sub acest aspect.

Nici în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, Curtea apreciază că nu există dubii privind vinovăția inculpatului.

Astfel, rezultă din actele aflate în dosarul cauzei că pe parcursul desfășurării pretinsei activități comerciale, inculpatul a încasat de la SC Agro G 60.000 lei, iar de la B 7000 EUR, bani pe care i-a cheltuit în scop personal, fără să achite din datoriile către firmele prejudiciate.

Toată această activitate infracțională justifică pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului după reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, reflectând prin cuantumul său atât pericolul social concret efectiv al infracțiunilor comise cât și amploarea consecințelor produse celor 2 părți civile, aflate practic în imposibilitate de a-și recupera prejudiciile.

Criticile apelantului-inculpat privind cuantumul exagerat al pedepselor aplicate sunt astfel neîntemeiate.

În consecință, față de considerentele expuse, în baza disp. art.379 pct.1 lit.b pr.penală Curtea va respinge apelul inculpatului ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat și către partea civilă SC SA B, conform art.192 alin.2 pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5.11.1962, domiciliat în B,- B,.4,.17, județul B, împotriva sentinței penale nr.189/24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Obligă apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la 4000 lei către intimata-parte civilă SC SA B, reprezentând onorariu apărător.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2009.

Președinte, Judecător,

- - - -

fiind în concediu de

odihnă, se semnează

de președintele de complet

Grefier,

- -

4 ex./13.04.2009

Tribunalul Buzău

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3113/2006

Președinte:Ștefana Anghel
Judecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Ploiesti