Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 242
Ședința publică din data de 03 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Cristina Georgescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul, domiciliat în G, Șoseaua B,.205/3S.1,.F,.4,.71 județul G, împotriva sentinței penale nr.46/26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată în baza art.278/1 pr.penală împotriva rezoluției din data de 11.09.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în dosarul nr.45/P/2007.
S-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale ca legală și temeinică.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul petent personal, lipsind intimatul-făptuitor, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar s-au depus de recurentul-petent motivele de recurs:
Recurentul petent depune la dosar fotocopia deciziei penale nr.2298 din 24 iunie 2008 pronunțată de și declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul-petent personal având cuvântul susține că la instanța de fond cauza s-a judecat în lipsa sa și deși a solicitat să-i fie comunicată sentința după ce va fi redactată pentru a putea formula motivele de recurs, aceasta nu i s-a comunicat.
De aceea, în acest moment va formula motivele de recurs în raport de modul abuziv în care s-a judecat această cauză de către Tribunalul Buzău.
Solicită în principal introducerea în cauză a Asociației locatarilor particulari care a încheiat contractul pentru montarea interfonului, a firmei care a primit contractul și a efectuat lucrarea, a numitului care la acea dată era ofițer activ în prezent colonel în rezervă, a numitului care ca și celălalt era ofițer activ, precum și a tuturor locatarilor de pe scara blocului în care locuiește.
În primul rând trebuie avut în vedere faptul că dosarul a fost strămutat de la Tribunalul Giurgiu, la Tribunalul Buzău și deși a solicitat și la această instanță acordarea unui termen întrucât dorea să formuleze cerere de strămutare și de la această instanță, cererea i-a fost respinsă. Mai susține că dosarul s-a soluționat în mod abuziv fără a i se acorda dreptul de a depune toate actele de care dispunea la momentul respectiv și care aveau legătură în mod direct cu cele întâmplate.
În prezent la Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, DIICOT, se află înregistrat un dosar penal pentru infracțiunea de crimă organizată pentru mai multe infracțiune săvârșite împotriva lui, începând din anul 1996 în formă continuată.
Pe fondul cauzei este foarte clar faptul că la dosarul de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu se află procesul verbal de sesizare din oficiu încheiat între comisarul din cadrul IPJ G, în care se arată că în calitate de administrator la Asociația de proprietari a pretins și primit sume de bani de la locatari pentru montarea interfonului și a unei încuietori automate la ușa de acces a blocului în care locuiește, întrucât această organizație nu este constituită în mod legal, iar procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiua pronunțat în mod abuziv rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Buzău, pe fond desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.45/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu și trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale și conexarea la dosarul instrumentat de DIICOT.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul apreciază că nu se impune introducerea în cauză și citarea persoanelor menționate de petent, întrucât potrivit dispozițiilor art.278 alin.4 pr.penală în fața instanței se citează făptuitorii față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, persoane care au fost citate în cauză.
Pe fond, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținere ca legală și temeinică a soluției instanței de fond, care a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.248 penal, art.254 penal, art.264 penal, art.288 penal, art.281 penal, art.256 penal, art.259 penal, întrucât nu a rezultat că făptuitorii au săvârșit infracțiunile pentru care petiționarul a formulat plângerea penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr.46/26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul, domiciliat în G, Șoseaua B,.205/3S.1,.F,.4,.71 județul G în baza art.278/1 pr.penală, împotriva rezoluției din data de 11.09.2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în dosarul nr.45/P/2007.
S-a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale ca legală și temeinică și a fost obligat petentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzăua reținut că din dosarul de urmărire penală nr.45/P/2007 rezultă că petentul a formulat mai multe plângeri penale împotriva Președintelui asociației de locatari pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.248/1 penal, art.254 penal, art.264 penal, art.288 penal, art.291 penal, împotriva lui, administrator al firmei care a instalat interfonul în blocul în care locuiește petentul, pentru infracțiunile de luare de mită, abuz în serviciu și favorizae a infractorului, cât și împotriva mai multor vecini ai săi (, G, și ) pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de trafic de influență, favorizare a infractorului și denunțare calomnioasă.
A susținut petentul că președintele asociației de locatari a primit bani și alte foloase materiale pentru a încheia contractul cu firma administrată de, în vederea instalării unui sistem interfon în blocul în care locuiește petentul.
Această înțelegere contractuală s-ar fi făcut cu complicitatea celorlalte persoane pe care petentul le-a indicat în plângere.
Tribunalul a constatat că procurorul a procedat la audierea tuturor făptuitorilor și din declarațiile acestora a rezultat că petentul nu a fost de acord cu montarea interfonului și chiar a distrus de 2 ori sistemul interfon instalat, faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare prin sentința penală nr.780/2005 pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
Tot din declarațiile persoanelor audiate în cauză în calitate de făptuitori, a mai rezultat că locatarii blocului au suportat și partea de contribuție bănească ce revenea petentului pentru instalarea interfonului, au vrut să dea petentului cartela pentru acces în bloc, însă au fost în mod constant refuzați deoarece petentul nu a fost de acord cu montarea sistemului interfon.
A mai reținut tribunalul că niciuna din declarațiile făptuitorilor nu confirmă că aceștia ar fi săvârșit vreuna din faptele pentru care petentul a formulat plângere penală, astfel încât această plângere a fost apreciată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând sub un prim aspect că hotărârea este rezultatul unui abuz judiciar deoarece i-au fost încălcate o serie de drepturi procesuale la judecata în fond a cauzei, respectiv dreptul la apărare care i-a fost încălcat prin refuzul de a i se primi la dosar o serie de înscrisuri, cât și prin respingerea cererii de amânare pe care a formulat-o în fața primei instanțe.
În continuare a mai susținut petentul că prezenta cauză are legătură "cu o altă cauză penală aflată în curs de cercetare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, înregistrată sub nr.11//2009 pentru săvârșirea unor infracțiuni de crimă organizată, precum complot, trădare, subminarea economiei naționale, tentativă de omor calificat, corupție, tulburare de posesie, etc. săvârșite împotriva sa și a firmei pe care o administrează începând cu anul 1996".
Aceste infracțiuni ar fi fost săvârșite de Asociația de locatari, prin președintele, acesta având gradul de colonel în rezervă, împreună cu, ofițer superior dar activ în cadrul Ap.N, aceștia acționând cu complicitatea tuturor celorlalți locatari ai blocului.
În acest mod, a susținut petentul că au fost săvârșite infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală în prezentul dosar, petentul solicitând emiterea unui mandat de aducere în fața instanței pentru intimatul pentru a dovedi faptul că acesta a săvârșit respectivele infracțiuni, având gradul de ofițer superior activ în cadrul Ap.N, pentru ca în raport de aceasta să se poată stabili competența instanței de judecată în raport de calitatea persoanei, petentul solicitând și introducerea în cauză a Asociației de Proprietari nr.31 G, a SC -, precum și a numitei (fostă ).
A solicitat petentul admiterea recursului, casarea sentinței cu consecința admiterii plângerii, desființării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.45/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu și trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale și conexarea la dosarul de urmărire penală nr.11//2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT.
În susținerea cererilor sale formulate în cadrul motivelor de recurs, petentul a depus la dosar copia deciziei nr.2298/24 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și înscrisul atestând înregistrarea la Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dosarului cu nr.11/D/P/2009.
Curtea examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului,de dispozițiile legale incidente în materie, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Prin rezoluția nr.45/P/2007 din 11.09.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții:
- - pentru infracțiunile prev. de art.248/1 penal, art.254 penal, art.264 penal, art.288 penal, art.291 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.255 penal, art.248/1 penal, art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal și art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal, art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal și art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal și art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal, art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal, art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal, art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal și art.264 penal; - pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal și art.264 penal; -
Prin această rezoluție, procurorul a constatat că în cursul anilor 2006 - 2007 petentul a formulat mai multe plângeri penale împotriva făptuitorilor mai sus menționați, motivând că, în calitate de președinte al Asociației de Proprietari nr.31 din municipiul Gap rimit sume de bani și alte foloase materiale injuste, pentru a încheia un contract cu SC -, al cărei administrator este, având ca obiect montarea unui sistem interfon la intrarea blocului 205/3S.1, toate aceste activități fiind realizate cu știința celorlalte persoane indicate în plângere.
A mai stabilit procurorul, cu ocazia efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale că în cursul anului 2002 locatarii scării Fab locului 205/3.1, cu excepția petentului, au stabilit să monteze la intrarea scării unui sistem interfon, ocazie cu care Asociația de proprietari a încheiat contractul nr.154/2004 cu SC -.
După montarea instalației, numitul, nefiind de acord cu acest lucru, a distrus de două ori această instalație, ocazie cu care i s-a întocmit dosar de urmărire penală, fiind condamnat la o pedeapsă de 7 luni închisoare conform sentinței penale nr.780/14.03.2005 pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
A constatat procurorul că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de numitul pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.248/1 penal, art.254 penal, art.264 penal, art.288 penal și art.291 penal, întrucât sunt aplicabile prevederile art.10 lit.a pr.penală, deoarece a rezultat că faptele nu există în materialitatea lor, iar față de numitul pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.255 penal, art.248/1 penal, art.264 penal, fiind aplicabile prevederile art.10,lit.a pr.penală, întrucât din probele existente la dosar nu a rezultat comiterea vreunei fapte de natură penală.
De asemenea, s-a constatat de procuror că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de numiții, G, și, pentru infracțiunile prev. de art.257 penal, art.259 penal, art.264 penal, fiind aplicabile prevederile art.10 lit.a pr.penală întrucât faptele nu există.
Împotriva rezoluției din data de 11.09.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu in dosarul nr.45/P/2007, a formulat plângere petentul în conformitate cu dispozițiile art.278 pr.penală, adresându-se procurorului ierarhic superior iar prin rezoluția nr.191/II/2/2007 din 22.10.2008 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, această plângere a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a observat de către Primul procuror, în urma verificărilor actelor premergătoare începerii urmăririi penale, cât și a plângerii petentului, că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, deoarece din probatoriul administrat în cauză a rezultat că faptele reclamate de petent nu există în materialitatea lor.
Împotriva celor două rezoluții petentul s-a adresat cu plângere, în condițiile art.278/1 pr.penală, instanței de judecată, respectiv Tribunalului Giurgiu, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale, în mod separat la parchetele competent după calitatea materială și după calitatea persoanei, avându-se în vedere faptul că numitul este ofițer superior cu grad de colonel în rezervă, în cadrul Ap. A mai solicitat petentul să se aibă în vedere și existența celeilalte plângeri penale formulate pentru săvârșire a infracțiunilor de crimă organizată.
A susținut petentul că la data de 26.02.1994 a obținut acordul scris al tuturor locatarilor din blocul sau pentru amenajarea subsolului blocului in vederea deschiderii unui atelier de croitorie pentru firma SC SRL care ii aparținea, după care a obținut toate aprobările legale iar în decembrie 1995 aproape finalizase lucrările de amenajare însă locatarii de pe scara blocului "s-au înțeles în ascuns pentru a complota", susținând ca petentul și soția sa au făcut amenajarea blocului cu acte false.
S-a mai susținut în plângere că locatarii au hotărât înființarea unei noi asociații de locatari, fără a se obține acordul de asociere al majorității locatarilor, președinte, aceasta dobândind personalitate juridica prin acte de corupție.
Această nouă asociație a dispus sistarea lucrărilor de amenajare a subsolului, a refuzat încasarea chiriei, denunțând unilateral contractul de închiriere după care vecinii săi au trecut la fel si fel de acte pentru a-l determina să renunțe la spațiul respectiv.
Președintele acestei asociații l-a acționat apoi în judecată pentru evacuare, cererea fiind admisă. A formulat apoi plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu împotriva lui și complicilor săi pentru "complot, trădare, subminarea economiei naționale, corupție, înșelăciune, tentativa de omor calificat, abuz în serviciu, violare de domiciliu", iar a fost trimis in judecată pentru delapidare.
In primăvara anului 2004, aceiași locatari au complotat împotriva familiei petentului încheind un contract cu firma SC Electronic 86 SRL, administrator pentru achiziționarea și montarea unui interfon la intrarea blocului pentru "a limita dreptul la libera circulație al familiei sale și al persoanelor care doresc să îi viziteze". Nu a fost de acord cu aceasta măsura și a distrus sistemul de închidere, fapt pentru care a fost condamnat penal la închisoare cu suspendare pentru infracțiunea de distrugere.
Intre timp a fost condamnat și in locul sau a fost numit care prin trafic de influenta, împreuna cu au hotărât montarea unui nou interfon fără a avea un acord scris al tuturor locatarilor.
Consideră ca s-au săvârșit fapte de corupție in vederea montării acestui interfon, iar procurorul nu a dispus trimiterea locatarilor din bloc, a președintelui de asociație si a administratorului firmei care l-a montat pentru faptele pentru care s-a plâns.
Având în vedere încheierea nr.1851/24.10.2008 pronunțată de J - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a admis cererea de strămutare formulată de petiționar, Tribunalul Giurgiu prin încheierea din data de 03.11.2008 pronunțată în dosarul nr- a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Tribunalul Buzău, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care a fost strămutată cauza.
La Tribunalul Buzău cauza a fost înregistrată sub numărul -.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că susținerile formulate de petent în cadrul motivelor de recurs sunt nefondate și nu pot atrage reformarea hotărârii atacate, pentru următoarele considerente:
În primul rând, în ceea ce privește soluționarea cauzei de către prima instanță, cu încălcarea drepturilor procesuale vizând apărarea și depunerea de înscrisuri, de către petent, Curtea constată că această critică este neîntemeiată deoarece la primul termen de judecată în fond a cauzei, cel din 29 ianuarie 2009, petentul a fost prezent și întrebat fiind de către instanță a precizat că nu dorește să-și angajeze apărător, aspecte care rezultă din încheierea de ședință de la acest termen de judecată (fila 30 dosar fond).
Tot la acest termen de judecată, instanța a pus în vedere petentului să depună la dosar înscrisurile pe care înțelege să se folosească ca probe în prezenta cauză, aspect care rezultă, de asemenea cu claritate din aceeași încheiere, iar pentru lipsa de procedură cu intimatul cauza a fost amânată la data de 26 februarie 2009, termen dat în cunoștința petentului.
La termenul din 26 februarie 2009 când cauza a fost soluționată, fiind pronunțată sentința atacată, au lipsit atât petentul cât și intimații, procedura fiind legal îndeplinită.
În aceste condiții, Curtea observă că prima instanță a pășit la soluționarea cauzei cu respectarea tuturor dispozițiilor legale vizând citarea părților și asigurarea dreptului la apărare, ținând cont că prezenta cauză având ca obiect disp. art.278/1 pr.penală nu face parte din categoriile de cauze în privința cărora se instituie obligativitatea asistenței juridice din oficiu, în condițiile art.171 pr.penală.
De asemenea, petentului i-a fost încuviințată depunerea de înscrisuri la dosar, înscrisuri care de altfel, au fost depuse de acesta, aflându-se la filele 28 - 30 dosar fond.
Este adevărat că la fila 45 dosar fond, se află o cerere, înregistrată la 24.09.2009 prin care petentul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, cu motivarea că intenționează să formuleze cerere de strămutare a cauzei, fără însă a depune vreun înscris în susținerea acestei cereri.
De altfel, prima instanță a luat în considerare solicitarea petentului analizând-o înainte de a intra în dezbateri, respingând această solicitare cu motivarea că nu a fost depus nici un înscris din care rezultă existența vreunei astfel de cereri de strămutare.
Ca atare, după punerea în discuție a părților și respingerea cererii formulate de petent, prima instanță a intrat în dezbaterea fondului, astfel încât Curtea constată că susținerile petentului vizând încălcarea drepturilor sale procesuale sunt nefondate în raport de cele expuse mai sus, prima instanță pășind la soluționarea cauzei cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs care vizează încălcarea dispozițiilor legale vizând competența în raport de calitatea persoanei, nu este fondat.
Astfel, petentul a susținut că nu au fost respectate dispozițiile văzând competența instanței în raport de calitatea persoanei, deoarece nu s-a avut în vedere împrejurarea că intimatul este ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale și ca atare cauza ar fi trebuit soluționată de o instanță militară.
Trecând peste împrejurarea că din actele și lucrările dosarului nu rezultă existența acestei calități de militar a intimatului și nici săvârșirea pretinsei infracțiuni de către acest intimat în legătură directă cu funcția pe care acesta o deține, Curtea constată că dispozițiile vizând soluționarea cauzei de către o instanță militară nu sunt aplicabile în speță, câtă vreme dispozițiile Codului d e Procedură Penală au fost modificate prin Legea nr.356/2006, acordându-se prioritate soluționării cauzelor de către instanțele civile și nu militare, atunci când există cazuri de indivizibilitate sau conexitate, o astfel de soluție legislativă fiind, de altfel prefigurată de jurisprudența în materie a instanței supreme.
Este adevărat că potrivit art.39 alin.1 pr.penală excepția de necompetență după calitatea persoanei poate fi ridicată în tot cursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii definitive, însă în cauza de față, această excepție nu este întemeiată câtă vreme devin aplicabile argumentele precizate mai sus.
Practic, din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că litigiul de față are ca obiect inexistența acordului petentului în vederea montării în anul 2002 a unui sistem interfon pe scara blocului în care acesta locuiește, motiv pentru care petentul a formulat plângere începând cu anul 2006, împotriva administratorului firmei care a instalat interfonul, a președintelui asociației de locatari, dar și a vecinilor de bloc, între care face parte și intimatul.
După instalarea sistemului interfon, petentul a exercitat acte de distrugere asupra acestuia, motiv pentru care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.271 alin.1 penal la pedeapsa de 7 luni închisoare, cu suspendarea condiționată conform art.81 penal, prin sentința penală nr.780/14.03.2005 a Judecătoriei Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1653/6 octombrie 2005 a Curții de Apel București.
Așa cum de altfel s-a reținut prin rezoluțiile atacate, în cauză sunt pe deplin incidente disp. art.10 lit.a pr.penală în legătură cu inexistența faptelor pentru care s-a formulat plângere penală împotriva intimaților, în mod judicios procurorul reținând că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare împotriva acestora în raport de temeiul sus arătat.
Că este așa, rezultă cu claritate din mijloacele de probă administrate în decursul efectuării actelor premergătoare, acestea confirmând inexistența vreunui element component al laturii obiective al infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere penală,și cu atât mai mult inexistența laturii subiective infracționale în persoana făptuitorilor.
Așa cum a reținut și prima instanță, din declarațiile intimaților reiese cu claritate că litigiul de față, fondat pe lipsa unui consimțământ al petentului în legătură cu încheierea unui contract civil vizând amplasarea unui sistem electronic în cadrul blocului, nu poate atrage răspunderea penală a intimaților și nu poate da naștere unui raport juridic de drept penal, atâta vreme cât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, datorită inexistenței laturii obiective și subiective a faptelor reclamate.
În legătură cu cel de-al treilea motiv de recurs, care privește existența unei legături de conexitate în raport de o altă cauză aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înregistrată sub nr.11/D/P/2009, Curtea reține că și acesta este nefondat, câtă vreme deși se invocă, cu toate acestea nu se dovedește existența unei legături certe de conexitate sau indivizibilitate dintre prezenta cauză și cealaltă cauză penală aflată în cercetare la nivelul parchetului instanței supreme.
Or, cum în legătură cu prezenta cauză au fost lămurite toate chestiunile de fapt și de drept de care depinde justa soluționare a cauzei și aflarea adevărului, în raport de argumentul precizat mai sus, Curtea constată că nu au fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează conexitatea ori indivizibilitatea și că în cauză nu s-ar impune, în nici un caz reunirea cauzelor ori trimiterea cauzei pentru reluarea cercetărilor, câtă vreme nu există rațiuni justificate în acest sens.
Nici introducerea în cauză a SC -, a Asociației de Proprietari nr.31 G și a numitei (fostă ) nu se impun în cauză și nu reprezintă cereri ce pot fi asimilate unor cazuri de casare și reformare a hotărârii atacate, câtă vreme la data pretinsei săvârșiri a faptelor nu erau incidente dispozițiile legale vizând antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice, legea neputând retroactiva sub acest aspect, iar în legătură cu persoana fizică sus menționată neexistând nici un fel de date care să confirme posibila sa participație penală la săvârșirea vreuneia dintre infracțiunile reclamate.
Soluția de neurmărire penală a fost dispusă în raport de persoanele împotriva cărora s-a formulat plângerea penală de către petent, astfel încât potrivit art.278/1 alin.4 pr.penală, doar aceste persoane se citează în procedura instituită de art.278/1 pr.penală, ceea ce conduce la concluzia că solicitarea petentului de citare și introducere în cauză a altor persoane nu este întemeiată,câtă vreme dispozițiile legale sus amintite, limitează cadrul procesual doar la persoanele vizate prin soluțiile de neurmărire penală atacate.
În raport de considerentele menționate mai sus, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinic, astfel încât după respingerea cererilor de introducerea în cauză a unor persoane și a excepției de necompetență după calitatea persoanei, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petent, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de recurentul, privind introducerea în cauză a altor persoane.
Respinge excepția invocată de același recurent privind necompetența după calitatea persoanei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul recurent, domiciliat în G, Șoseaua B,.205/3S.1,.F,.4,.71 județul G, împotriva sentinței penale nr.46/26 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Obligă recurentul petent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Cr.
-
2 ex./10.04.2009
fond -
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu
