Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 25
Ședința publică din 6 martie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenta împotriva Rezoluției nr. 171/P/2008 din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și a Rezoluției nr. 5/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
La apelul nominal a răspuns petenta, lipsă fiind intimatele, și -.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că petenta a depus la dosar un memoriu, după care:
Întrebată fiind, petenta arată că are procură de reprezentare pentru fiica ei pe care o înmânează instanței.
Instanța verificând procura prezentată constată că privește dosarul civil nr- al Tribunalului Botoșani, fiindu-i restituită petentei, nefiind utilă în cauză.
Instanța aduce la cunoștința petentei că, potrivit dispozițiilor legale în materie poate formula plângere în calitate de persoană vătămată sau de persoana a le cărei interese legitime au fost vătămate prin actul procesual atacat în justiție.
În acest context, petenta precizează că plângerea de față a fost formulată de ea, în numele ei personal, în calitate de mamă pentru a-i apăra drepturile reclamantei/părți vătămate, care nu este minoră dar consideră că a fost împuternicită să o reprezinte. A formulat plângere împotriva judecătorilor la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA pentru că aceștia și-au încălcat obligațiile pe care le aveau, respectiv au încălcat Constituția.
Petenta solicită daune morale de la Ministerul Educației și Cercetărilor. Depune la dosar un memoriu, în două exemplare.
Instanța înmânează reprezentantului Ministerului Public duplicatul memoriului depus de petentă.
Petenta arată că mai are de formulat o cerere, respectiv ca acest dosar să fie trimis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât formulat mai multe plângeri penale, ajungând în această situație dintr-un viciu de sistem. A formulat plângeri penale împotriva doamnei judecător de la Curtea de APEL SUCEAVA și a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, plângeri care însă nu vizează intimatele din prezenta cauză.
Se prezintă de către petentă o citație privind dosarul nr- al, completul de 9 judecători, prin care aceasta era citată în calitate de petentă recurentă, cauza având ca obiect recurs împotriva hotărârii pronunțate în plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată - sentința nr. 808/2007 a - Secția penală, precizând că nu cunoaște modul de soluționare a acestui recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat instanța acordă cuvântul la dezbateri pe fond.
Petenta arată că în calitatea sa de părinte a investit bani în copilul său, timp de 17 ani, pentru ca acesta să-și atingă scopul pe care și l-a propus în viață. A fost un copil care a dorit să fie profesor de vioară, nu a plătit niciodată meditații, a absolvit toate unitățile de învățământ cu medii între 9 - 10. După ce și-a însușit aproape la perfecție toate cunoștințele de specialitate care i-au fost predate în unități de învățământ acreditate de minister pentru acest domeniu, terminând facultatea aproape cu nota 10, un judecător nesocotește diploma, care este atestarea profesională a celor mai mari experți în domeniu din țară. Precizează că fiica sa a început să învețe note și să cânte la vioară din clasa a I-a și după ce a învățat tot ce trebuia să învețe, o comisie inferioară ca nivel de pregătire (și care culmea a și format-o în primii 12 ani și a notat-o cu 10) a respins-o la o probă pe care legea nu o prevede, respectiv nu prevede nici probă practică, nici verificare scrisă.
Mai arată că la magistrați, legea prevede la art. 46: "concursul constă în probe scrise de verificare teoretică și practică" iar la angajarea profesorilor "concursul constă în probă scrisă". Reclamanta a depus proba scrisă care atestă că este profesor de vioară, că a absolvit facultatea cu media generală 9 și a luat licența cu media 10, că la cunoștințele de bază teorie solfegiu dictat a luat media 10. Nu-și explică de ce dacă toată viața a învățat de nota 10 cum de acum nu mai este bună. A terminat Universitatea de Arte din Nu este o diplomă care să fie ignorată și totuși un profesor de liceu și o mulțime de instanțe de judecată au ignorat- Ceea ce face fiica ei este similar cu operație pe cord a unui medic. Cineva care ascultă un pian cântând nu poate să înșire notele pe o partitură. Toți judecătorii și procurorii investiți cu plângerile sale au refuzat să respecte Constituția care spune că dreptul la muncă poate fi restricționat numai prin lege, și metodologia nu este lege, au refuzat să apere reclamantei dreptul de a munci ca profesoară de vioară. Modul în care a organizat ministerul acest așa-zis concurs de titularizare (concurs de legalizare a pilei) este o dovadă intrinsecă că după anul 1989 a vândut acreditări. Precizează că niciun judecător nu este inamovibil în fața ei, este inamovibil doar în fața șefilor ca să nu-l poate să-l silească să facă prostii. Nu are nevoie de avocat, nu are nimic de ascuns, nu minte, nu are de ce să-și hărțuiască copilul prin sălile tribunalului pentru că acum este major ca niște neisprăviți să scoată bani din ce vor ei.
Consideră că este un viciu de sistem și că miniștrii care au semnat ordinele sunt vinovați din cauză că au dat 12 ordine. Din această cauză un judecător a spus că actul este abrogat deși nu trebuiau să existe 12 ordine. Un consilier juridic spune că metodologia completează legea iar un judecător spune același lucru.
Solicitându-i-se să se rezume strict la plângerea de față, petenta precizează că cere trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a face cercetări în toate dosarele invocând că a formulat plângere și împotriva miniștrilor.
Reprezentantul Ministerului Public, referitor la cererea petentei de a se trimite dosarul la, solicită a se avea în vedere că potrivit dispozițiilor procedurale, competența de a efectua cercetări și de a soluționa plângerea petentei aparține Curții de APEL SUCEAVA, având în vedere calitatea persoanelor împotriva cărora petenta a formulat plângerea. Față și de motivarea plângerii, susținută astăzi în instanță, prin care se invocă o neregularitate modului de organizare a acelui concurs care, chiar în situația în care nu ar conveni petentei, nu ar atrage răspunderea disciplinară sau penală a făptuitorilor, respectiv a magistraților. În acest context solicită respingerea plângerii, ca nefondată.
În completare, petenta arată că judecătorii, conform art. 34 din Legea nr. 303/2004 jură să respecte Constituția, legea, să apere drepturile și libertățile persoanei și să-și îndeplinească atribuțiile cu onoare și demnitate și fără părtinire însă intimatele au încălcat toate aceste prevederi. La al. 2 al aceluiași articol se prevede că, dacă un judecător refuză să depună acest jurământ i se retrage numirea de pe funcție, ceea ce este echivalent cu excluderea din magistratură. Când un magistrat a depus jurământul și îl încalcă excluderea din magistratură este o pedeapsă prea blândă pentru așa ceva.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 11 iulie 2008, petenta, prin mandatar, a formulat plângere penală împotriva intimatelor și - judecători la Tribunalul Botoșani - și - - asistenți judiciari la aceeași instanță, solicitând a se efectua cercetări față de acestea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, constând în aceea că au pronunțat în dosarul civil nr- al Tribunalului Botoșanio hotărâre nelegală și netemeinică, prin care au încălcat dreptul la muncă a unei persoane, cât și a libertății de a-și alege locul de muncă.
Prin rezoluția nr. 171/P/2008 din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a dispus în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de și - judecători la Tribunalul Botoșani - și - - asistenți judiciari la aceeași instanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 246 Cod penal cu motivarea că fapta nu există.
Prin rezoluția nr. 5/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a dispus respingerea plângerii petentei prin mandatar formulată împotriva rezoluției mai sus menționată, reținându-se următoarele:
Pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare a intereselor legale a unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință a efectuat acțiunea sa, ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale a unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de magistrați și asistenții judiciari, rezultă că aceștia au efectuat actele procedurale și au luat măsurile procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care au fost investiți, în funcțiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței.
De altfel, în cauză s-a și cerut reformarea hotărârii considerată nelegală prin exercitarea căii de atac prevăzută de lege, astfel încât, în speță nu pot fi incidente dispozițiile art. 246 Cod penal referitoare la o vătămare a intereselor legale prin rămânerea definitivă a unei hotărâri greșite.
Un alt argument în susținerea soluției de neîncepere dată în cauză îl constituie și dispozițiile art. 97 al. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, în raporturile cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor de atac.
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției penale a Curții de APEL SUCEAVA sun nr- la 18 februarie 2009 petenta, reprezentantă a fiicei sale (reclamantă în dosarul civil nr- al Tribunalului Botoșani ), a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 171/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
În motivarea plângerii petenta a arătat că intimatele și - judecători în cadrul Tribunalului Botoșani - și și - - asistenți judiciari - care au făcut parte din completul de judecată care a soluționat dosarul civil nr- al Tribunalului Botoșani și-au exercitat în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 4 alin. 1, art. 34 alin. 1 Legea 303/2004, art. 4 alin. 1, art. 5 alin. 1 și art. 7 din, cât și a art. 8 alin. 2, art. 15, art. 19 alin. 1 și art. 27 al. 4 și 6 din aceeași document, referitoare la drepturile fundamentale ale omului, consacrate și recunoscute de Constituția României, la art. 41 alin. 1 și art. 53 alin. 1.
În concret, petenta a arătat că intimatele și-au încălcat jurământul depus la numirea pe funcție; nu au respectat dispozițiile constituționale; au refuzat să apere părții vătămate dreptul fundamental la muncă garantat de competențele și atestările profesionale menționate prin diploma de licență eliberată de către unitatea de învățământ de la cel mai înalt nivel din domeniu și acreditată astfel de către Statul de drept Român; au refuzat să apere părții vătămate dreptul de a fi desdăunată corespunzător pentru daunele materiale și morale suferite; au profitat de neștiința sa în materie juridică și astfel au obținut declarații de renunțare la plata daunelor și a stenografierii în totalitate a dezbaterilor; nu au menționat corect în încheierea de ședință din 31 martie 2008 documentele depuse și nu și-au exercitat rolul activ în aflarea adevărului, tergiversând în acest fel înfăptuirea actului de justiție.
La termenul de astăzi, petenta a reiterat în general aceleași aspecte, precizând că a formulat mai multe plângeri împotriva magistraților investiți cu această speță, dar și împotriva miniștrilor care au emis ordinele contestate, solicitând ca cercetarea penală să fie efectuată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând solicitarea petentei de trimitere a cauzei de față spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și atât plângerea acesteia în raport de probatoriul administrat, instanța constată că pe de o parte competența de soluționare a plângerii revine Curții de APEL SUCEAVA, iar pe de altă parte soluția de neîncepere a urmăriri penale este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunțată de intimate cu încălcarea legii sau că acestea nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător.
Astfel, conform art. 2781alin. 1 Cod procedură penală după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Conform art. 281al. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea de Apel "judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecării și tribunale ".
Din coroborarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că, competența de soluționare a prezentei plângeri revine Curții de APEL SUCEAVA. în primă instanță.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că numita prin mandatar, petenta din prezenta cauză,s-a adresat la data de 27 iunie 2006, cu o cerere Tribunalului Botoșani, solicitând anularea art. 47, 48 și 49 din Metodologia de a Personalului Didactic din Învățământul Preuniversitar nr. 5260/2004 și luarea măsurilor administrative împotriva celor vinovați de elaborarea acestora; încadrarea sa ca profesor de vioară începând cu luna septembrie 2005 și plata salariilor cuvenite de la această dată cu aplicarea dobânzii bancare și a indicelui de inflație; plata daunelor morale de către toate cadrele de conducere din și Ed. care au determinat această situație și anularea probei practice din concursul de titularizare pentru candidații calificați.
Prin sentința civilă nr. 1445 din 16 octombrie 2006, Tribunalul Botoșani admițând excepția de necompetență materială raportat la art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004 și art. 3.1 Cod procedură penală, a declinat competența de soluționare a cauzei în integralitatea ei, conform art. 17 Cod procedură penală, în favoarea Curții de APEL SUCEAVA - Secția comercială și de contencios administrativ.
Curtea de APEL SUCEAVA - prin sentința civilă nr. 25 din 12 februarie 2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2248 din 26 aprilie 2007 a - a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a art. 47 din Metodologia nr. 5260/2004, iar capetele de cerere accesorii au fost disjunse, fiind trimise spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani unde au devenit cereri principale de sine stătătoare, referitoare la titularizarea pe post, respectiv încheierea raportului de muncă, plata salariilor aferente, precum și anularea probei practice din concursul de titularizare pentru acei candidați calificați.
Conform declarației existente la fila 20 dosar -, procuratorul reclamantei, respectiv petenta, a renunțat la judecata capetelor de cerere privind plata daunelor morale și a luării măsurilor administrative împotriva persoanelor care au emis Metodologia considerată nelegală.
Prin sentința civilă nr. 607 din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Botoșani, printre altele, au fost respinse ca nefondate capetele de cerere formulate de reclamantă și menționate mai sus, hotărârea fiind confirmată prin decizia civilă nr. 1513 din 21 octombrie 2008 a Curții de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Nemulțumită de modul nefavorabil în care cauza a fost soluționată la instanța de fond, petenta în nume personal, dar și în calitate de reprezentantă a fiicei sale, s-a adresat Pachetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA susținând că magistrații au pronunțat abuziv această hotărâre încălcând dispozițiile legale.
Infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect provoacă o vătămare a intereselor legale ale unei persoane fizice.
Ori în speță, în absența unor indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea acestei infracțiuni nu se poate proceda la începerea urmăririi penale a intimatelor ori la trimiterea în judecată a acestora.
Activitatea de judecată reprezintă esența atribuțiilor de serviciu ale judecătorului și presupune, printre altele, și interpretarea unor norme legale aplicabile în cauzele deduse judecății.
Împotriva unor hotărâri considerate nelegale sau netemeinice, partea nemulțumită poate exercita expres în termenele prevăzute de legea procesuală căile de atac, ordinare sau extraordinare.
Nemulțumirea petentei față de soluția adoptată prin sentința civilă mai sus menționată, nu poate conduce la concluzia că s-a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu de către intimate. Pronunțarea unei soluții în cadrul activității de judecată prin evaluarea și interpretarea materialului probator și a normelor legale apreciate aplicabile unei cauze, în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale.
De altfel, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară consacră principiul potrivit căruia judecătorul este independent în soluțiile adoptate, singura cale de cenzurare a activității de soluționare a cauzelor constituind-o numai căile de reformare prevăzute de legea procesuală, în speță de Cod ul procedură penală.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petentei, însă această cale nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătorești, apreciate ca fiind nelegale, și nici nu a fost elaborată pentru declanșarea abuzivă de litigii penale, ori pentru a se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea acestei plângeri împotriva magistraților care au pronunțat acea soluție.
Curtea de APEL SUCEAVA, în baza propriului examen, în contextul cauzei asupra actelor și lucrărilor dosarului Parchetului, constată că nu rezultă existența faptei reclamate de către petentă în sarcina intimatelor, deoarece acestea și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale prin soluția dată motivat, ce a fost apoi confirmată și de instanța de control judiciar.
Deși petenta a cerut obligarea la plata daunelor morale solicitarea sa nu poate fi primită întrucât procesul penal nefiind început aceasta nu a dobândit calitatea de parte vătămată și ca atare nici pe cea de parte civilă, iar în privința pretențiilor pretinse de la Ministerului Educației și Cercetărilor, cea în cauză are posibilitatea de a formula o atare cerere în cadrul plângerilor penale la care a făcut referire vizând reprezentanții acestui minister.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală urmează a respinge plângerea ca nefondată și a menține ca legală soluția de neurmărire penală motivată temeinic.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, personal și în calitate de reprezentantă a numitei împotriva Rezoluției nr. 171/P/2008 din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și a Rezoluției nr. 5/II/2/2009 din 23 ianuarie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, intimate fiind, și -.
Obligă petenta să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petentă și de la comunicare pentru intimate.
Pronunțată în ședința publică, azi 6 martie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/26.03.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela
