Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Sentința nr.25
Ședința publică din data de 16 februarie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit disp.art.278/1 pr.penală de petentul, domiciliat în P,- K, județul P, împotriva rezoluției nr.557/P/2007 din 23.01.2008 a procurorului șef secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal față de INSPECTOR DE POLIȚIE și arezoluției nr.221/II/2/2008 din 11.02.2008a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva soluției adoptate în dosarul nr.557/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile: petentul și intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are excepții sau cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în susținerea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluției nr. 557/P/2007 din 23.01.2008 a procurorului șef secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr.221/II/2/2008 din 11.02.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,
Prin rezoluția nr.557/P/2007 s-a dispus, neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal față de INSPECTOR DE POLIȚIE.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că soluția propusă de inspectorul de poliție în dosarul nr.741/P/2005, confirmată de un procuror de la acea unitate a fost apreciată ca fiind legală, printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția nr.557/P/2007 din 23 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal, față de inspector de poliție din cadrul Poliției Municipiului P, deoarece faptele reclamate de petentul nu există.
În această rezoluție s-a reținut că la data de 19.10.2007, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a fost înregistrat dosarul nr.557/P/2007 în care persoana vătămată a solicitat să fie efectuate cercetări față de ofițerul de poliție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal.
În esență, persoana vătămată a fost nemulțumită în legătură cu modul în care ofițerul de poliție a efectuat cercetări în dosarul nr.741/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
În urma verificărilor efectuate, s-a constatat de procuror că aspectele semnalate nu au corespondent în realitate.
S-a avut în vedere faptul că rezoluția nr.741/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștia fost menținută de către Judecătoria Ploiești, care prin sentința penală nr.859 din 18 aprilie 2007 în baza art.278/1 alin.8 lit.a din pr.penală a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent, soluție menținută de instanța de recurs prin respingerea acestuia ca tardiv formulat (decizia penală nr.914/15 octombrie 2007 a Tribunalului Prahova ).
S-a concluzionat de procuror că plângerea penală a avut ca unic scop reformarea, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, a unei soluții rămase definitive în urma controlului exercitat de către instanțele de judecată.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere în condițiile art.278 pr.penală la procurorul ierarhic superior.
Prin rezoluția nr.221/II/2/2008 din 11.02.2008 Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul împotriva soluției adoptate în dosarul nr.557/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
S-a avut în vedere de către procurorul general că în sarcina intimatei nu pot fi reținute infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală deoarece actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că soluția propusă de inspectorul de poliție în dosarul nr.741/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, confirmată de un procuror de la acea unitate a fost apreciată ca fiind legală, printr-o hotărâre judecătorească definitivă (decizia penală nr.914/2002 a Tribunalului Prahova ).
Potrivit disp. art.278 alin.1 pr.penală persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de organele de urmărire penală și nu au intervenit unul din cazurile prevăzute de art.10 pr.penală în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Împotriva celor două rezoluții petentul s-a adresat cu plângere în condițiile art.278/1 pr.penală instanței de judecată, respectiv Judecătoria Ploiești, dosarul fiind înregistrat sub nr-, la data de 03 martie 2008, criticându-le sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.
În plângerea formulată s-a arătat că din dispoziția primarului nu s-a dispus efectuarea plății ajutorului pentru încălzirea locuinței pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2002, tot din dispoziția primarului a fost dispusă diminuarea cuantumului ajutorului social cu 50% pentru lunile iunie, iulie și august 2003 iar la propunerea primarului prin expunere de motive s-a solicitat emiterea unei hotărâri de Consiliul Local prin care să se dispună încetarea plății ajutorului social acordat în baza Legii nr.416/2002 pentru persoanele care au beneficiat de această formă de protecție socială mai mult de 2 ani, propunere materializată prin adoptarea de către Consiliul Local al Municipiului Pa H otărârii nr.140/30.09.2004 pusă în aplicare prin Dispoziția primarului nr.8443/15.10.2004, începând cu data de 01.10.2004.
Ori, în referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de inspector s-a menționat numai faptul că încetarea ajutorului social (începând cu data de 01.10.2004) este rezultatul punerii în aplicare de către primar a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului P, nr.140/30.09.2004, măsură care nu are nicio legătură cu abuzurile săvârșite prin neachitarea ajutorului pentru încălzirea locuinței (cu lemne) pentru lunile ianuarie - martie 2002 și cu diminuarea ajutorului social cu 50% pentru lunile iunie - august 2003, aspecte care nu se regăsesc în referatul întocmit de către inspector și pentru care nu s-au prezentat documente justificative care să ateste legalitatea inițiativei primarului și care fac obiectul abuzului în serviciu contra intereselor persoanelor, art.246 penal.
S-a mai susținut în plângere că procurorul nu a supravegheat corespunzător modul în care s-au efectuat de către inspector și nici a materialului prezentat de aceasta.
Prin sentința penală nr.722 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și în baza art.42 pr.penală rap. la art.39 pr.penală și art.278/1 alin.1 pr.penală s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petent împotriva rezoluției nr.557/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut de Judecătoria Ploiești că potrivit dispozițiilor art.278/1 alin.1 pr.penală competentă să soluționeze plângerea este instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să soluționeze cauza în primă instanță, iar în cauza de față petentul a atacat o rezoluție dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și pe fond, competentă să judece cauza în primă instanță, având în vedere faptul că intimata are calitatea de inspector de poliție care desfășoară activitate de cercetare penală este Curtea de Apel Ploiești potrivit dispozițiilor art.27 alin.3 lit.b din Legea nr.218/2002 rap. la art.14 alin.2 lit.i din Legea nr.360/2002 privind statutul polițiștilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând casarea hotărârii atacate, nedepunând însă motivele de recurs.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr.528/21 mai 2008 a respins ca inadmisibil recursul petentului, reținând că hotărârea prin care prima instanță s-a pronunțat în sensul declinării competenței către Curtea de Apel Ploiești este definitivă, așa cum în mod corect s-a precizat și în dispozitivul acesteia, iar conform art.42 alim.4 pr.penală, hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului.
Împotriva deciziei penale nr.528/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovaa declarat din nou recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr.654/06 august 2008 l-a respins ca inadmisibil, având în vedere dispozițiile art.42 alin.4 pr.penală.
Petiționarul a declarat un nou recurs împotriva deciziei penale nr.654/06 august 2008, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.3353/21 octombrie 2008 a respins ca inadmisibil recursul.
Înalta Curtea reținut că de lege pot fi supuse recursului sentințele pronunțate de curțile de apel ca instanțe de fond (art.385/1 alin.1 lit.c pr.penală), precum și deciziile pronunțate de aceleași instanțe în apel (art.385/1 alin.1 lit.e pr.penală), iar nu și deciziile prin care au fost soluționate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.
S-a reținut că în speță, dincolo de împrejurarea că petentul a exercitat "în cascadă" căi de atac, în condițiile în care hotărârea inițială (de declinare a competenței) era, potrivit legii, definitivă, Înalta Curtea constatat că a fost investită cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel ca instanță de recurs, situație inadmisibilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr- la data de 26 ianuarie 2009.
Examinând plângerea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, de dispozițiile legale incidente în materie, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că această plângere este nefondată, după cum se va arăta în continuare:
Obiectul plângerii petentului,relevat la filele 8-12 dosar urmărire penală,îl constituie săvârșirea de către intimată a infracțiunii prev. de art.246 cod penal,constând în aceea că în referatul de neîncepere a urmăririi penale pe care aceasta l-a întocmit, nu a arătat motivele pentru care nu s-a efectuat plata pentru încălzirea locuinței și pentru care s-a dispus diminuarea cuantumului ajutorului social cu 50%, petentul susținând că aceste aspecte le-a învederat în declarația pe care a dat-o la poliție (fila 10 dosar urmărire penală).
Practic, se observă că nemulțumirea petentului este generată, așa cum însuși acesta afirmă (fila 9 dosar urmărire penală), de faptul că nu i s-a acordat ajutorul pentru încălzirea locuinței pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2002, că i s-a diminuat cu 50% cuantumul ajutorului social aferent lunilor iunie, iulie și august 2003, petentul susținând că nu s-a dispus nicio măsură corespunzătoare în legătură cu cele sesizate.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că pentru aceleași motive. Petentul s-a adresat cu plângere penală tot pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 penal împotriva primarului municipiului P, în perioada respectivă, iar prin rezoluția nr.741/P/2005 din 17.04.206 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștis -a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva acestuia, conform art.10 lit.b pr.penală, fapta neconstituind o faptă prevăzută de legea penală.
În plângerea sa, petentul l-a învinuit pe primar de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prin aceea că a întocmit și semnat expunerea de motive privind stabilirea unor măsuri de aplicare a legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, în care pornind de la dispozițiile acestui act normativ a propus elaborarea unui proiect de hotărâre de consiliul Local, fundamentându-și solicitarea și pe raportul de specialitate întocmit de Administrația Serviciilor Sociale Comunitare din cadrul Primăriei Municipiului
Ulterior a fost adoptată Hotărârea nr.140/30.02.2004 de către Consiliul Local al Municipiului P, prin care s-a hotărât sistarea ajutorului social acordat persoanelor apte de muncă și care au refuzat să se angajeze în muncă.
Urmare acestor demersuri, petentului i-a fost sistat ajutorul social.
A mai rezultat, tot din aceste acte premergătoare, că intimata, inspector la Biroul cercetări penale din cadrul Poliției municipiului Paî ntocmit la data de 16 februarie 2006 acest referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, în ceea ce-l privește pe primarul municipiului P, referat pe care l-a înaintat parchetului competent (fila 28 dosar urmărire penală) sub numărul 64288/2005.
Ulterior petentul, a contestat soluția de neurmărire penală dispusă împotriva primarului, adresând plângere instanței de judecată conform art.278/1 pr.penală, iar prin sentința penală nr.859/18.04.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă prin respingerea recursului ca tardiv, conform deciziei penale nr.914/15.10.2007 a Tribunalului Prahova, această plângere a fost respinsă ca nefondată.
În această situație este evident că soluția de neurmărire penală propusă de intimata făptuitoare și confirmată de procuror, a fost practic reconfirmată de instanța de judecată prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Prin urmare, cele reținute în rezoluțiile atacate în prezent, în sensul că prin formularea acestei plângeri penale, petentul încearcă să obțină reformarea pe alte căi decât cele legale, a soluției de neurmărire penală dispusă cu privire la primarul, sunt în mod obiectiv reale.
Pe de altă parte, în nici un caz nu se poate reține săvârșirea de către intimata făptuitoare a infracțiunii de abuz în serviciu în legătură cu întocmirea referatului prin care a propus neînceperea urmăririi penale împotriva fostului primar.
Astfel, intimata a constatat că din materialul probator administrat a rezultat că sistarea ajutorului social acordat petentului s-a făcut nu de către primar ci în baza Hotărârii nr.140/30.02.2004 a Consiliului Local al Municipiului P și totodată, în baza anchetei sociale efectuate la domiciliul său, din care a rezultat că petentul a mai beneficiat de această măsură de protecție socială timp de 2 ani, starea sănătății familiei este bună, iar persoanele sunt apte de muncă.
Așadar, se observă că acest referat respectă cerințele de legalitate, fiind practic motivat în fapt și în drept, iar intimata fundamentându-și aprecierea prin formularea de concluzii în raport de înscrisurile pe care le-a avut la dispoziție.
În plus, așa cum am arătat mai sus, acest referat cuprinzând propunerea intimatei a fost confirmat de procuror, iar soluția procurorului a fost menținută prin hotărâre judecătorească definitivă.
Nu în ultimul rând se observă că petentul nu a uzat de dispozițiile legii privind contenciosul administrativ și nu a atacat în instanța de contencios administrativ hotărârile emise de organele administrației publice pe care le-a apreciat ca nelegale, alegând calea formulării prezentei plângeri penale, deși rezultă cu claritate că obiectul solicitării sale excede, pe fond, raporturilor juridice de drept penal.
Așa fiind, este evident că, nu se pot reține în sarcina intimatei făptuitoare niciuna dintre variantele normative ale elementului material ce compune latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 penal, așa cum în mod judicios s-a apreciat prin rezoluțiile atacate în prezent.
Simpla nemulțumire a petentului legată de o dispoziție emisă de organele abilitate din cadrul Primăriei și respectiv Consiliului Local al Municipiului P, nu poate atrage, în absența unor elemente solide ce se impun a fi confirmate doar prin mijloace de probă certe și lipsite de orice dubiu, antrenarea răspunderii penale a intimatei, atâta vreme cât din actele premergătoare efectuate rezultă că aceasta a respectat întrutotul dispozițiile legale vizând întocmirea referatului prin care a propus neînceperea urmăririi penale împotriva primarului.
În consecință, față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondată plângerea petentului conform art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală și va menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.278/1 alin.8 lit.a pr.penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în P,- K, județul P, împotriva rezoluției nr.557/P/2007 din 23.01.2008 a procurorului șef secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr.221/II/2/2008 din 11.02.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.02.2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Cr./MM
2 ex./25.02.2009
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
