Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 272/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.272/R/2009
Ședința publică din 4 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
-
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul petentul T, aflat in Penitenciarul Baia Mare, împotriva sentinței penale nr. 155 din 24 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul T în stare de arest, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, petentul este nemulțumit că din anul 2006 dosarul nu a fost soluționat și solicită aflarea adevărului și în consecință cercetarea și condamnarea făptuitorului, întrucât a suferit traume în urma loviturilor primite.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 155 din 24 martie 2009 Tribunalului Maramureș, având în vedere că cercetările efectuate în cauză nu au confirmat susținerile părții vătămate, existând mari dubii că făptuitorul a comis fapta pentru care este cercetat, relevante fiind în acest sens declarațiile martorilor din care nu rezultă că făptuitorul a lovit pe petent în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Petentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe cale de consecință cercetarea și condamnarea făptuitorului pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, precizând că martorii și au fost audiați cu privire la niște fapte pe care nu aveau cum să le cunoască.
CURTEA:
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 155/24.03.2009 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a proc.pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul T -, fiul lui și, născut la data de 15.05.1979, deținut în Penitenciarul Baia Mare, împotriva rezoluției nr. 240/P/2008 din data de 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și a menținut soluția de scoatere de sub urmărire penală a intimatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 alin.3 pen.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 20 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 20.01.2009 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș plângerea formulată de petentul T, deținut în Penitenciarul Baia Mare, împotriva rezoluției nr. 240/P/2008 din data de 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, susținând că soluția de scoatere de sub urmărirea penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal nu este legală și temeinică.
Petentul nu a motivat plângerea formulată, rezumându-se la a arăta că îi sunt respinse în mod sistematic toate cererile formulate și s-a declarat nemulțumit de durata procedurii de soluționare a cauzei.
Prin rezoluția nr. 240/P/2008 din data de 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în temeiul art. 249, art. 11 alin. 1 pct. 1 lit. b proc.pen. și art. 10 lit. a proc.pen. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal, apreciindu-se că din probele administrate în cauză nu a rezultat că acesta a comis fapta de care era acuzat.
S-a reținut în esență că petentul T s-a adresat la data de 15.11.2006 Poliției Municipiului BMs usținând că învinuitul, agent în cadrul Penitenciarului Baia Mare, l-a agresat la data de 10.11.2006, cauzându-i leziuni la nivelul membrului superior stâng. Din probele administrate a rezultat că între petentul T, deținut în Penitenciarul Baia Mare și învinuit, a avut loc un incident în urma căruia primului i-a fost întocmit un raport de incident, fără însă ca martorii audiați să confirme exercitarea de către învinuit a vreunor acte de violență asupra petentului, respectiv că l-ar fi lovit cu brațul de grilajul metalic al ușii de la camera de deținere.
Soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului a fost menținută prin rezoluția nr. 1055/II/2/2008 din data de 02.01.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, fiind respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul T.
În raport de probele administrate în cauză, instanța a reținut că prin plângerea penală formulată, petentul T susținut că la data de 10.11.2006, fiind deținut în Penitenciarul Baia Mare, i s-a cerut de către învinuitul, agent în cadrul penitenciarului, să se deplaseze la sala de sport, însă a refuzat întrucât era scutit medical. În aceste condiții, învinuitul l-ar fi prins de umărul stâng, l-a tras pe coridor, l-a lovit cu pumnul în piept și i-a prins mână din încheietură lovind-o de grilajul metalic al ușii de la camera de deținere.
Petentul a susținut că la incident au asistat agenții, și, precum și asistentul medical, iar în urma loviturii, i-au fost cauzate leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale, constatate prin certificatul medico-legal nr. 1075/05.12.2006 emis de Serviciul Medico-Legal Județean B
Având în vedere situația de fapt reclamată, instanța a reținut că a fost respectată obligația pozitivă de natură procedurală impusă de art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a fost desfășurată o anchetă aprofundată și efectivă de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, astfel încât susținerile petentului privind lipsa de imparțialitate a organelor judiciare și durata excesivă a procedurii sunt neîntemeiate.
În cauză s-a procedat la audierea petentului, a învinuitului, precum și a persoanelor indicate de primul, respectiv agenții din cadrul penitenciarului și asistentul medical.
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că la data de 10.11.2006, învinuitul, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu și în limita acestora, i-a solicitat petentului T să participe la anumite activități sportive, însă acesta din urmă a refuzat și i-a adresat învinuitului cuvinte triviale. În aceste condiții, învinuitul i-a comunicat petentului că îi va întocmi un raport de incident, martorii audiați arătând că nu a exercitat nici un fel de acte de agresiune asupra acestuia.
Martorul, asistent medical în cadrul Penitenciarului Baia Marea declarat că la momentul incidentului, a auzit că între învinuit și petent a avut loc o "discuție aprinsă", astfel încât l-a luat de mână pe acesta din urmă și l-a dus la cabinetul medical, întrucât știa că suferă de anumite afecțiuni psihice. Martorul menționat a precizat că la acel moment petentul nu a susținut că ar fi fost lovit de către învinuit și nu prezenta urme vizibile de lovituri.
Potrivit adresei nr. D/562 din 27.11.2006 emisă de Penitenciarul Baia Mare, la data de 10.11.2006, petentul T, ulterior incidentului reclamat, a fost prezentat la cabinetul medical, unde s-a constatat că avea o echimoză pe antebrațul stâng și a fost dus la data de 13.11.2006 la Serviciul Medico-Legal Județean.
În cadrul anchetei desfășurate au fost audiați mai mulți martori, persoane deținute în Penitenciarul Baia Mare și care au fost internate în infirmeria unității în aceeași perioadă cu petentul, aceștia susținând că T s-a plâns că a fost lovit de învinuit însă nu au văzut agresiunea și nici vreo urmă de lovitură asupra petentului.
În raport de probele administrate, instanța a apreciat că nu se poate reține în sarcina învinuitului exercitarea de acte de violențe asupra petentului T, martorii audiați, unii chiar la cererea acestuia din urmă, arătând că învinuitul nu l-a lovit sau împins pe petent, iar acesta, imediat după incident nu prezenta urmele unei agresiuni fizice și nici nu a reclamat un atare aspect.
În consecință, s-a apreciat că probele administrate în cauză nu au confirmat exercitarea de către învinuitul de acte de violență asupra petentului T, iar explicația unei autovătămări sau a producerii leziunilor în alte condiții are un caracter plauzibil, fiind susținută de martorii audiați, instanța reține că soluția de scoatere de sub urmărirea penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a proc.pen. va respinge ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 240/P/2008 din data de 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. instanța a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul T, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună consecință cercetarea și condamnarea făptuitorului pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, cu motivarea că plângerea introductivă este dovedită.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Petentul este deținut în Penitenciarul Baia Mare, iar făptuitorul era angajat în cadrul acestei instituții în calitate de agent responsabil cu activitățile sportive.
Potrivit susținerilor petentului, în data de 10.11.2006, pe motiv că a refuzat să participe la activitățile sportive, ar fi fost lovit de către făptuitor, respectiv l-ar fi prins de umărul stâng, l-a tras pe coridor, l-a lovit cu pumnul în piept și i-a prins mână din încheietură, lovind-o de grilajul metalic al ușii de la camera de deținere.
Astfel cum rezultă din probele administrate, în data de 10.11.2006 între petent și făptuitor a avut loc o discuție purtată pe un ton aprins, generată de refuzul petentului de a se prezenta la sala de sport, însă niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a confirmat susținerea petentului potrivit căreia ar fi fost lovit de către făptuitor.
Astfel, martorul, asistent medical în cadrul penitenciarului, a auzit că discuțiile dintre cei doi se purtau pe un ton aprins, motiv pentru care a ieșit din cabinetul medical și, constatând că petentul este agitat, l-a luat de mână și l-a dus la cabinetul medical unde i-a administrat o fiolă de diazepam, fiind luat în evidență la cabinetul medical. Mai declară martorul că petentul i-a spus că s-a certat cu făptuitorul pentru că a refuzat să participe la activitățile sportive, dar nu i-a spus că ar fi fost lovit de către făptuitor ( 6 dos. 3036/ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
La fel, martorii, G, G, G, ( 137-145 dos. 240/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș ) confirmă doar existența altercației verbale dintre petent și făptuitor, discuția fiind generată de refuzul petentului de a participa la activitățile sportive obligatorii, însă niciunul dintre martori nu a văzut că făptuitorul ar fi lovit pe petent sau că prezenta leziuni de natura și zona reclamată de petent.
Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu au confirmat susținerea petentului potrivit căreia ar fi fost lovit de către făptuitor. Mai mult, martorul (137 dos. 240/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș ) declară că în perioada de referință era la infirmerie, că a auzit discuțiile dintre petent și făptuitor, dar că el nu a văzut urme pe corpul petentului. În același sens este și declarația martorului G ( 142 dos. 240/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș ) care arată că petentul, după ce a venit de la sport, a afirmat că ar fi fost lovit de către făptuitor și că ar fi ripostat, dar martorul nu a văzut vreo urmă de corpul petentului.
În aceste condiții, chiar dacă în registrul de consultații a cabinetului medical al penitenciarului este consemnat faptul că în data de 10.11.2006 a fost prezentat petentul de două ori, a doua oară după evenimentul de mai sus, consemnându-se că prezenta echimoză braț stâng ( 156 dos. 240/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș ) nu se poate concluziona că acea echimoză a fost cauzată de către făptuitor, cu atât mai mult cu cât petentul susține că făptuitorul l-ar fi prins de umărul stâng și de încheietura mâinii stângi.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a conchis că în cauză nu s-a confirmat exercitarea de către învinuitul de acte de violență asupra petentului T, respingând pe cale de consecință ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 240/P/2008 din data de 25.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Pentru aceste motive Curtea constată de motivele invocate de către petent nu sunt întemeiate și, pe cale de consecință, se va respinge în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. ca nefundat recursul declarat în cauză.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga petentul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul T, născut la 15 mai 1979, aflat in Penitenciarul Baia Mare, împotriva sentinței penale nr. 155 din 24 martie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./11.05.2009
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Luminița Hanzer Livia Mango
