Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 274/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 274
Ședința publică din data de 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror: -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de contestatorul -, împotriva deciziei nr. 200 din 20 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția inadmisibilității în principiu a contestației în anulare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că această cale de atac este inadmisibilă în condițiile în care nu contestatorul nu a formulat nici plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului și nici recurs.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra cauzei penale de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- din 31.03.2008 la această instanță, -, contestator a formulat contestație în anularea deciziei nr. 200/20.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, invocând nelegala citare în fața instanței de judecată.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 386 alin.1 lit. pr. pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de APEL BACĂU constată următoarele;
Prin decizia penală nr. 200/20.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, s - a dispus:
În baza art.385/15 pct.1; lit.b; Cod pr.penală s-a respins ca nefondat recursul formulat de împotriva sentinței penale nr.226/3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț.
S-a luat act că petentul - nu își însușește recursul formulat de apărător împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală a fost obligat recurentul la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut:
Prin sentința penală nr.226 din 3 decembrie 2007 pronunțată în dosarul - al Tribunalului Neamț au fost respinse ca nefondate plângerile formulate de petenții - și împotriva rezoluției 648/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
A fost obligat fiecare petent la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că părțile vătămate, și u formulat mai multe plângeri penale, în perioada august - septembrie 2006, adresate mai multor instituții publice, prin care reclamau faptul că, în seara zilei 21.07.2006, intimatul - șef de post în cadrul Poliției comunei, împreună au alți polițiști, le-au lovit, cauzându-le leziuni vindecabile în câte 22 - 24 zile îngrijiri medicale (părțile vătămate și ) și în 7 - 8 zile îngrijiri medicale (partea vătămată ). Au mai arătat părțile vătămate că intimatul le-a adresat cuvinte jignitoare și amenințări și că, după câteva ore au intrat în curtea părții vătămate, fără acordul acesteia, 4 autoturisme în care se aflau circa 10 polițiști, care au agresat părțile vătămate. Părțile vătămate au reclamat comiterea infracțiunilor de purtare abuzivă și violare de domiciliu.
Prin rezoluția nr.648/P/21.11.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților, și G pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.250 alin.1, 2, 3 Cod penal și art.192 alin.2 Cod penal.
Pentru a adopta această soluție procurorul a reținut că aspectele sesizate de părțile vătămate nu se confirmă, că făptuitorii nu și-au depășit atribuțiile de serviciu, nu au acționat în mod abuziv, nu au folosit violența față de părțile vătămate și nici nu au pătruns fără drept într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit, întrucât terenul din apropierea locuințelor aparținând părților vătămate nu este delimitat de restul suprafeței de teren utilizată și de alte persoane din localitate. A mai reținut procurorul că, raportat la natura, modul de dispunere și gravitatea leziunilor traumatice din actele medico-legale prezentate de părțile vătămate se apreciază că acestea se puteau produce și în alte împrejurări decât cele susținute în plângerile penale.
Împotriva acestei rezoluții petenții și au formulat plângere, criticând soluția adoptată ca nelegală deoarece probatoriul administrat în cauză este incomplet.
Procurorul ierarhic superior a respins plângerea formulată.
Și plângerea formulată în instanță a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că în seara zilei de 20.07.2006 agenții de poliție și, care erau de serviciu la Postul de Poliție al comunei s-au deplasat la barul situat în apropierea postului de poliție, pentru a-l determina pe, ce se afla în interior, să oprească muzica de la mașina sa, parcată în fața localului. Cei doi agenți de poliție au fost insultați de către și, care au încercat să-i și lovească. Aceștia au cerut ajutorul șefului de post, agentul, care se afla în concediu de odihnă. Din nou, cei 3 intimați s-au deplasat la bar, unde au fost întâmpinați cu ostilitate de către și, acesta din urmă lovindu-l pe intimatul.
La locul incidentului a venit și agentul de poliție, care îl înlocuia pe și care a fost și el insultat de cele două părți vătămate.
Agenții de poliție au apelat, telefonic, Poliția orașului, solicitând deplasarea unei echipe de polițiști pentru a aplana conflictul.
În jurul orei 1,00 inspectorul principal, de la Poliția orașului, care a ajuns în comun aal uat hotărârea de a-i găsi pe și, pentru a-i audia în legătură cu agresarea unor polițiști aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu și a-i duce eventual la procuror.
Acesta, împreună cu intimații G, și cu alți agenți de poliție - și s-au deplasat, cu 2 autoturisme spre locuința lui. Pe drum s-au întâlnit cu partea vătămată, care a acceptat să-i însoțească.
Din locuința învecinată cu cea a lui a ieșit, tatăl lui, care a cerut explicații în legătură cu prezența polițiștilor în zonă și care i-a acuzat pe aceștia că i-au violat domiciliul.
Reținând că probele administrate în cauză dovedesc că intimații nu au întrebuințat expresii jignitoare, amenințări și nu au lovit intimații în data de 20.07.2006, s-a apreciat că soluția adoptată de parchet, de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.250 Cod penal, în temeiul art.10 lit.a Cod penal este corectă.
În ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia deoarece intimații nu au pătruns în locuință, încăperi, dependințe au într-un loc împrejmuit aparținând părților vătămate. Astfel cum au relatat toți martorii audiați în cauză, terenul unde au oprit mașinile poliției nu este delimitat, este un loc pe unde circulă frecvent locuitorii din zonă și se află în apropierea locuinței părții vătămate. Această zonă nu este împrejmuită, iar intimații nu au pătruns în curtea lui, care este delimitată de un gard, de terenul în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, petenții și prin apărător.
Petentul, prezent în instanță a declarat că nu își însușește recursul formulat - urmând ca instanța să ia act în consecință.
Petentul prin apărător a criticat soluția primei instanțe ca nelegală întrucât plângerea formulată a vizat 11 persoane, însă în cauză s-a efectuat urmărirea penală numai față de 4.
A criticat de asemeni soluția adoptată este nelegală deoarece probatoriul administrat în cauză este incomplet, ceea ce a determinat pronunțarea unei soluții nelegale de neîncepere a urmăririi penale.
Din dovada depusă în instanță rezultă că terenul pe care au intrat intimații este împrejmuit - fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art.192 Cod penal.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea plângerii și trimiterea în judecată a intimaților pentru infracțiunile reclamate.
Recursul formulat este nefondat.
Urmare a plângerii formulate de petent în cauză s-au efectuat cercetări, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate-constând în audierea făptuitorilor, audieri de martori - prin care însă cele sesizate nu au fost confirmate.
Din cercetările efectuate a rezultat că la data presupusei săvârșiri a infracțiunii reclamate a rezultat că terenul aferent locuinței nu era împrejmuit, iar așa-zisa dovadă asupra situației terenului nu face referire la acea dată, ci la starea lui în prezent - motiv pentru care urmează a fi înlăturată ca.
Din cuprinsul plângerii inițiale cât și a celor ulterioare, adresate diferitelor autorități - rezultă că plângerea a fost îndreptată împotriva celor 4 lucrători de poliție și nicidecum a 11 lucrători, respectiv și cei din cadrul Poliției veniți în sprijinul lucrătorilor de poliție al Postului - așa încât și acest motiv de recurs a fost respins ca nefondat.
Așa fiind și cum alte motive de care, din cele ce pot fi luate în considerare din oficiu nu sunt, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, a fost respins ca nefondat recursul formulat.
prezenta acțiune petentul invocă incidența în cauză a prevederilor art. 386 alin.1 lit. a pr. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 386 alin.1 lit. a pr. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s +a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Din analiza deciziei penale pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, mai sus menționată, se constată că instanța de recurs, a respectat dispozițiile art. 291 pr. pen. și nu a dispus citarea în cauză a petentului întrucât acesta nu figura ca și parte procesuală.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzută în art. 386 lit. a) - c) pr. pen. se constată că motivul pe care se sprijină contestația nu este dintre cele prevăzute în art. 386 pr. pen. și că nu sunt îndeplinite cerințele privind admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Așadar pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 391 pr. pen. va respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 391 pr. pen. respinge ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul-împotriva deciziei penale nr. 200/20.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU.
În temeiul art. 192 alin. 2c. pr. pen. obligă contestatorul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17. 04. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Liliana Novac
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red. - Fl.
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
22.04./06.05.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Liliana Novac
