Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 28/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA NR. 28
Ședința publică din 6 martie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea plângerii formulată de către petentul împotriva rezoluțiilor nr. 481/II/2/2008 din 23 decembrie 2008 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 194/P/2008 din 06 noiembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat ales - pentru petentul, lipsă fiind acesta și intimații, C, C,.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat -, având în vedere declarația dată de petent la Parchet în conformitate cu disp. art. 197 al. 2 Cod procedură penală, consideră că această declarație a fost dată sub presiune și pe care o consideră nulă, afectează interesul petentului. Precizează că în momentul audierii s-au exercitat presiuni atât asupra petentului cât și asupra ei, în calitate de apărător. Față de acest context, având în vedere disp. 197 al. 2 Cod procedură penală consideră acea declarație neconformă cu interesul clientului ei.
Nemaifiind alte probe de solicitat ori excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru petent, în temeiul disp. art. 2781pct. 8 lit. c Cod procedură penală solicită desființarea ordonanței nr. 481/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cât și a rezoluției pronunțată în dosarul nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Consideră că Ordonanța prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală atât a notarului și a celorlalte părți. În temeiul disp. art. 10 lit. a Cod procedură penală consideră că nu subzistă temeiurile din această Ordonanță. Precizează că pe perioada cercetărilor penale s-au depus acte doveditoare în sensul că există din partea notarului săvârșirea infracțiunii de abuz contra intereselor persoanei, respectiv contra petentului din prezenta cauză, cât și infracțiunea de fals în declarații săvârșită de intimații, C, C și. În declarațiile date în fața notarului, în certificatele nr. 55 și respectiv nr. 56 din 2005 s-a menționat faptul că nu există alți moștenitori iar notarul, având actele în față, cu privire la cererea de deschidere a succesiunii după și respectiv după nu apreciat corect actele depuse și a trecut la dezbaterea succesiunii după aceștia. Observând titlurile de proprietate nr. 46/2003 emis pe numele și respectiv, ca moștenitori a lui, petentul în calitate de moștenitor după avea calitate pentru suprafața respectivă de 1 ha. La momentul în care s-au făcut aceste dezbateri succesorale petentul a adresat notarului, respectiv la data de 27 iunie 2005 o cerere prin fax (există confirmarea în dosarul de cercetare penală) în sensul că solicită să participe alături de ceilalți moștenitori la dezbaterea succesiunii privind cele 2 suprafețe de pădure reconstituite pe numele, moștenitori fiind și respectiv tatăl acestuia. Cererea comunicată prin fax cu actele pendinte nu fost înregistrată la momentul respectiv - 27 iunie 2005 - la Biroul Notarului Public, doamna notar trecând la dezbaterea succesorală. În cele 2 certificate există acte doveditoare prin care această suprafață de pădure trebuia dezbătută în comun. Pentru că între părți există divergențe de mai multă vreme, doamna notar avea obligația să înregistreze cererea, să citeze petentul și să suspende cauza notarială și să trimită părțile la Judecătoria Vatra Dornei. Apreciază că, ori din neglijență, ori din abuz această cerere nu a fost înregistrată iar rudele acestuia, respectiv și au declarat în fals că nu ar mai fi alți moștenitori pentru această suprafață.
Solicită admiterea plângerii, desființarea celor două ordonanțe în temeiul disp. art. 2781pct. 8 lit. c Cod procedură penală și continuarea cercetărilor. Depune la dosar delegație și concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată. Din probele administrate în cauză petentul nu avea calitatea de moștenitor și nu exista obligația notarului de a- menționa în această calitate în certificatul de moștenitor, cu atât mai mult cu cât se susține că declarația dată la Parchet ar fi luată sub constrângere. Declarația dată este un înscris oficial care reprezintă garanția realității până la înscrierea în fals.
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 28 ianuarie 2009 petentul a formulat în baza art. 2781Cod procedură penală plângere împotriva rezoluțiilor nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 și nr. 481/II/2/2008 din 23 decembrie 2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava solicitând infirmarea acestora și tragerea la răspundere penală a persoanelor împotriva cărora a formulat plângere penală.
În motivare a arătat că în mod abuziv și intenționat nu a fost citat de către notarul la dezbaterea succesiunii în cele două dosare notariale 55 și 56/2005 deși în cele două dosare se dezbăteau și bunuri succesorale după și din titlul de proprietate nr. 46/1993 și procesul verbal nr. 75/2005.
A mai arătat că în mod abuziv notarul deși a cunoscut conținutul titlului de proprietate mai sus menționat cât și a sentinței civile nr. 1174 a Judecătoriei Vatra Dorneia inclus în certificatele de moștenitor nr. 51 și 52/2005 suprafețele de 12.000 fânaț, cota indiviză de 10.000 pădure cât și cota indiviză asupra suprafeței de 71.000 pădure făcând chiar pe verso-ul încheierii și un partaj voluntar pentru suprafața de 12.000 în favoarea intimatei C.
A mai arătat că cele patru intimate au declarat în fals notarului că în cauză nu mai există alți moștenitori și alte bunuri atâta timp cât acestea cunoșteau că terenurile proveneau de la prin moștenitorii și și că pe rolul Curții de Apel Suceava era înregistrată la acea dată o acțiune civilă având ca obiect reducțiune testamentară.
A arătat că fiind înștiințat despre situația succesiunii din dosarele 55 și 56/2005 și datorită divergențelor existente notarul public trebuia să suspende procedura succesorală notarială și să îndrume părțile către instanța de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
a formulat o plângere penală prin care a solicitat a se efectua cercetări împotriva notarului public din V D, județul S, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals prev. de art. 246, 289 și 291 Cod penal, care ar fi consemnat în fals în certificatele de moștenitor nr. 51 și 52 din 1 iunie 2005 că bunurile menționate în certificate sunt moștenite doar de persoanele indicate acolo, fără a-l cita și menționa și pe el în acele certificate, precum și împotriva numitelor, C, și C pentru fals în declarații și uz de fals prev. de art. 292 și 291 Cod penal, constând în aceea că la dezbaterile succesorale ce au avut drept urmare emiterea certificatelor de moștenitor nr. 51 și 52 din 2005 au declarat în fals că ar fi singurele moștenitoare, fără să îl menționeze și pe el, apoi au folosit certificatele false depunându-le în instanță.
În cauză au fost efectuate acte premergătoare, organele de urmărire penală stabilind următoarele:
lui, numită, a fost căsătorită mai întâi cu. Din căsătorie au rezultat trei copii: (ulterior ), G și. Când a divorțat de, la el a rămas iar ea a luat băieții, pe G și.
Ulterior s-a căsătorit cu, fiul lui numit fie fie Lotun.
Aceasta, la 5 martie 1935 a făcut un testament în favoarea soției lui numind-o și lăsându-i întreaga lui avere, după care la 7 martie 1935 a înfiat pe cei doi vbăieți ai soției, G și. . a fost cu efecte depline, astfel că ei au devenit frați vitregi (doar pe linie maternă) cu sora lor.
La 14 martie 1936 a lui a decedat și ulterior soția lui supraviețuitoare () s-a recăsătorit cu, cu care nu a avut copii.
Ea decedat la 22 noiembrie 1982, astfel că la 1 februarie 1983 copii ei, și (întrucât G murise înaintea ei) au obținut certificatul de moștenitor nr. 54 emis de notariatul de Stat Câmpulung M în care apăreau ca moștenitori a câte din bunurile lăsate de ea. La punctul 1 din certificat este trecută suprafața de 35.000 teren în satul, comuna D, cu mențiunea că a fost dobândit prin moștenire de la soțul său, în anul 1935.
Deși fusese tatăl adoptator al lui (dar nu și al numitei ) și aceasta avea dreptul să-l moștenească direct și nu doar prin intermediul mamei sale, nu a solicitat reducerea testamentului făcut de adoptator, nici nu a dezbătut succesiunea după adoptator, ci a achiesat la certificatul de moștenitor nr. 54/1983, vrând să împartă totul în mod egal cu sora sa vitregă (fratele său G fiind decedat din 1952).
După emiterea acestui certificat de moștenitor nu s-a făcut ieșirea din indiviziune, iar împreună cu au vândut o parte din terenul provenind de la, iar restul terenului a fost administrat de.
a decedat pe 13 aprilie 1998, iar la 18 august 2004.
a avut doi copii (ce la rândul său a decedat la 26 februarie 2005) și C. La rândul lui, a avut doi copii, și C, după decesul său rămânând și soția supraviețuitoare.
Cum după decesul lui s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru niște suprafețe de pădure și au existat neînțelegeri privind modul de împărțire a acestora, a inițiat o serie de procese civile împotriva moștenitorilor lui și, respectiv,.
Cum pădurea provenea de la bunicul său înfietor și cum și-au disputau calitatea de moștenitori după acesta, a adus certificat de calitate de moștenitor și cu acel prilej a remediat unele omisiuni ca: trecerea înfierii pe marginea certificatului de naștere al tatălui său și preluarea numelui înfietorului de.
C și au adus la instanța civilă nu certificate de calitate de moștenitor ci certificate de moștenitor nr. 51 și 52 din 1 iunie 2005 emise de notar.
S-a afirmat că aceste certificate sunt false, s-a deschis acțiune civilă prin care s-a solicitat constatarea nulității lor, acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1279/2007 a Judecătoriei M, rămasă definitivă și irevocabilă.
a formulat plângerea penală ce a inițiat cercetările în prezentul dosar.
Prin rezoluția nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus în baza art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de notar public pentru faptele prevăzute de art. 246, 289 și 291 Cod penal și față de C, Critina, C și pentru faptele prevăzute de art. 291 și 292 Cod penal.
Pentru a adopta această soluție s-a stabilit că petentului nu i-a fost negat dreptul de moștenitor de la bunicul și respectiv tatăl său și că în dezbaterile succesorale după și el nu putea și nu trebuia să fie citat căci acești defuncți aveau moștenitori ce făceau parte din clasa de moștenitori a descendenților.
S-a reținut că declarațiile celor patru moștenitoare prin care au arătat că sunt singurele moștenitoare după cei doi autori nu sunt declarații false întrucât corespund realității. S-a mai reținut că în certificatele de moștenitor suprafețele de pădure nu sunt trecute în integralitatea lor ci sunt doar înscrise ca și cote indivize, fără a se preciza măcar procentual acea cotă, cu atât mai puțin în mod concret suprafața ceea ce întărește ideea că celelalte cote părți indivize sunt proprietatea altor persoane, respectiv moștenitorii lui.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul.
Prin rezoluția nr. 481/II/2/2008 din 23 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus în baza art. 278 alin. 1 Cod procedură penală respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției nr. 194/P/2008 din 6 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Pentru a adopta această rezoluție s-a reținut că notarul sesizat cu efectuarea succesiunii după defuncții și a întocmit certificatele de moștenitor cu respectarea dispozițiilor legale în materie iar faptele reclamate de petent nu există.
Împotriva acestei rezoluții a formulat din nou plângere petentul, plângere care formează obiectul cauzei de față.
Examinând plângerea sub aspectul motivelor invocate de către petent, anterior prezentate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei reprezentând acte de stare civilă se constată că organul de urmărire penală a reținut o situație de fapt corectă.
Astfel, în ceea ce privește arborele genealogic în ceea ce privesc autorii petentului, descendenții și colateralii acestora se rețin următoarele:
lui, numită, a fost căsătorită mai întâi cu. Din căsătorie au rezultat trei copii: (ulterior ), G și. Când a divorțat de, la el a rămas iar ea a luat băieții, pe G și.
Ulterior s-a căsătorit cu, fiul lui numit fie fie Lotun.
Aceasta, la 5 martie 1935 a făcut un testament în favoarea soției lui numind-o și lăsându-i întreaga lui avere, după care la 7 martie 1935 a înfiat pe cei doi băieți ai soției, G și. . a fost cu efecte depline, astfel că ei au devenit frați vitregi (doar pe linie maternă) cu sora lor.
La 14 martie 1936 a lui a decedat și ulterior soția lui supraviețuitoare () s-a recăsătorit cu, cu care nu a avut copii.
Ea decedat la 22 noiembrie 1982, astfel că la 1 februarie 1983 copii ei, și (întrucât G murise înaintea ei) au obținut certificatul de moștenitor nr. 54 emis de Notariatul de Stat Câmpulung M în care apăreau ca moștenitori a câte din bunurile lăsate de ea. La punctul 1 din certificat este trecută suprafața de 35.000 teren în satul, comuna D, cu mențiunea că a fost dobândit prin moștenire de la soțul său, în anul 1935.
Deși fusese tatăl adoptator al lui (dar nu și al numitei ) și aceasta avea dreptul să-l moștenească direct și nu doar prin intermediul mamei sale, nu a solicitat reducerea testamentului făcut de adoptator, nici nu a dezbătut succesiunea după adoptator, ci a achiesat la certificatul de moștenitor nr. 54/1983, vrând să împartă totul în mod egal cu sora sa vitregă (fratele său G fiind decedat din 1952).
După emiterea acestui certificat de moștenitor nu s-a făcut ieșirea din indiviziune, iar împreună cu au vândut o parte din terenul provenind de la, iar restul terenului a fost administrat de.
a decedat pe 13 aprilie 1998, iar la 18 august 2004.
a avut doi copii (ce la rândul său a decedat la 26 februarie 2005) și C. La rândul lui, a avut doi copii, și C, după decesul său rămânând și soția supraviețuitoare.
Ca urmare a decesului autoarei lor la data de 18.08.2004 cât și a fiului acesteia post decedat la data de 26.02.2005 moștenitorii acestora legali, respectiv descendenți C pentru autoarea și descendenții și C pentru autorul lor cât și soția supraviețuitoare a acesteia deschid potrivit înscrisurilor depuse la dosarul de cercetare penală filele 131-181 procedura succesorală notarială după aceștia.
Ca urmare a deschiderii procedurii succesorale notariale după autorii defuncți anterior prezentați au fost întocmite certificatele de moștenitor nr. 51 și 52 din 01.06.2005 de către Biroul Notarului Public cu sediul în V D, jud.
Întrucât autorii și au avut ca moștenitori descendenți și soție supraviețuitoare pentru celelalte clase de moștenitori fiind eliminate de către aceștia, în mod corect s-a apreciat de către organul de urmărire penală că în ceea ce îl privește pe petentul care neavând vocație succesorală după cei doi autori, nu impunea notarului public vreo obligație de al cita la dezbaterea succesiunii.
De asemenea, declarațiile celor patru moștenitoare prin care au arătat în fața notarului că sunt unicele moștenitoare a autorului defuncții anterior prezentați nu sunt declarații false întrucât ele corespund adevărului fiind dealtfel susținute în fața notarului public pe baza actelor de stare civilă și a anexelor transmise de Primăria
În ceea ce privește suprafețele de teren înscrise în certificatele de moștenitor nr. 51 și 52 din 01.06.2005 întocmite de notarul se poate observa că acestea corespund atât certificatului de moștenitor nr. 54 din 01.02.1983 încheiat de Notariatul de stat local Câmpulung M fila 199 dosar cercetare penală din care rezultă că după defuncta au rămas moștenitori acceptanți și, titlului de proprietate nr. 20.03.1993 fila 137 dosar cercetare penală din care rezultă reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta pentru și cu privire la suprafața de 10.000 mp teren forestier cât și a sentinței civile nr. 1174 din 03.11.2003 a Judecătoriei Vatra Dornei rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 679 din 18.03.2004 a Curții de Apel Suceava filele 138 - 141 dosar cercetare penală din care rezultă că se reconstituire contestatoarei și a numitului în calitate de moștenitori ai lui dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 7,10 ha teren pădure.
Faptul că notara reclamată de petent în această cauză, a înscris în certificatele de moștenitor emise intimatelor aceste suprafețe de teren nu echivalează cu îndepărtarea petentului sau a vocației succesorale a acestuia cu privire la aceste terenuri.
Mai mult de atât din cuprinsul celor două certificate de moștenitori se poate observa că suprafețele de teren au fost consemnate doar cu menținerea existenței unei cote indivize pentru moștenitorii trecuți în certificatele de moștenitor fără a fi arătate în concret cotele acestora.
Față de cele prezentate anterior și văzând că în cauză nu există probe sau indicii din care să rezulte că intimații au săvârșit infracțiunile reclamate de petent iar rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice Curtea urmează ca în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală să respingă plângerea formulată de petent ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluțiilor nr. 481/II/2/2008 din 23.12.2008 și nr. 194/P/2008 din 6.11.2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava ca nefondată.
Obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 06.03.2009
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2
30.04.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu
