Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 285/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 285/PI
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea plângerii formulată de petenta Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice T împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 927/II/2/2009 și nr. 473/P/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc petenta și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, rezoluțiile parchetului fiind temeinice și legale.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. 1066/59/17.09.2009, petenta Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat desființarea Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 927/II/2/2009 și nr. 473/P/2009 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 244, art. 248 Cp și art. 9 lit.g din Legea nr. 241/2005, iar în subsidiar a solicitat reținerea cauzei spre judecare întrucât probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei și obligarea intimatului la plata sumei de 200.070 lei reprezentând prejudiciul cauzat.
În motivare se arată că în mod neîntemeiat nu s-a dispus efectuarea unei confruntări între executorii fiscali, A, și, pe de o parte, - executori judecătorești și - - avocat, pe de altă parte.
Pe fond se arată că executorii fiscali s-au deplasat la sediul SC SRL și SC Romanian SRL din T, au încheiat un proces-verbal de sechestru, cuprinzând o enumerare și o descriere suficient de clară și precisă a mijloacelor fixe respective, actul respectiv fiind încheiat cu respectarea tuturor prevederilor legale.
În ce privește achitarea debitului datorat de 159.707 lei, la data de 29.08.2006, când a avut loc executarea de către executorul Judecătoresc, a bunurilor sechestrate prin procesul-verbal de sechestru, debitele bugetare nu erau achitate.
Referitor la competența executorilor fiscali, se arată că potrivit legii, atunci când creditor este statul, executarea silită constituie o procedură special, derogatorie de la procedura de drept comun.
Din actele de la dosar, respectiv dosarul de urmărire penală nr. 473/P/2009 și nr. 927/II/2/2009, se rețin următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 4.09.2006, petenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat tragerea la răspundere penală a intimaților - executor judecătoresc, - - avocat și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 244, art. 248 Cp și art. 9 lit.g din Legea nr. 241/2005, reținându-se că intimații, la data de 29.08.2006 au demontat și încărcat în mijloace de transport, mai multe echipamente de fabricat și împachetat țigări, bunuri ce fuseseră anterior indisponibilizate de reclamantă prin procesul verbal de sechestru nr. 366/28.12.2005 în vederea recuperării unei creanțe de 200.000 lei.
Prin rezoluția nr. 473/P/2007 din 26 martie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați.
Împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat o plângere în condițiile prev. de art. 278 Cpp, care a fost admisă prin ordonanța nr. 455/II/2/2008 din 13 mai 2008 și s-a dispus infirmarea parțială a acestei rezoluții și reluarea cercetărilor în cauză.
Prin rezoluția nr. 473/10.07.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, iar prin rezoluția 927/II/2/2009, Procurorul general a dispus respingerea plângerii petentei formulată împotriva primei rezoluții.
Examinând rezoluțiile atacate se constată că acestea sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de desființare a lor.
Se reține din actele de la dosar că petenta, prin executor fiscal, a dispus sechestrarea unor bunuri mobile ale SC România pentru neplata unor creanțe bugetare.
De reținut că executorii fiscali nu au putut pătrunde în incinta în care se găseau bunurile, aceasta fiind sigilată de către organele de urmărire penală, astfel că în procesul verbal întocmit nu s-au putut face mențiuni referitoare la caracteristicile individuale, denumirea bunurilor, starea de uzură și alte elemente particulare.
De asemenea, mai rezultă că între SC România SRL - debitoarea petentei și numitul s-a încheiat un contract de gaj fără deposedare, în vederea garantări unei creanțe de 233.122 USD pentru bunurile mobile proprietatea debitoarei care fuseseră achiziționate din fondurile puse la dispoziție de către creditor.
În acest contract se specifica că, în cazul neachitării debitului, creditorul este abilitat să execute bunurile gajate prin vânzare și, din prețul obținut, să-și îndestuleze creanța.
Întrucât debitorul nu și-a achitat obligația stabilită prin contract, de plată a sumei menționate mai sus, creditorul s-a adresat prin intermediul avocatei -, Biroului Executorului Judecătoresc și în vederea executării silite a bunurilor gajate.
Întrucât bunurile respective se găseau în incinta din localitatea, jud. Tad ebitoarei, executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Timișoara să autorizeze intrarea în locația în care se aflau bunurile gajate în vederea predării lor.
Prin sentința civilă nr. 20407/CC/2006, Judecătoria Timișoaraa admis cererea și a autorizat executorul judecătoresc să predea bunurile creditorului.
În baza acestei autorizări, executorul judecătoresc s-a deplasat în locația în care se aflau bunurile gajate, fiind însoțit de avocatul creditorului și de organele de poliție, unde au fost identificate bunurile în raport cu mențiunile din contractul de gaj și predate creditorului.
De menționat că în timpul desfășurării procedurii de identificare și predare a bunurilor, s-au prezentat mai multe persoane din cadrul T care au susținut că asupra bunurilor asupra cărora a fost începută executarea silită a fost aplicat sechestrul prin procesul verbal din 28.12.2005 și că a fost eliberat un certificat de înscriere la arhiva electronică de garanții reale mobiliare fără să facă dovada susținerilor, situație în care a fost reluată executarea silită.
Se mai observă din actele de la dosar că există un aviz de înregistrate la arhiva electronică de garanții reale mobiliare a contractului de gaj din data de 10.02.2006, situație în care creditorul avea prioritate la executare față de T, care a obținut și ea avizul înregistrării creanței la arhiva electronică de garanții reale mobiliare, însă la o dată ulterioară, respectiv 27.03.2006.
Organele fiscale au formulat contestație la executare însă prin sentința civilă nr. 9737/2006, Judecătoria Timișoaraa dispus respingerea acesteia întrucât nu s-a putut dovedi existența creanței fiscale.
Ulterior, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc în data de 29.08.2006 a fost desființat prin sentința civilă nr. 6848/2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara prin care s-a dispus și restabilirea situației anterioare de restituire a bunurilor gajate, în prezent, firma debitoare fiind în procedura de lichidare judiciară.
Analizând actele executorului judecătoresc efectuate în cadrul procedurii de executare silită demarată la cererea creditorului, nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 244, 248 Cp și art. 9 lit.g din Legea nr. 241/2005.
Întrucât așa cum s-a menționat mai sus, intrarea în locația în care se aflau bunurile gajate s-a făcut în baza unei hotărâri judecătorești, executarea silită s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale, iar intenția executorului nu a fost de a substitui sau înstrăina un bun sechestrat.
Cu privire la susținerile petentei, privind necesitatea efectuării unei confruntări între executorii judecătorești, apărătorul creditorului gajist și executorii fiscali, în mod întemeiat s-a apreciat de către procuror că nu se impune efectuarea unei asemenea confruntări pentru a se dovedi împrejurarea că executorii fiscali au prezentat executorului judecătoresc procesul verbal de sechestru, întrucât această situație se putea proba și prin alte mijloace de probă, iar pe de altă parte, așa cum s-a menționat mai sus, executorul era îndrituit să procedeze continuarea executării silite câtă vreme nu exista un act legal de împiedicare la această activitate.
Prin urmare, plângerea petentei este nefondată și urmează a fi respinsă în baza art. 2781al.8 lit.a Cpp.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 2781alin.8 lit.a Cpp respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice a mun.T împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 927/II/2/2009 și 473/P/2009.
Obligă petenta la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. /10.11.09
Tehnored. 2 ex./10.11.09
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea
