Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 286/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 286/PI
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 573/II/2/2009 și nr. 142/P/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc petentul și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 416/P/2009, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, rezoluțiile parchetului fiind temeinice și legale.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță, sub nr. 1073/59/18.09.2009, petentul a solicitat desființarea Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 573/II/2/2009 și nr. 142/P/2009, pe motiv că, în mod greșit s-a apreciat de către procuror că executorul judecătoresc nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care el a făcut plângere penală.
Se arată că intimatul și-a exercitat cu rea credință atribuțiile în dosarul execuțional în care a cerut punerea în executare a sentinței civile nr. 594/2000 al Judecătoriei Oravița, în sensul că intimatul, în calitate de executor judecătoresc nu a urmărit bunurile existente în patrimoniul debitoarei, deși, în procesul verbal de sechestru asigurător nr. 8926/1 din 10.09.2004 al AVAS B, s-a evidențiat existența unor bunuri mobile și imobile aparținând debitoarei, care puteau fi urmărite și valorificate pentru recuperarea creanței.
Din actele de la dosar, respectiv dosarele de urmărire penală nr. 142/P/2009 și 416/P/2009, se rețin următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 17.03.2009, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului,pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 cp și art.246 cp, pe motiv că acesta, în calitate de executor judecătoresc, a refuzat cu rea credință să pună în executare sentința penală nr. 594/2000 a Judecătoriei Oravița, în sensul că nu a urmărit toate bunurile existente în patrimoniul debitoarei, deși într-un proces verbal de sechestru, emis de AVAS se evidențiază o serie de bunuri care dacă ar fi fost valorificate s-ar fi reușit recuperarea creanței.
Prin rezoluția nr. 142/P/2009 din data de 29 aprilie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cp.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat o plângere în condițiile art. 278 Cpp, care a fost respinsă de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA prin rezoluția nr. 573/II/2/2009 din 16 iunie 2009, pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cp și continuarea cercetărilor față de intimat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1 Cp.
Prin Rezoluția nr. 416/P/2009 din 28 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus neînceperea urmăririi penale și pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1 Cp.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat o plângere prin care a solicitat infirmarea acesteia și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 969/II/2/2009 din 31.08.2009.
Examinând rezoluțiile atacate de petent, se constată că acestea sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de desființare a lor.
Din actele de la dosar se reține că petentul s-a adresat cu o plângere penală împotriva intimatului, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al.1 și art. 246 Cp.
Acuzația adusă acestuia se referă la faptul că intimatul, în calitate de executor judecătoresc, și-a exercitat cu rea credință atribuțiile pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 594/2000 a Judecătoriei Oravița, în sensul că titlul executoriu nu a fost pus în executare, astfel că executarea silită s-a perimat, în condițiile prev. de art. 389 al.1 Cod de procedură civilă, deși petentul a aflat că la data de 10 septembrie 2004, AVAS a pus sechestru pe bunurile debitoarei SC SA Vran, bunuri care puteau fi executate anterior de către intimat.
În mod întemeiat parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, pentru lipsa laturii subiective în ce privește infracțiunea prev. de art. 246 Cp și pentru inexistența infracțiunii prev. de art. 215 al.1 Cp.
Se reține că după constituirea dosarului execuțional cu nr. 38/2004, executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a titlului executoriu, în sensul că s-a solicitat încuviințarea executării silite de către Judecătoria Reșița, iar în data de 2 februarie 2004 fost somată debitoarea în vederea îndeplinirii pe cale amiabilă a obligațiilor stabilite prin hotărâre judecătorească.
După emiterea somației, executorul judecătoresc a încercat să identifice bunuri aparținând debitoarei, bunuri care nu au fost găsite, astfel că titlul a rămas neexecutat până la perimarea acestuia.
Chiar dacă prin procesul verbal de sechestru emis de AVAS au fost depistate anumite bunuri aparținând debitoarei, nu i se imputa executorului că el însuși nu a reușit să găsească anumite bunuri în patrimoniul debitoarei, mai ales că nici petentul nu a cooperat cu acesta, în sensul că dacă el avea cunoștință de existența unor bunuri urmăribile, el trebuia să le indice executorului pentru a fi valorificate.
Nu i se poate imputa executorului nici perimarea executării, întrucât nici petentul nu a depus nici o diligență pentru a-și activa cererea de executare silită, pentru a putea preîntâmpina o eventuală perimare.
Se mai reține în ceea ce privește procesul verbal de sechestru instituit de AVAS, că bunurile sechestrate erau gajate încă din anii 1995-1996.
Prin urmare, nu se poate reține o acțiune de inducere în eroare a petentului de către intimat și nici o exercitare cu rea credință a atribuțiilor de serviciu legate de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, astfel că, în baza art. 2781al.8 lit.a cpp, se va dispune respingerea plângerii petentului.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 2781alin.8 lit.a Cpp respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA nr. 573/II/2/2009 și 142/P/2009.
Obligă petentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. /10.11.09
Tehnored. /10.11.09
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea
