Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 289/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2201/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 289
Ședința publică din data de 23 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ilie Ioana Alina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu intimații G, C, și împotriva rezoluției din data de 17 august 2009 adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul penal nr. 1219/II/2/2009, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 12.06.2009 dispusă în dosarul penal nr. 361/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, personal, lipsă fiind intimații G, C, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a procedat la atașarea dosarului de urmărire penală nr.1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași. Totodată, se precizează că, prin Serviciul registratură, s-au depus note scrise și un set de acte în susținerea plângerii de către petent.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu se opune probei solicitate de petent.
Petentul depune la dosar acte și, la întrebarea instanței privitoare la cererea formulată prin memoriul depus pentru termenul anterior prin care a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu, arată că nu datorită situației materiale precare nu poate să-și angajeze un apărător și lasă la aprecierea instanței dacă se impune numirea unui apărător din oficiu.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că petentul nu se află în situația în care nu și-ar putea face singur apărarea și pune concluzii de respingere a cererii formulate de acesta.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate de petent prin memoriul depus pentru termenul de judecată anterior și prin care a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu, o respinge, având în vedere împrejurarea că petentul își poate face singur apărarea, raportat la obiectul și complexitatea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii, așa cum a fost formulată în scris, având în vedere toate actele și lucrările dosarului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulate de petent, ca nefondată, apreciind că, în mod corect, parchetul a dispus o soluție de neîncepere a urmării penale, întrucât din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii că procurorii care au fost reclamați de către petent și-ar fi depășit atribuțiile ori le-ar fi exercitat cu rea credință. Astfel, în cauză, nu există date din care să rezulte că procurorii sau lucrătorii de poliție ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, ci, dimpotrivă, aceștia și-au exercitat corespunzător atribuțiile, sens în care au audiat părțile și martorii, au dispus efectuarea unei expertize medico-legale, au admis plângerea de tergiversare a cauzei formulată de petent, iar faptul că cercetările se derulează cu dificultate se datorează împrejurării că petentul trebuie să se deplaseze la INML B și nu este de acord să suporte costurile acestei deplasări și a investigațiilor medicale necesare finalizării expertizei. Concluzionând, apreciază că soluția de neîncepere a urmării penale este temeinică, motiv pentru care solicită respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea dispune restituirea dosarului de urmărire penală nr. 1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași pentru a se evita tergiversarea soluționării cauzei ce face obiectul respectivului dosar penal.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 361/P/2009 din 12.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și împotriva rezoluției nr. 1219/II-2/2009 dată de Procurorul General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, arătând, în esență, în motivare că, în cauză, nu a fost efectuat nici un act de cercetare pentru stabilirea vinovăției procurorilor și a lucrătorilor de poliție care au tergiversat soluționarea dosarului penal nr. 1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.
De asemenea, petentul a arătat că, în mod greșit, procurorul care a instrumentat dosarul penal soluționat prin rezoluția nr. 361/P/12.06.2009 a reținut în cuprinsul acesteia că nefinalizarea expertizei medico-legale dispusă în cauză s-a datorat refuzului părții vătămate de a coopera cu organele de cercetare penală, susținându-se că, în realitate, întârzierea a fost determinată de faptul că organele de urmărire penală care au dispus din oficiu admiterea probei nu au avansat și resursele financiare necesare, petentul neavând mijloace materiale pentru a se deplasa și a plăti contravaloarea consultațiilor medicale de specialitate.
Aceleași critici au fost reiterate de petiționar și în cuprinsul memoriilor și notelor depuse la dosar pentru termenele de judecată din 02.10.2009 și 23.10.2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
La solicitarea instanței, au fost atașate dosarul de cercetare penală nr. 361/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, lucrarea nr.1219/II-2/2009 a aceleiași unități de parchet, precum și dosarul de urmărire penală nr. 1403/P/2007 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, care a fost restituit imediat după soluționarea prezentei cauze, pentru a evita tergiversarea cercetărilor. De asemenea, la cererea petentului, au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri, în copie, respectiv: rezoluția nr. 1219/II-2/2009 din 17.08.2009 și dovada de comunicare a acesteia către petent, certificatele medico - legale nr. 505/21.07.2004, nr. 554/04.08.2005 și nr. 661/A- eliberate de Serviciul de Medicină Legală C, decizia asupra capacității de muncă nr. 932/09.12.1983, acte medicale și bilete de trimitere, adresele nr. -/01.02.2008 și nr. -/19.06.2008 ale Poliției Municipiului C, adresa nr. A- a Institutului Național de Medicină Legală " Minovici", ordonanța nr. 1403/P/2007 din 25.03.2009 Poliției Municipiului C, plângerea penală depusă de petent și înregistrată sub nr. 183/07.12.2004, sentința penală nr. 147/09.11.2005 a Tribunalului Călărași, decizia penală nr. 103/23.01.2006 a Curții de Apel București, Secția I Penală, rezoluțiile nr. 191/II/2/2007 din 14.11.2007 și nr. 103/II/2/2007 din 27.07.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, decizia penală nr. 295/22.02.2007 a Curții de Apel București, Secția I Penală, nota de dispoziții nr. 1403/P/2007 din 27.08.2007 a procurorului G din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, adresa nr. 1237/VIII-1/2007 din 22.08.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, adresa nr. 1403/P/2007 din 23.08.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, ordonanța nr. 1403/P/2007 din 29.11.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, la data de 20.02.2009, petentul s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași și a lucrătorilor de poliție care instrumentează dosarul penal nr. 1403/P/2007 al unității de parchet menționate și care, cu rea-credință, au tergiversat cercetările în cauza penală respectivă, în scopul favorizării învinuitului și prescrierii răspunderii penale a acestuia pentru agresiunea comisă împotriva petentului în data de 05.07.2004.
În urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia dispus, prin rezoluția nr. 361/P/2009 din 12.06.2009, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimații G, C (procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași ), și (subcomisari de poliție în cadrul Poliției Municipiului C) sub aspectul infracțiunilor de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 Cod penal, și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, întrucât, din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că faptele reclamate nu există.
S-a reținut, în esență, în considerentele rezoluției că din verificările întreprinse a reieșit că dosarul penal nr. 1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărașis -a aflat în supravegherea procurorilor G (18.05.2007 - 16.05.2008) și C (16.05.2008 până în prezent), iar cercetarea penală s-a realizat de subcomisarii de poliție și, din cadrul Poliției Municipiului C, începând din data de 18.05.2007 fiind administrate de către organele de urmărire penală mai multe probe, sens în care s-a procedat la audierea părții vătămate, a învinuitului, a martorilor propuși de părți, la confruntări între aceștia și la efectuarea unei expertize medico-legale, a cărei finalizare nu a fost posibilă datorită refuzului părții vătămate de a coopera cu organele de cercetare penală.
Având în vedere cele constatate, s-a concluzionat că procurorii și lucrătorii de poliție care au instrumentat dosarul penal nr. 1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nu au realizat acte materiale care să confirme existența infracțiunilor de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 264 Cod penal.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 361/P/2009, petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, aceasta fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 1219/II-2/2009 din 17.08.2009 a Procurorul General Adjunct al respectivei unități de parchet.
S-a arătat în considerentele acestei din urmă rezoluții că, din actele premergătoare efectuate, nu a rezultat că finalizarea cercetărilor în dosarul penal nr. 1403/P/2007 nu s-ar fi realizat datorită săvârșirii de către lucrătorii de poliție a faptelor penale sesizate de petiționar, neexistând dovezi în sensul comiterii de către aceștia a infracțiunilor în discuție, fiind discutabilă doar incidența unor eventuale elemente de răspundere disciplinară sau de incompetență profesională.
Cu privire la cei doi procurori care au supravegheat urmărirea penală, s-a arătat, de asemenea, că nu există dovezi ale comiterii de către aceștia a infracțiunilor sesizate, având în vedere, pe de parte, că respectivii procurori au dispus restituirea cauzei la organele de poliție în vedere continuării urmăririi penale față de învinuit, respingând propunerea acestora de scoatere de sub urmărire penală, iar, pe de altă parte, că au admis plângerea formulată de petiționar având ca obiect tergiversarea cercetărilor de către organele de poliție.
S-a mai arătat că formularea din cuprinsul rezoluției atacate vizând așa - numita lipsă de cooperare manifestată de petent este improprie și că pentru întârzierea efectuării actelor medico-legale nu poate fi reținută răspunderea procurorilor sau a lucrătorilor de poliție, întrucât problema suportării cheltuielilor aferente excede competenței acestora.
Verificând rezoluțiile atacate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate de petent sau atașate din oficiu de instanță, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea apreciază că acestea sunt legale și temeinice, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că, la data de 05.07.2004, petentul a suferit o vătămare corporală gravă pentru care a necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 505/2004 eliberat de Serviciul de Medicină Legală
Autorul agresiunii a fost identificat în persoana numitului -, iar persoana vătămată a solicitat să fie efectuate cercetări față de acesta sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal.
Prin rezoluția nr. 632/P/2004 din data de 26.10.2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, cu motivarea că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva rezoluției a formulat plângere petentul, aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr. 103/II-2/2004 din 24.11.2004 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.
La data de 27.01.2005, petentul s-a adresat Tribunalului Călărași cu o plângere împotriva celor două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, instanța pronunțând la data de 09.11.2005, în dosarul nr. 569/P/2005/RJ, sentința penală nr. 147/2005, prin care a admis plângerea formulată și a dispus desființarea rezoluțiilor nr. 632/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și nr. 103/II-2/2004 a prim-procurorului acestei unități de parchet și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 Cod penal.
Această sentință a fost menținută de Curtea de Apel București - Secția I-a Penală prin decizia penală nr. 103/23.01.2006 pronunțată în dosarul nr-, prin care au fost respinse recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și de intimatul -.
Prin rezoluția nr. 632/P/12.07.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărașis -a dispus, din nou, neînceperea urmăririi penale față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art.174 - 175 lit. i) Cod penal, și vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal, soluție menținută prin rezoluția nr. 107/II/2/18.08.2006 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.
Împotriva acestor rezoluții, petentul a formulat plângere la Tribunalul Călărași care, prin sentința penală nr. 217/29.11.2006, a admis calea de atac promovată, a desființat cele două rezoluții și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 Cod penal, comisă în data de 05.07.2004 împotriva părții vătămate.
Sentința Tribunalului Călărașia fost menținută prin decizia penală nr. 295/22.02.2007 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală, și, ca urmare, cauza privind plângerea penală formulată de petentul împotriva intimatului a fost restituită la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, unde a fost înregistrată sub nr. 1403/P/2007.
La data de 18.05.2007, dosarul a fost trimis de parchet Poliției Municipiului C pentru continuarea cercetărilor, iar, prin rezoluția nr. 1403/P/2007 din 27.08.2007, confirmată de procuror în aceeași zi, a fost începută urmărirea penală împotriva făptuitorului sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 182 Cod penal.
La aceeași dată, procurorul G, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, a emis o notă de dispoziții, stabilind ca organele de poliție să procedeze conform dispozitivului sentinței penale nr. 217/29.11.2006 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
În 26.09.2007 a fost audiată partea vătămată, iar, la data de 14.11.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărașia admis plângerea de tergiversare a cercetărilor formulată de, motivându-se că în perioada 18.05.2007-noiembrie 2007 nu au fost efectuate cercetări în cauză.
Ulterior, în perioada 20.11.2007 - 26.11.2007, organele de poliție au procedat la audierea învinuitului și a martorilor, și, iar, la data de 29.11.2007, au înaintat dosarul penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului, cu motivarea că leziunile suferite de persoana vătămată s-au produs prin autoaccidentare, propunere ce a fost respinsă de procuror prin ordonanța nr. 1403/P/2007, dispunându-se restituirea cauzei în vederea completării și continuării cercetărilor.
În acest sens, organele de poliție au dispus în data de 14.01.2008 efectuarea unei expertize medico-legale de către " Minovici" B cu privire la leziunile suferite în data de 05.07.2004 de către petent, raportul întocmit în cauză fiind finalizat abia la data de 27.10.2008 datorită multiplelor demersuri întreprinse de lucrătorii de poliție în vederea efectuării investigațiilor de specialitate recomandate de instituția medico-legală părții vătămate, acesta solicitând suportarea cheltuielilor de deplasare și a contravalorii consultațiilor de către organele de urmărire penală care au dispus administrarea probei respective.
Având în vedere că în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. A- din 27.10.2008 întocmit de INML " Minovici" B s-a arătat că ".Din punct de vedere medico-legal nu se poate stabili, în mod obiectiv, dacă victima prezenta infirmitate, datorită necooperării pacientului în ceea ce privește efectuarea examinărilor medicale de specialitate", organele de cercetare penală au dispus la data de 04.11.2008 o completare a lucrării medico-legale efectuată inițial.
Întrucât prin completarea la raportul de expertiză medico-legală nr. A- din 10.02.2009 s-a recomandat "efectuarea unei noi expertize medico-legale, ocazie cu care, dacă numitul va coopera, să se poată preciza dacă s-a constituit starea de infirmitate", la data de 25.03.2009, prin ordonanța nr. 1403/P/2007, s-a dispus efectuarea unei noi lucrări medico-legale de către INML " Minovici"
În paralel cu demersurile efectuate pentru administrarea probei cu expertiza medico-legală, organele de cercetare penală au procedat la reaudierea părții vătămate (28.03.2008), confruntarea acestuia cu martorii, și (28.03.2008), reaudierea martorei (23.04.2008), audierea martorilor și (08.07.2009) și au depus diligențe pentru identificarea persoanelor din echipajul de ambulanță, care l-au transportat pe partea vătămată în data de 05.07.2004 (a se vedea adresele Poliției Municipiului C din 10.04.2008 și 14.04.2008).
Ceea ce rezultă din situația de fapt constatată este împrejurarea că, într-adevăr, procedura judiciară declanșată ca urmare a plângerii penale formulate de partea vătămată împotriva învinuitului a cunoscut o anumită prelungire în timp, determinată atât de comportamentul autorităților, care nu s-au conformat dispozițiilor succesive ale instanțelor de judecată, cât și de conduita părții vătămate, care nu a depus toate diligențele necesare în vederea efectuării expertizei medico-legale dispusă în cauză și de ale cărei concluzii depinde atât încadrarea juridică a faptei reclamate, cât și stabilirea comiterii acesteia de către învinuit, în funcție de mecanismul de producere al leziunilor ce va fi constatat de medicii legiști.
Chiar dacă au existat anumite perioade de inactivitate din partea lucrătorilor de poliție care au instrumentat dosarul (perioadele mai - august 2007, septembrie - noiembrie 2007), Curtea constată că aceștia au efectuat pe parcursul cercetărilor multiple demersuri în vederea administrării probelor necesare lămuririi cauzei și stabilirii răspunderii penale a învinuitului, procedând la audierea și reaudierea părților, a persoanelor care puteau furniza informații despre incidentul reclamat, la confruntări între acestea și partea vătămată, la identificarea unor persoane din echipajul de ambulanță care l-au transportat în data de 05.07.2004 pe petent și la audierea acestora, precum și la efectuarea unei expertize medico - legale părții vătămate, adresele emise către instituția de medicină legală, către diferite unități sanitare, către petent și atașate la dosar, făcând dovada diligențelor depuse de organele de cercetare penală pentru administrarea corespunzătoare a probei dispuse și întocmirea lucrării medico - legale.
Așa cum a reținut și Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu ocazia soluționării plângerii formulate de petent, împrejurarea că organele de anchetă nu au avut posibilitatea de a avansa într-un termen scurt sumele necesare efectuării investigațiilor de specialitate recomandate părții vătămate de " Minovici", nu poate fi imputată acestora, fiind vorba de o chestiune ce excede competenței lor.
Ca urmare, în cauză nu rezultă că intimații și, subcomisari în cadrul Poliției Municipiului C, și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu în dosarul nr. 1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, cu intenția de a aduce atingere intereselor legale ale petentului, și nici că ar fi acordat, în orice mod, vreun ajutor învinuitului pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, în mod corect procurorul dispunând neînceperea urmăririi penale față de aceștia în temeiul art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) Cod procedură penală sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal, și favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 Cod penal.
De asemenea, Curtea apreciază că respectivele infracțiuni nu pot fi reținute nici în sarcina procurorilor G și C, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, care au supravegheat activitatea de urmărire penală, aceștia luând pe parcursul cercetărilor măsurile considerate necesare în vederea asigurării respectării termenului rezonabil de soluționare a cauzei.
Astfel, la data de 27.08.2007, procurorul Gae mis o notă de dispoziții prin care a stabilit ca organele de poliție să se conformeze dispozitivului sentinței penale nr. 217/29.11.2006 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
Totodată, prin ordonanța nr. 1403/P/2007 din 29.11.2007, același procuror a dispus restituirea cauzei la organele de poliție pentru continuarea urmăririi penale și completarea cercetărilor, respingând propunerea acestora de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului.
De asemenea, la data de 14.11.2007 a fost admisă plângerea de tergiversare a cercetărilor formulată de petent pe motiv că în perioada mai - noiembrie 2007 nu au fost efectuate cercetări în cauză.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază că în mod întemeiat s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale și față de intimații G și C sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal, în baza dispozițiilor art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a) Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerea petentului în sensul că, în cauză, nu a fost efectuat nici un act de cercetare pentru stabilirea vinovăției procurorilor și a lucrătorilor de poliție care au instrumentat dosarul penal nr. 1403/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, Curtea nu o poate reține și, ca urmare, o va înlătura, având în vedere demersurile efectuate pentru identificarea magistraților și a lucrătorilor de poliție care au supravegheat și, respectiv, au efectuat urmărirea penală în perioada ulterioară datei de 18.05.2007, precum și pentru atașarea în copie a unor înscrisuri din dosarul penal menționat, procurorul apreciind în mod întemeiat, față de relațiile comunicate, că nu se impune suplimentarea cercetărilor întrucât din actele îndeplinite rezultă existența unuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) Cod procedură penală.
Referitor la critica privind greșita inserare în considerentele rezoluției nr. 361/P/12.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia mențiunii că nefinalizarea expertizei medico-legale s-a datorat refuzului părții vătămate de a coopera cu organele de cercetare penală, Curtea constată că această chestiune a fost deja clarificată cu ocazia soluționării de către Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia plângerii petentului împotriva soluției de netrimitere în judecată, nefiind necesare alte precizări suplimentare.
Ca urmare, față de toate aceste considerente anterior expuse, Curtea apreciază rezoluțiile atacate ca fiind legale și temeinice, motiv pentru care, în baza art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petent.
Având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 361/P/2009 din 12 iunie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, precum și împotriva rezoluției nr. 1219/11-2/2009 din 17 august 2009 dată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE,
- - -
GREFIER,
-
Red. -
Dact./16.11.2009
Ex.3
Președinte:Ilie Ioana AlinaJudecători:Ilie Ioana Alina
