Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 299/
Ședința publică din data de 20 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu dr. - -, judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Marioara
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de recurent, domiciliat în comuna, sat Popești, județul V, împotriva deciziei penale nr.217/R din data de 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurentul petent și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință după care:
Curtea din oficiu pune în discuție excepția de admisibilitate a recursului declarat de petentul.
Recurentul petent având cuvântul arată că recursul este legal și solicită admiterea sa.
Intimatul având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil potrivit disp. 28/1 alin.3 Cod procedură penală, având în vedere că decizia recurată este definitivă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 36 din 22 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Bălcești, în dosarul nr-, a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în comuna, satul Popești, județul V, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălcești, la data de 28.05.2007, în dosarul de cercetare penală nr.266/P/2007, ca nefondată, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod pr.penală, petiționarul a fost obligat la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 28.05.2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceștia confirmat neînceperea urmăririi penale față de intimatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art.220 alin.1 Cod penal, cu argumentația că petiționarul nu a reușit să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului ocupat de acesta, teren solicitat potrivit Legii nr.18/1991, dar cu privire la care nu a fost validat.
Împotriva soluției date, petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere respinsă prin rezoluția din 26.11.2007.
Nemulțumit, acesta s-a adresat, în termen legal, judecătoriei, invocând netemeinicia soluției atacate în raport de actele vechi de proprietate deținute.
În speță, la 15.03.2007, petiționarul a sesizat postul local de poliție, informând că, cel care administra terenul vecinului său de proprietate, G, i-a ocupat de mai multă vreme circa 1.000. din suprafața amplasată în punctul agricol, ", din extravilanul comunei, cauzându-i mari prejudicii. Însă, instanța de fond, din materialul probator administrat în faza cercetării penale, a relevat că terenul în litigiu se încorporează parcelei de 5.000. pentru care comisia județeană de fond funciar a emis pe numele lui G titlul de proprietate nr.449/42789/19.04.2000, așa încât, folosirea acestui imobil de către cel căruia îi aparține sau de către intimat, în calitate de mandatar, nu are cum să fie considerată ca o acțiune ilicită, în sensul textului de lege citat.
De asemenea, s-a constatat de prima instanță, că prin hotărârea nr.104 din 08.07.2007, comisia județeană a invalidat solicitarea petiționarului de a i se reconstitui în proprietate terenul revendicat, iar împotriva acestei decizii s-a formulat contestație la judecătorie, procesul fiind suspendat la momentul de față, din cauza refuzului acestuia de a administra unele probe absolut necesare, cum este cea a expertizei topometrice.
Întrucât s-a stabilit că intimatul folosește acel teren în baza unui titlu sau act juridic ce-i legitimează posesia, condițiile de existență obiectivă și subiectivă ale infracțiunii prev.de art.220 alin.1 Cod penal, rămân neîndeplinite, motiv pentru care s-a respins plângerea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, care i-a fost respins ca tardiv declarat, prin decizia penală nr.217/R din 14 aprilie 2008 de către Tribunalul Vâlcea și obligat acesta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut, în esență, că pronunțarea sentinței atacate cu recurs s-a dat în ședință publică la 22 februarie 2008, iar recursul a fost declarat la 13 februarie 2008, depășind cu mult termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Această din urmă decizie a fost, din nou, recurată de către petentul.
Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele argumente:
Posibilitatea promovării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin norma constituțională.
Insă, potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Potrivit art.385/1 Cod pr.penală, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii, după caz.
Art.417 Cod pr.penală, cu referire la dispozițiile înscrise în Cap.III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Curtea a fost sesizată cu un nou recurs declarat împotriva deciziei pronunțată de secția penală a Tribunalului Vâlcea, ca instanță de recurs, hotărâre definitivă, care, nefiind prevăzută de art.385/1 Cod pr.penală, nu este supusă controlului judecătoresc pe această cale.
Recunoașterea unei căi de atac, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, recursul promovat de petent este inadmisibil.
In consecință, pentru considerentele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.217/R din 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, va fi respins ca inadmisibil.
In conformitate cu dispozițiile art.192 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr.217/R din data de 14 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală, în dosarul nr-, ca inadmisibil.
Obligă pe recurent la 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
Jud.recurs
26 iunie 2008
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara
