Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 298/
Ședința publică din data de 20 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Andreescu dr.- -, judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Marioara
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de petenții și, ambii domiciliați în comuna, sat, jud. A, împotriva deciziei penale nr.164/R din data de 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta petentă, avocat oficiu pentru recurentul petent, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.1949/2008, emisă de Baroul A, lipsind acesta și intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea din oficiu pune în discuție excepția privind admisibilitatea recursului declarat de petenți.
Avocat oficiu având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
Reprezentanta parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil.
Recurenta petentă având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi analizate toate aspectele.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.330/27.11.2007 a Judecătoriei Câmpulung, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții și, împotriva ordonanțelor nr.609/2007 și 610/2007, ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, și au fost obligați aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin ordonanța nr.609/P/2007, învinuitul, fiul petiționarei, a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 Cod penal, constând în aceea că acesta, la 18 și 21.03.2007, a aruncat cu pietre în geamurile părții vătămate, producând un prejudiciu de 70 RON.
Petiționara a susținut că fiul său este nevinovat iar, la plângerea sa, atașează și anumite acte medicale din care rezultă că acesta prezintă o "deficiență mintală de gradul I".
Primul procuror, prin ordonanța din 3 august 2007, reținut că nu s-a efectuat o expertiză medico-legală neuropsihică, pentru a stabilii dacă învinuitul a acționat cu discernământ, situație pentru care a dispus infirmarea ordonanței în discuție și efectuarea acestei expertize pentru a se stabilii dacă învinuitul are sau nu discernământ.
Privitor la dos.nr.610/P/2007, primul procuror a constatat că în raport de fapta săvârșită de făptuitorul, de lipsa antecedentelor penale ale sale, de valoarea modică a prejudiciului, ținând cont și de relațiile de dușmănie de mai multă vreme dintre părți și de gradul de pericol social al faptei dedusă judecății, rechizitoriul este legal întocmit, astfel că, soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, este legală și temeinică.
S-a apreciat, că ordonanța dată în soluționarea dosarului nr. 609/P/2007, este lipsită de obiect, deoarece prin ordonanța din 3 august 2007, dată de primul procuror, aceasta a fost infirmată, dispunându-se redeschiderea urmării penale pentru completarea cercetărilor despre care s-a făcut vorbire, respectiv pentru efectuarea unei expertize neuropsihice a petiționarului.
Privitor la dosarul 610/P/2007, instanța de judecată, în baza aceluiași material probator analizat și a textului de lege aplicat, a apreciat criticile petiționarilor nefondate, sens în care a respins plângerea acestora ca atare și a menținut ca temeinică și legală ordonanța dată pe prim-procuror la 3 august 2007, în soluționarea dosarului 535/II/2/2007.
Împotriva sentinței în termen legal petenții și au declarat recurs, solicitând exonerarea de la plata amenzii întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea faptei pentru care au fost cercetați și sancționați administrativ.
Prin decizia penală nr.164/R din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de petenții și, împotriva sentinței penale nr.330 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimat fiind.
Rezultă din considerentele deciziei, că petenții nu au invocat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a ordonanței nr.610/2007, în raport de care petenta are calitatea de parte vătămată, iar plângerea și motivele recursului vizează, în realitate, doar ordonanța nr.609/2007, care a rămas fără suport, întrucât a fost intimată pentru completarea probatoriului și, implicit, sancțiunea administrativă aplicată nu mai există.
Impotriva deciziei tribunalului au declarat recurs petenții, solicitând admiterea acțiunii și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi analizate toate aspectele sesizate și menționate în cererea declarativă de la fila 2 dosar curtea de apel.
Recursurile sunt inadmisibile, având în vedere următoarele argumente:
Posibilitatea promovării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute,de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat este reglementată în prezent prin norma constituțională.
Insă, potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Potrivit art.3851Cod pr.penală, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești nedefinitive, sentințe sau decizii, după caz.
Art.417 Cod pr.penală, cu referire la dispozițiile înscrise în cap.III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Curtea a fost sesizată cu un nou recurs declarat împotriva deciziei pronunțată de secția penală a Tribunalului Argeș, ca instanță de recurs, hotărâre definitivă, care, nefiind prevăzută de art.3851Cod pr.penală, nu este supusă controlului judecătoresc pe această cale.
Recunoașterea unei căi de atac, în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, recursul promovat de petent este inadmisibil.
În consecință, pentru considerentele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit.a Cod pr.penală, recursurile declarate de petenții și, împotriva deciziei penale nr.164/R din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, va fi respins ca inadmisibil.
În conformitate cu dispozițiile art.192 Cod pr.penală, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 50 lei, iar pe petentul și la 100 lei onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de petenții și, împotriva deciziei penale nr.164 din data de 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-, ca inadmisibile.
Obligă pe fiecare recurent petent la câte 50 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe recurentul și la 100 lei - onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr. Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
Jud.recurs
26 iunie 2008
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Teodora Gheorghe Sorescu, Marioara
