Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 320
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului penal, având ca obiect " plângere împotriva rezoluției procurorului " promovat de către petentul fiul lui și, născut la data de 23.o2.1968, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I împotriva sentinței penale nr.54o din data de o7.11.2oo7, pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă petentul, lipsă fiind persoana cercetată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de către petent.
Petentul, având cuvântul, arată că în mod greșit Parchetul de pe lângă Tribunalul Vasluia dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul împotriva căruia a făcut plângere pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.246 și 264 Cod penal.
Susține petentul că numitul a întârziat în soluționarea dosarului 2446/P/2oo6 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, și procedând astfel a favorizat pe numitul -. Mai susține petentul că lucrătorul de poliție a depășit termenul pentru efectuarea cercetărilor și nu mai avea competența să finalizeze urmărirea penală întrucât era incompatibil. Solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Vaslui și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui pentru continuarea cercetărilor împotriva agentului de poliție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, sentința pronunțată fiind temeinică și legală.
Din probatoriul administrat în cauză s-a constatat în mod corect de către procuror că agentul de poliție nu a săvârșit nici o infracțiune, dispunând în mod corect neînceperea urmăririi penale.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 540 din 07 noiembrie 2007 Tribunalului Vasluis -a hotărât:
"Respinge plângerile formulate de petentul, fiul lui și, născut la 23.02.1968, în prezent deținut în Penitenciarul cu regim închis V, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 22.06.2006 pronunțată în dosarul nr. 307/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, precum și împotriva rezoluției din 17.07.2006 pronunțată în dosarul nr. 603/II/2/2006, a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, pe care le menține.
Obligă petentul să achite statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare".
Tribunalul Vasluia reținut în motivarea soluției pronunțate:
"Prin cererea înregistrată la această instanță la numărul - petentul formulează plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 22.06.2006 pronunțată în dosarul nr. 307/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, precum și împotriva rezoluției din 17.07.2006 pronunțată în dosarul nr. 603/II/2/2006, a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agentului șef principal de poliție cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 Cod penal și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. 1 Cod penal, Primul procuror al parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui respingând în baza art. 278 Cod procedură penală plângerea formulată împotriva primei rezoluții.
În plângerea sa ca și în concluziile orale formulate cu ocazia dezbaterilor petentul pretinde că rezoluțiile procurorilor sunt nelegale și netemeinice, ba chiar abuzive motivat de faptul că agentul de poliție a întârziat în soluționarea dosarului 2446/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și nu și- îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu favorizând pe numitul -. Mai critică și faptul că lucrătorul de poliție a depășit termenul pentru efectuarea cercetărilor și nu mai avea competența să finalizeze urmărirea penală întrucât era incompatibil.
Petentul mai susține că la data de 12.08.2005 a formulat plângeri împotriva numiților și pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și critică și modul în care tergiversat agentul de poliție soluționarea plângerii sale după ce fost arestat.
Instanța a solicitat dosarul de urmărire penală cu numărul 307/P/2006 pe care analizându-l constată că la data de 18.05.2006 a formulat plângere împotriva numitului agent de poliție, șeful postului de poliție al comunei, acuzându-l de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 Cod penal constând în aceea că a efectuat cercetări defectuoase în dosarul nr. 2446/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad în care era cercetat numitul - pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și prin aceasta l-a favorizat pe învinuit.
Din actele dosarului mai rezultă că în dosarul nr. 380/P/2001 al parchetului Militar Iașia fost cercetat agentul de poliție G, pe atunci șef al Postului de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 2 Cod penal,parte vătămată fiind care susținea că la data de 1 mai 2001 fost agresat și insultat de polițist în timp ce se afla pe un teren de la marginea satului de față fiind mai multe persoane.
În acea cauză au fost audiați ca martori printre alții numiții și - iar în finalul cercetărilor s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție
Ulterior, acesta din urmă a formulat plângere penală împotriva lui acuzându-l de săvârșirea infracțiunii de masturi mincinoasă, întrucât afirmase în timpul cercetărilor că a fost de față când polițistul s-a comportat abuziv față de.
Tot în acea perioadă a depus mărturie și în dosarul nr. 1519/P/2001 al parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad în care s-au efectuat cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 Cod penal împotriva lui, primarul comunei acuzat că l-ar fi insultat pe, acesta din urmă fiind cercetat la rândul lui pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal.
La sfârșitul cercetărilor s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului ca și împotriva lui, acesta din urmă primind o sancțiune administrativă.
a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit."a" Cod penal și prin Sentința penală 878/23.06.2004 a Judecătoriei Bârlad, fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, hotărâre care a rămas definitivă.
La 12.08.2005 a formulat plângere împotriva numiților și pe care îi acuza de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în dosarul nr. 622/2004 al Judecătoriei Bârlad.
Plângerea a fost înregistrată la nr. 2446/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și a fost înaintată spre a se efectua cercetări la Postul de poliție, cauza fiind dată spre soluționare agentului de poliție.
Acesta a verificat dosarul nr. 622/2004 al Judecătoriei Bârlad și a constatat că cele două persoane și nu au dat nici o declarație în respectivul dosar care să fi fost avute în vedere la pronunțarea vreunei hotărâri,motiv pentru care a propus procurorului neînceperea urmăririi penale.
La plângerea formulată de, Primul Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a dispus completarea cercetărilor în sensul identificării dosarelor în care cele două persoane au dat declarație și să se verifice dacă au spus adevărul sau au făcut afirmații mincinoase, stabilindu-se ca termen pentru definitivarea cercetărilor data de 30.04.2006.
Procedând la completarea cercetărilor, agentul de poliție a propus prin referatul din 14 mai 2006 neînceperea urmăririi penale împotriva numiților - și pe motiv că nu au săvârșit infracțiunea de care au fost acuzați.
La 15.05.2005 a formulat plângere împotriva agentului de poliție acuzându-l de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249 și 264 Cod penal, întrucât a întârziat soluționarea dosarului și cu aceasta nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu prejudiciindu-l pe el,motiv pentru care s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000.000 lei.
Procurorul a constata că întârzierea în finalizarea lucrării reclamată de petent este de numai 15 zile față de termenul stabilit de către Primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, acest termen fiind doar un termen de recomandare care poate fi prelungit, depășirea cu 15 zile nereprezentând nicidecum o infracțiune pentru lucrătorul de poliție.
În final s-a considerat de către procuror că agentul de poliție nu a săvârșit nici un fel de infracțiune și a dispus neînceperea măririi penale.
Primul procuror al parchetului de pe lângă Tribunalul Vasluia respins plângerea petentului ca neîntemeiată cu motivarea că depășirea termenului de rezolvare a cauzei nu este un termen de cădere și nu poate atrage pedepsirea agentului de poliție.
În plângerea adresată instanței,petentul invocă motive care analizate nu pot conduce la schimbarea soluțiilor date de procuror, în condițiile în care cercetările s-au efectuat de către agentul de poliție în mod corect fără încălcarea gravă a atribuțiilor de serviciu și cu atât mai puțin a se fi săvârșit vreo infracțiune.
Esențial în cauză a fost să se stabilească de către agentul de poliție dacă numiții și au săvârșit sau nu vreo infracțiune de mărturie mincinoasă și în condițiile în care s-a stabilit că nu s-a săvârșit o asemenea infracțiune,depășirea cu 15 zile a termenului de soluționare a cauzei,nu poate să constituie săvârșirea infracțiunilor reclamate de petent.
Petentul a solicitat în cursul soluționării plângerilor audierea unor martori, cere ce i-a fost respinsă ca inadmisibilă în această fază procesuală, cererea de administrare a probelor cu martori putând fi administrată în cursul urmăririi penale, ceea ce nu s-a făcut.
S-a mai solicitat de asemenea administrarea probei cu acte, din analiza cărora instanța nu a constatat existența unor situații și împrejurări noi care să justifice reluarea cercetărilor penale.
Așa fiind, tribunalul constată că plângerile petentului împotriva celor două rezoluții sunt neîntemeiate și se impune respingerea lor în baza art. 278 ind. 1 alin 8 lit. "a" Cod procedură penală".
În termen legal condamnatul a recurat sentința penală sus-menționată, invocând greșita interpretare a probelor de către instanța de fond, solicitând trimiterea cauzei la Parchet pentru continuarea cercetărilor raportat la infracțiunile reclamate împotriva agentului de poliție.
Analizând sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate, instanța de recurs constată nefondat recursul formulat de petentul împotriva agentului de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246, art. 249 și art. 264 Cod penal invocând că, acesta ar fi întârziat soluționarea dosarului nr. 622/2004 al Judecătoriei Bârlad (având ca obiect "infracțiunea de mărturie mincinoasă" - agentul de poliție neîndeplinindu-și sarcinile de serviciu.
Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vasluia dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agentului de poliție, ulterior petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții.
Instanța de fond a evaluat temeinic actele și lucrările dosarului, pe care le-a interpretat just.
Din actele efectuate în cauză, s-a reținut că, în dosarul nr. 380/P/2001 al parchetului Militar Iașia fost cercetat agentul de poliție G, pe atunci șef al Postului de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 2 Cod penal,parte vătămată fiind care susținea că la data de 1 mai 2001 fost agresat și insultat de polițist în timp ce se afla pe un teren de la marginea satului de față fiind mai multe persoane.
În acea cauză au fost audiați ca martori printre alții numiții și - iar în finalul cercetărilor s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție
Ulterior, acesta din urmă a formulat plângere penală împotriva lui acuzându-l de săvârșirea infracțiunii de masturi mincinoasă, întrucât afirmase în timpul cercetărilor că a fost de față când polițistul s-a comportat abuziv față de.
Tot în acea perioadă a depus mărturie și în dosarul nr. 1519/P/2001 al parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad în care s-au efectuat cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 Cod penal împotriva lui, primarul comunei acuzat că l-ar fi insultat pe, acesta din urmă fiind cercetat la rândul lui pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 Cod penal.
La sfârșitul cercetărilor s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului ca și împotriva lui, acesta din urmă primind o sancțiune administrativă.
a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit."a" Cod penal și prin Sentința penală 878/23.06.2004 a Judecătoriei Bârlad, fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, hotărâre care a rămas definitivă.
Raportat la aspectele invocate de petent în plângerea sa împotriva agentului de poliție, s-a reținut de către procuror că întârzierea în finalizarea lucrării reclamată de petent este de numai 15 zile față de termenul stabilit de către Primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, acest termen fiind doar un termen de recomandare care poate fi prelungit, depășirea cu 15 zile nereprezentând nicidecum o infracțiune pentru lucrătorul de poliție.
În final s-a considerat de către procuror că agentul de poliție nu a săvârșit nici un fel de infracțiune și a dispus neînceperea măririi penale.
Primul procuror al parchetului de pe lângă Tribunalul Vasluia respins plângerea petentului ca neîntemeiată cu motivarea că depășirea termenului de rezolvare a cauzei nu este un termen de cădere și nu poate atrage pedepsirea agentului de poliție.
Motivele invocate de petent au fost temeinic analizate de instanța de fond, raportat la actele premergătoare efectuate de procuror în soluționarea plângerii acestuia, constatându-se cert că rezoluția contestată este legală și temeinică, neexistând împrejurări noi care să justifice reluarea cercetărilor penale.
În considerarea tuturor aspectelor invocate,constatând nefondat recursul petentului, conform dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală acesta va fi respins.
Va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul formulat de petentul împotriva sentinței penale nr. 540 din 07.11.2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
13.06.2008
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Aurel Dublea, Elena Scriminți