Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 322/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2398/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 322
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.1885/P/2007 din 13.10.2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (art. 278 ind.1 Cpp).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, aflat în stare de arest, asistat din oficiu, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
I se înmânează petentului copii ale încheierilor de ședință care au fost solicitate.
Apărătorul petentului depune la dosar două înscrisuri referitoare la situația petentului din care rezultă că acesta nu a făcut poliție politică și un răspuns de la Secretariatul Guvernului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului, având cuvântul, in temeiul art. 278 ind.1 Cpp, solicită admiterea plângerii formulate de către petent, desființarea rezoluției atacate și trimiterea dosarului către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București in vederea începerii urmăririi penale împotriva subinspectorului șef de penitenciar cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal. Consideră că cercetarea penală a fost destul de superficială, nu s-a avut în vedere nici actele medicale, nici cererea petentului. Arată că există o serie de inadvertențe între actele emise de către medicul stomatolog, respectiv două fișe medicale cu conținuturi diferite și un referat medical care contrazice fișele medicale.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 Cod penal săvârșită de către medicul stomatolog, consideră că se impune efectuarea unei expertize la Institutul de Medicină Legală, expertiză care a fost respinsă sistematic de către organele de cercetare penală. Arată că prin efectuarea acesteia s-ar stabili care este starea actuală a danturii petentului, dacă acesta a primit sau nu tratament de specialitate. Consideră că intimatul a săvârșit infracțiunea de abuz in serviciu.
Reprezentantul Ministerului Public învederează că în acest moment procesual nu se poate administra proba cu expertiza având in vedere dispozițiile art. 271 alin.7 Cod procedură penală. Mai arată că petentul a formulat cerere de abuz in serviciu, ori nu de vătămare corporală sau alte infracțiuni care să necesite efectuarea unei expertize și în mod corect această solicitare i-a fost respinsă.
Consideră că, din toate cercetările efectuate de parchet in această cauză, nu rezultă indicii că medicul de la penitenciar și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, iar susținerile petentului nu sunt dovedite de actele medicale care au fost analizate de către organele de urmărire penală.
Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii, ca nefondată, menținerea soluției de neîncepere a urmării penale și obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
Petentul, având ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său. Solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea expertizei și audierea martorilor.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.56 din 12 martie 2009 Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 17 iunie 1952, încarcerat în Penitenciarul Rahova și a menținut rezoluția atacată.
A obligat petentul la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din 11 decembrie 2008 dată în dosarul nr.2029/II-2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștis -a respins, ca neîntemeiată,
plângerea formulată de împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 1885/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit.d Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de B - subinspector șef de penitenciar pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu și fals intelectual,prev.deart.246 Cod penal, și respectiv art.249 Cod penal și art.289 Cod penal.
Parchetul a opinat că cele învederate de petent, deținut în Penitenciarul Rahova, cum că medicul stomatolog din cadrul penitenciarului nu i-ar fi acordat un tratament de specialitate corespunzător sunt fără suport probator, fiind infirmate de actele medicale aflate la dosar.
Nemulțumit de modul de soluționare al plângerii sale, petiționarul s-a adresat instanței de judecată în conformitate cu dispozițiile art.2781Cod procedură penală.
Instanța de fond a apreciat soluția Parchetului ca fiind legală având la bază actele medicale de la dosarul cauzei din care rezultă că acesta a fost consultat în repetate rânduri de medicul stomatolog al penitenciarelor care i-a stabilit diagnosticul și tratamentul de urmat iar faptul că afecțiunile stomatologice i-au provocat dureri nu are legătură cu asistența medicală acordată, ci țin de patologia bolii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petiționarul solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru începerea urmăririi penale. Recurentul a criticat hotărârea și sub aspectul că instanța nu i-a dat posibilitatea să administreze probe în apărare.
Recurentul a atașat un set de acte.
Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul petiționarului sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat recursul fondat pentru următoarele considerente:
Art.6 alin.5 Cod procedură penală prevede că instanța are obligația de a asigura inculpatului și celorlalte părți posibilitatea de a-și pregăti și exercita apărarea.
Din conținutul practicalei sentinței penale nr.56 din 12 martie 2009 Curții de Apel București, Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie a rezultat că petentul a solicitat acordarea unui termen pentru a depune un set de acte în apărare, pe care nu le avea asupra sa, deoarece nu a primit citația, fiind mutat de la Penitenciarul Rahova la Penitenciarul Giurgiu, cerere pe care instanța a respins-
Înalta Curte prin prisma dispozițiilor art.6 alin.5 Cod procedură penală apreciază că prin respingerea cererii petiționarului a fost încălcat dreptul la apărare al acestuia, întrucât a solicitat un termen pentru a-și pregăti apărarea (era primul termen la care acesta era prezent și tot primul solicitat pentru pregătirea apărării) acestuia nu i s-a dat posibilitatea de a-și apăra interesele și a demonstra că susținerile sale sunt întemeiate.
Este cunoscută împrejurarea că stabilirea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, stabilirea vinovăției și a răspunderii fiecărei persoane în scopul de a se constata dacă există sau nu temeiuri de vinovăție nu se pot realiza decât prin intermediul probelor. Astfel, apare justificată cererea petiționarului de amânare a cauzei pentru pregătirea apărării, iar instanța de fond prin respingerea nejustificată a acesteia, a încălcat dispozițiile art.6 și art. 171 Cod procedură penală cu privire la garantarea dreptului la apărare, art.6 din CEDO cu privire la un proces echitabil, producându-i petiționarului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii.
Prin decizia penală nr.2136 din 5.06.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță care va respecta dispozițiile privind garantarea dreptului la apărare și va manifesta rol activ în administrarea probelor propuse de către petiționar pentru soluționarea cauzei.
La rejudecarea cauzei, după casare cu trimitere, dosarul a primit un nou număr, respectiv - iar petentului i-a fost desemnat avocat din oficiu în persoana doamnei.
Petentul a fost citat la locul de detenție fiind prezent în instanță, iar intimatul a fost citat la locul de muncă, respectiv Penitenciarul Rahova.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că la data de 30.12.2008 petentul a formulat plângere împotriva rezoluției din dosarul nr.1885/P/2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 13.10.2008.
În motivarea plângerii întemeiată pe dispozițiile art.2781Cod procedură penală, petentul a solicitat desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea urmăririi penale împotriva subinspectorului B cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.de art.246 Cod penal, arătând că cercetarea penală a fost superficială, nu s-au avut în vedere actele medicale, există inadvertențe între actele medicale și nu s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă a primit un tratament corespunzător.
Petentul a depus în apărare mai multe acte, respectiv un răspuns de la Guvernul României privind calitatea de revoluționar a acestuia, o declarație scrisă că nu a făcut poliție politică.
De asemenea s-a depus o adresă de la Centru Medical de diagnostic, tratament ambulatoriu și medicină preventivă - B, din care rezultă că petentul nu poate fi tratat în această unitate din lipsă de medici și totodată unitatea medicală nu mai este în subordinea Ministerului Apărării, ci în subordinea Academiei Române.
Din toate actele dosarului, Curtea reține că nu este întemeiată critica petentului deoarece acesta a beneficiat la locul de detenție de un tratament aplicat de medicul stomatolog B, medic la Penitenciarul București -.
Începând cu anul 2006 deținutul a beneficiat de asistență medicală corespunzătoare afecțiunilor medicale, conform înscrisurilor anexate la dosarul cauzei, respectiv registrul pentru consultații, registru pentru programări, epicrize, fișe medicale.
Petentul a fost programat pentru consultație la data de 9.05.2006 când i s-a aplicat tratament, iar la data de 22.05.2006 a fost din nou programat pentru extracție, iar la această dată a refuzat să se prezinte, așa cum rezultă din registrul de programări al cabinetului medical.
Tot din actele medicale rezultă că numitul a mai primit tratament medical și în zilele de 3.05.2006 și 5.05.2006.
Este adevărat că petentul este nemulțumit de tratamentul primit, apreciind că afecțiunile sale stomatologice au fost tratate necorespunzător dar aceste aspecte nu pot duce la concluzia că medicul care l-a tratat a comis infracțiunea de abuz în serviciu prev.de art.246 Cod penal.
Se cunoaște că afecțiunile stomatologice provoacă de obicei dureri, dar aceste dureri nu pot fi apreciate ca având legătură cu asistența medicală acordată ce ține de patologia bolii.
Susținerile petentului că în cauză s-a efectuat o cercetare superficială de către parchet nu pot fi primite, atâta timp cât s-au analizat actele medicale, toate registrele de evidență și s-a luat declarație intimatului.
Petentul avea posibilitatea ca în situația în care era nemulțumit de asistența medicală primită în penitenciar să ceară să fie examinat de un medic din rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, dar în această situație avea obligația să suporte toate cheltuielile.
Tot din actele medicale rezultă că petentul a fost consultat ori de câte ori a fost nevoie și totdeauna când a solicitat un control la medicul de la locul de deținere.
Din întreg ansamblul probator reiese că nu se poate reține în sarcina intimatului B, medic la Penitenciarul Rahova, comiterea infracțiunii de abuz în serviciu și nici a altei infracțiuni în legătură cu serviciul.
Curtea constată că rezoluția parchetului este legală și temeinică, bazându-se pe actele medicale aflate la dosarul cauzei care dovedesc că petentul a fost consultat în repetate rânduri de medicul stomatolog al penitenciarului care i-a stabilit diagnosticul și tratamentul de urmat.
În legătură cu expertiza solicitată, Curtea apreciază că nu era necesară dispunerea efectuării acesteia atâta timp cât în cauză nu există indicii privind comiterea vreunei infracțiuni de către intimatul B.
Este de observat că petentul a mai formulat plângere având același temei, plângere care a fost soluționată prin sentința penală nr.2187 din 29.05.2006 de Judecătoria Sectorului 5 B, în sensul respingerii ca nefondată, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1888/R din 10.08.2006 a Tribunalului București - secția I penală.
Așa fiind, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.1885/P/2007 din 13.10.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriul cu intimatul B.
Petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 17.06.1952, încarcerat în prezent la Penitenciarul Giurgiu, împotriva rezoluției nr.1885/P/2007 din 13.10.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.
Obligă petentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Dact. 4 ex./17.11.09
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea
