Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 33/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 33
Ședința publică de la 28 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scriminți Elena
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea cauzei penale directe având ca obiect "plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 Cod procedură penală"), promovată de către petentul împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 1055/II/2/2007 din 23.11.2007.
Conform art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă personal petentul, lipsă fiind persoanele cercetate și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată, că la dosarul cauzei a fost atașată copia încheierii prin care a fost admisă cererea de abținere formulată în cauză la termenul de judecată anterior de către președintele completului de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, petentul precizează că își menține plângerea formulată și că dorește să se prezinte în instanță persoanele cercetate.
Curtea pune în vedere petentului că nu este obligatorie prezența în instanță a persoanelor cercetate.
Petentul arată că insistă ca persoanele cercetate să se prezinte în instanță pentru că "toți suntem egali în fața legii".
Curtea pune în vedere petentului că prezența în instanță a persoanelor cercetate nu este obligatorie, dispozițiile procedurale prevăzând doar citarea acestora.
Petentul depune la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea plângerii formulate, respectiv copia unui proces verbal de confruntare (8 file) și 2 planșe foto. Precizează că nu mai are de depus la dosar alte înscrisuri noi și nici de formulat alte cereri.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul, având cuvântul, arată că a înaintat plângere la instanță pentru abuzul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, care, în ciuda plângerii sale și a legii, au considerat că persoanele cercetate nu sunt vinovate. În cauza respectivă există două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pe care le-a invocare și care sunt conforme. Se știe că un act trebuie emis cu respectarea legii; titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea art. 27 al. 2 din Legea 18/1991, nu există un proces verbal de punere în posesie. Astfel, titlul de proprietate emis prin încălcarea legii, așa cum prevede și Legea 247/2005 trebuia anulat și emis un alt titlu, conform legii. În această lege se prevede că prefectul, primarul, sau partea interesată poate solicita anularea titlului.
O altă culă pe care o afirmă în instanță este încălcarea prevederilor art. 292 Cod penal. Acul de vânzare - cumpărare s-a făcut în timp ce societatea era în litigiu cu el, așa cum rezultă din actele depuse la dosar la termenul de azi dar și din cele depuse anterior.
A invocat și infracțiunile de "asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni", "favorizarea infractorului" și celelalte, indicate în cuprinsul plângerii. În momentul de față, când el este posesorul acestei proprietăți, așa cum a confirmat și instanța, nicio probă nu este mai presus de lege, iar potrivit art. 136 al. 5 din Constituția României, proprietatea este inviolabilă în condițiile legii.
El are 2 hotărâri ale instanței și nu se vrea să fie executate. Comisarul care a făcut procesul verbal de confruntare, care a fost semnat de toate persoanele, nu se spune despre el că trebuia să execute o hotărâre a instanței, în condițiile în care nu există nici un articol de lege care să atace o hotărâre definitivă și irevocabilă cu autoritate de lucru judecat.
Notarul trebuia să aibă procesul verbal de punere în posesie. Însă, s-a făcut un fals și nu s-a invocat Legea 18/1991, s-a invocat un contract de vânzare - cumpărare, care nu este conform. Când actul principal este un titlu de proprietate și acesta este fals, aspect confirmat de instanță prin respingerea lui, nu se poate face nimic. Nu este mai presus ca instanța notarul sau comisarul de poliție. "Individul respectiv a avut posibilitatea să atace hotărârea de executare, a atacat-o, dar s-a respins, și trebuia să se facă executarea". El a atacat actul, însă a mai fost neîndreptățit de magistrați din cadrul Curții de APEL IAȘI și de același procuror, care, pentru că trebuie să susțină legea și partea vătămată, a invocat motive neobiective și neplauzibile. El știe că "acest individ are relații și intervine și de aceea instanța nu îi dă dreptate, tocmai de aceea are rezerve în ceea ce privește obiectivitatea Curții de Apel, însă, ceea ce îi rămâne de făcut este să formuleze recurs în anulare și să trimită dosarul de față la dosarul de la Strassbourg.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că petentul s-a plâns în ceea ce îl privește pe, comisar de poliție care ce a făcut cercetări penale într-o cauză soluționată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, respectiv dosarul nr. 111/P/2007. S-a susținut că, cu ocazia efectuării actelor premergătoare a comis un abuz în serviciu constând în administrarea cu rea credință a probelor, și astfel, dosarul nu și-a parcurs cursul dorit, de trimitere în judecată a persoanei cercetate. Cunoaște petentul din alte dosare, și acesta știe cu siguranță că organele de poliție încep urmărirea penală cu avizul procurorului și propun darea unui soluții, însă cel care hotărăște este procurorul, nu organul de poliție. În cauză nu rezultă și nu se poate dovedi că lucrătorul de poliție, cu rea credință, a favorizat pe cineva atunci când și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și că ar fi cauzat petentului vreo pagubă. Soluția criticată de către petent a fost dată și față de notarul, despre care se susține tot de către petent că ar fi comis un abuz în serviciu, că ea a încheiat un act de vânzare - cumpărare a unui imobil, fără să întrebe dacă era sau nu grevat de sarcini. Există la dosar actul de la Oficiul de cadastru în care se arată că respectivul imobil nu era grevat de sarcini. Petentul consideră că de fiecare dată când cineva se prezintă la notar, acesta din urmă trebuie să verifice dacă imobilul este sau nu grevat de sarcini. Legea notarului public prevede expres care sunt atribuțiile de serviciu ale notarilor. El trebuie să legitimeze persoanele care se prezintă să încheie un act notarial, atrage atenția persoanelor asupra faptului că dacă vor da declarații false, aceasta constituie infracțiune. C care își asumă răspunderea pentru declarații neconforme cu adevărul va răspunde pentru aceasta. La notarul s-a prezentat partea adversă cu un act de proprietate. Întrebarea este dacă notarul trebuia să știe că părțile s-au judecat, că există o hotărâre judecătorească. Notarul nu avea de unde să știe toate acestea. Partea adversă a dat declarație, a depus certificat din care rezultă că imobilul nu era grevat de sarcini și s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare. În asemenea situație notarul nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, ci, cel care este vinovat este cel care s-a prezentat la notar și a declarat mincinos. Față de el trebuia ca petentul să se îndrepte cu plângere penală și să solicite să fie tras la răspundere. Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa respins plângerea petentului formulată împotriva rezoluției procurorului, atât în ceea ce privește pe lucrătorul de poliție cât și pe notarul. Față de toate acestea, consideră că plângerea formulată de către petentul împotriva este nefondată și solicită să fie respinsă.
Petentul, solicitând cuvântul, arată că "este adevărat ceea ce a spus domnul procuror, însă elementul esențial al infracțiunii este că atunci când se primește titlul, trebuie adăugată și punerea în posesie". Partea adversă a reușit să inducă în eroare instanța, și corect s-a arătat că va trebui să răspundă pentru ce a făcut, însă, era obligația notarului ca acele acte să fie făcute. Solicită admiterea plângerii în sensul celor solicitate, a actelor depuse și a Codului Penal.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra cauzei penale de față;
Prin plângerea formulată de petentul și înregistrată sub nr. sus-menționat, acesta a contestat rezoluțiile procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI din 05.10.2007 și a procurorului general al Pachetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI din 29.11.2007.
Petentul și-a motivat plângerea invocând nemulțumirile față de actele încheiate de notarul public (față de care a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, 264 Cod penal și 289 Cod penal), cât și față de subcomisar (față de care a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal).
Petentul invocă faptul că notarul public a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 7070/2007 în mod nelegal, întrucât terenul vândut era în litigiu, și nu au fost solicitate de către notar actele necesare - titlu de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie, sentințe judecătorești civile.
Față de subcomisarul, petentul invocă faptul că acesta a consemnat eronat răspunsurile date cu ocazia confruntării între petent și numitul.
În susținerea plângerii formulate, petentul a depus în instanță mai multe înscrisuri, copii ale unor sentințe civile (mai multe exemplare), raportul de expertiză tehnică judiciară și schița aferentă, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesul-verbal de punere în posesie emis de Biroul executorului judecătoresc, copia contractului de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1223/31.03.1997, nr. 7070/2006, planșe foto, titlu proprietate, procesul-verbal încheiat la 30.07.1997, adrese emise de Primăria comunei, de Consiliul Local și notă de constatare; răspuns al petiției adresate Curții Europene din 10 iulie 2006; o procură judiciară.
La termenul de judecată din 28.02.2008 petentul a mai depus în instanță copia unui proces-verbal de confruntare (28 mai 2007, în 3 exemplare).
S-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală în care s-au pronunțat cele 2 rezoluții contestate, respectiv dosar nr. 281/P/2007 și dosar nr. 1055/II/2/2007 ale Parchetului Curții de APEL IAȘI.
Curtea a verificat plângerea formulată de petentul, în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 Cod procedură penală pe baza actelor și lucrărilor de urmărire penală, ale înscrisurilor depuse de petent și ale susținerilor acestuia, constatând următoarele:
Față de infracțiunile reclamate în sarcina persoanelor cercetate, respectiv notarul public și subcomisarul - art. 246 Cod penal, procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa efectuat acte de urmărire penală.
Petentul a reclamat că notarul public a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de teren ce era în litigiu (act încheiat între vânzătorii și - și cumpărătorii și -).
Din actele dosarului (documentația ce a stat la baza autentificării contractului de vânzare-cumpărare reclamat), s-a evidențiat faptul că, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, notarul public a respectat condițiile legale privind actele necesare, respectiv declarațiile părților, extrasul de carte funciară nr. 4828/2006 (sau certificatul de sarcini) care au specificat că, terenul nu este grevat de sarcini - nefiind necesar solicitarea unui proces-verbal de punere în posesie, după cum reclamă petentul, întrucât obiectul vânzării eraproprietatea și nu posesia(pe de o parte) și Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială nu o impunea (pe de altă parte).
În consecință, notarul nu a săvârșit infracțiunea reclamată de abuz în serviciu contra intereselor personale.
Veridicitatea declarațiilor persoanelor contractante nu revine în sarcina notarului (conform legii), acestea dând declarații pe propria răspundere și care se află sub incidența legii penale - petentul nemulțumit putând oricând contesta veridicitatea acestora.
În ceea ce privește aspectele reclamate în sarcina persoanelor cercetate - în calitate de ofițer de serviciu; din actele dosarului - respectiv cel invocat de petent (proces-verbal de confruntare) - nu a rezultat săvârșirea de către acesta a infracțiunii reclamate.
Existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, presupune existența unei fapte săvârșite de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu - prin care să nu o îndeplinească cu știință, sau să o îndeplinească defectuos și să cauzeze o vătămare persoanei.
Ori, în speță - subcomisarul de poliție a efectuat actele prealabile, a încheiat înscrisurile corespunzătoare în condițiile legii și a întocmit un referat către procuror cu propunerea soluției ce a rezultat în cauză.
Faptul că petentul nu a fost mulțumit de propunerea efectuată de polițist, s-a regăsit în plângerile ulterioare făcute de acesta și soluționate de procuror, însă acest aspect nu poate demonstra existența vreunui element constitutiv al infracțiunii reclamate prevăzută de art. 246 Cod penal - a fi săvârșită de polițist.
Aspectele reclamate de petent au fost temeinic analizate și evaluate de procurorul ce a efectuat actele prealabile, procuror ce a pronunțat o soluție temeinică și legală, respectiv rezoluția din 05.10.2007 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public și polițistului. Rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost verificată și de procurorul-general care a dispus în mod legal respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Sub toate considerentele expuse anterior, instanța constată că motivele invocate de petent nu sunt fondate probator - neprefigurându-se în cauză existența vreunui element constitutiv al săvârșirii de către persoanele cercetate a infracțiunii reclamate prevăzută de art. 246 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală va fi respinsă ca nefondată plângerea petentului formulată împotriva rezoluțiilor din 05.10.2007 și 23.11.2007 ale procurorului Parchetului de pe lângă de APEL IAȘI și, respectiv procurorul-general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - rezoluții ce vor fi menținute.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din 5.10.2007 dată în dosarul 281/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și a rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI din 29.11.2007 dată în dosarul nr. 1055/II/2/2007 - rezoluții pe care le menține.
Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 80 lei.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru persoanele cercetate.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Februarie 2008.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
04.03.2008
2 ex.-
Președinte:Scriminți ElenaJudecători:Scriminți Elena
