Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 37/2009. Curtea de Apel Suceava

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art. 2781Cod pr.penală -

R ÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA Nr. 37

Ședința publică din 20 martie 2009

PREȘEDINTE: Sandu Geta

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluțiilor nr. 304/P/2007 din 31 martie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și nr. 12289/2008/185/II/2/2009 din 21 ianuarie 2009 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

La apelul nominal se prezintă petentul, lipsă fiind intimata.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând plângerea în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.

Petentul a arătat că rezoluția pronunțată de procurorul a fost dată fără a se baza pe probe, întrucât acestea nu i-au fost primite și pe care le- depus ulterior. A învederat că înțelege să invoce excepția de incompatibilitate a procurorului de ședință, întrucât în cauză s-a dat o rezoluție de către Procurorul General al României, ori în aceste condiții, consideră că nu poate veni un procuror în instanță pentru a cere desființarea acestei rezoluții, încălcându-se astfel principiul imparțialității. A mai invocat excepția de tardivitate a rezoluției dată de procurorul general de pe lângă ÎCCJ, întrucât nu a respectat termenul de 20 zile prevăzut de lege, iar sancțiunea este cea a constatării tardivității rezoluției. În consecință, a cerut admiterea plângerii, desființarea rezoluției și potrivit disp. art. 178 al. 8 lit. b Cod pr.penală, trimiterea cauzei la Parchet pentru a se pronunța asupra probelor care nu i-au fost primite.

Reprezentantul Parchetului, a arătat că procedura penală în ce privește competența specială prevăzută de art. 278 Cod pr.penală, stabilește competența să judece plângerile de neîncepere urmăririi penale, instanța competentă să judece cauza pe fond, în această situație instanța competentă fiind Curtea de APEL SUCEAVA. În fața acestei instanțe pot formula concluzii procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA. În aceste condiții, nu există motiv de incompatibilitate în ce privește participarea sa la ședința de judecată.

Cu privire la excepția de tardivitate, arătat că aceasta reprezintă sancțiunea neexercitării unui drept în termenul legal, iar faptul că un organ judiciar nu îndeplinește un act în termenul prevăzut de lege, nu este sancționat cu nulitatea actului, cu tardivitatea actului sau cu decăderea pentru că nu este o cale de atac, nereprezentând exercițiul unui drept, iar termenul de 20 zile are natura juridică de recomandare și nu operează sancțiunea tardivității.

Pe fond, a pus concluzii de respingerea plângerii, ca nefondată și menținerea rezoluțiilor ca legale și temeinice.

Instanța, respinge excepțiile invocate de petent și declarând închise dezbaterile, a rămas în pronunțare asupra cauzei pe fond,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului nr.304/P/2007 din ziua de 31 martie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.

În motivarea plângerii petentul susține că procurorul și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia adoptării rezoluției nr.1506/P/2006 din 6 august 2007, deoarece probele ar fi fost administrate în mod defectuos iar procurorul ar fi consemnat în cuprinsul rezoluției nr.1506/P/2006 aspecte necorespunzătoare adevărului referitor la calitatea de proprietar a făptuitorului.

S-au atașat la dosarul cauzei rezoluțiile procurorului nr.304/P/2007 și nr.12289/2008/185/II/2/2009.

La ultimul termen de judecată petentul a înțeles să invoce excepția de incompatibilitate a procurorului de ședință, întrucât în cauză s-a dat o rezoluție de către Procurorul General al României, ori în aceste condiții, considera că nu poate veni un procuror în instanță pentru a cere desființarea acelei rezoluții.

Petentul a mai invocat excepția de tardivitate a rezoluției date de procurorul general de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât acesta nu a soluționat plângerea în termen de 20 de zile.

Instanța a respins aceste excepții motivat de faptul că prezența procurorului în instanță este obligatorie în cazul soluționării plângerilor formulate potrivit art.2781Cod procedură penală, iar termenul de 20 de zile are natura juridică de recomandare în cazul depășirii lui neoperând sancțiunea tardivității.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

La data de 28 noiembrie 2006, a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni plângere penală, în cuprinsul căreia a solicitat să fie angajată răspunderea penală a făptuitorilor și pentru comiterea infracțiunilor de furt, tulburare de posesie și distrugere, constând în aceea că făptuitorii ar fi tăiat și și-ar fi însușit mai mulți pomi ce se aflau pe terenul proprietatea persoanei vătămate, distrugând în același timp și iarba de pe o suprafață de teren aparținând lui.

Plângerea a format obiectul dosarului nr.l506/P/2006 și a fost soluționat prin rezoluția cu același număr din 6 august 2007, prin care, în temeiul art.10 lit. a C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208 alin.l - 209 alin.l Cp. art.220 Cp. și art.217 Cp.

Dosarul nr.l506/P/2006 a fost soluționat de procurorul, care, în motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a reținut că persoana vătămată și făptuitorii dețin pe raza localității suprafețe de teren care se învecinează și că făptuitorii ar fi tăiat patru pomi de pe terenul proprietatea lor, fără a fi afectat în vreun fel dreptul de proprietate al persoanei vătămate. Ulterior adoptării soluției de neîncepere a urmăririi penale, a formulat plângere penală împotriva procurorului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. și art.289 Cp. plângerea fiind adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, unde a fost înregistrată la numărul 304/P/2007.

În motivarea plângerii, a învederat că procurorul și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia adoptării rezoluției nr.l506/P/2006 din 6 august 2007, deoarece probele ar fi fost administrate în mod defectuos în dosarul nr.l506/P/,2006, iar procurorul ar fi consemnat în cuprinsul rezoluției cu același număr aspecte necorespunzătoare adevărului referitor la calitatea de proprietar a făptuitorului.

Dosarul nr.304/P/2007 a fost soluționat la 31 martie 2008, când, prin rezoluția nr.304/P/2007, s-a dispus, în baza art.10 lit. a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.246 Cp. și art.289 Cp.

În motivarea acestei rezoluții s-a reținut că, în urma verificărilor efectuate, nu au rezultat indicii de rea-credință sau neglijență gravă în sarcina magistratului, neputându-se constata săvârșirea vreunei infracțiuni de către aceasta. Totodată, au fost invocate și dispozițiile art.97 alin.l și 2 din Legea nr.303/2004, potrivit cu care, exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, în raporturile cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărâri judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac.

Împotriva rezoluției nr.304/P/2007 din 31 martie 2008 formulat plângere persoana vătămată, care a susținut că subzistă vinovăția procurorului în comiterea infracțiunii prev. de art.246 Cod penal și arătând totodată că în mod eronat au fost exonerați de răspundere făptuitorii, și, întrucât aceștia i-au încălcat dreptul de proprietate prin săvârșirea unor infracțiuni de furt, tulburare de posesie și distrugere.

Prin rezoluția nr. 12289/2008/185/II/2/2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului reținându-se că rezoluția atacată este legală și temeinică.

Pentru a hotărî astfel procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Între, pe de o parte, și și, pe de altă parte, există o stare conflictuală referitor la suprafețele de teren pe care aceștia le stăpânesc pe raza localității.

Față de această situație, petiționarul a sesizat organelor de urmărire penală faptul că în dosarul nr.l506/P/2006 procurorul ar fi soluționat cauza pe baza unui material probator incomplet și prin interpretarea eronată a probelor administrate, fiind nemulțumit de soluția de neurmărire penală adoptată în defavoarea sa.

În realitate, faptele sesizate de către reprezintă apărări în cadrul exercitării drepturilor sale procesuale și se axează pe critici aduse modului de evaluare a probelor de către procuror.

S-a subliniat că partea nemulțumită de actele organelor judiciare are la dispoziție exercitarea căilor legale de atac, respectiv cele prevăzute de art.275 - art.278 C.P.P. căi de atac care trebuie promovate împotriva actelor de urmărire penală emise cu încălcarea legii și nu împotriva autorităților judiciare.

Verificările efectuate în dosarul nr.304/P/2007 nu au relevat existența unor indicii sau dovezi pe baza cărora să se poată reține că procurorul, cu ocazia instrumentării dosarului nr.l506/P/2006, și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, sau ar fi săvârșit vreo infracțiune de fals, cu consecința vătămării intereselor legale ale petiționarului.

Petentul a formulat plângere la instanță în termenul prevăzut de art.2781alin.1 Cod procedură penală.

Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate de petent în plângere dar și din oficiu, instanța apreciază că plângerea acestuia împotriva rezoluției procurorului este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Codul d e procedură penală stipulează în art.228 că organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege (art.221 Cod procedură penală), dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art.10, cu excepția celui de la lit.1.

Potrivit art.10 lit.a Cod procedură penală, dacă fapta nu există, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.

Raportat faptelor reclamate de petent în plângerea adresată organelor de urmărire penală și la actele premergătoare efectuate în cauză de procuror, soluția adoptată în cauză de neîncepere a urmăririi penale față de persoana reclamată pentru faptele sesizate, este temeinică și legală, respectându-se dispozițiile art.228 alin.4 Cod procedură penală.

Astfel, din lucrările cauzei rezultă fără echivoc că procurorul reclamat a dat în cauză soluția care a apreciat-o ca temeinică și legală în urma probelor administrate în cauză și din verificările efectuate nu rezultă indicii rea credință sau neglijență gravă.

În realitate, faptele sesizate de către petent reprezintă apărări în cadrul exercitării drepturilor sale procesuale și se axează pe critici aduse modului de evaluare a probelor de către procuror.

În condițiile în care o persoană este nemulțumită de soluția dată de procuror într-o cauză cu care este investit poate contesta acea soluție potrivit Codului d e procedură penală.

Față de această situație, instanța apreciază că soluția dată de procuror în plângerea formulată de petent împotriva procurorului este legală și temeinică.

Pentru aceste considerente în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată.

Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul, domiciliat în mun. B,-/B/12, jud. B, împotriva rezoluției procurorului nr. 304/P/2007 din ziua de 31.03.2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, pe care o menține.

Obligă pe petentul să achite suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimați.

Pronunțată în ședința publică, azi 20.03.2009.

Președinte Grefier

Pentru grefier aflată în

semnează prim-grefier

Red.

Thred.

2 ex.02.04.2009

Poziție executări 99/2009

Președinte:Sandu Geta
Judecători:Sandu Geta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 37/2009. Curtea de Apel Suceava