Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 38/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 2781Cod pr.penală -
R ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA Nr. 38
Ședința publică din 20 martie 2009
PREȘEDINTE: Sandu Geta
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul -, domiciliat în comuna,nr. 805, jud. S, împotriva rezoluțiilor nr. 307/P/2008 din 19 ianuarie 2009 și nr. 65/II/2/2009 din 20 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
La apelul nominal se prezintă petentul, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând plângerea în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor, arătând că procurorul nu făcut cercetări pentru a se pronunța asupra susținerilor sale, ci doar și-a exprimat părerea. A depus la dosar concluzii scrise pentru fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Reprezentantul Parchetului pus concluzii de respingerea plângerii, ca nefondată, menținerea rezoluțiilor ca legale și temeinice, apreciind că din actele premergătoare efectuate în cauză, nu se confirmă săvârșirea de către intimată a infracțiunilor reclamate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURT E A,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță cu nr-, petentul - a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr.307/P/2008 din 19 ianuarie 2009 și nr.65/II/2/2009 din 20 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
În motivarea plângerii petentul a arătat că solicită desființarea rezoluțiilor procurorului deoarece acesta nu a făcut cercetări pentru a se pronunța asupra susținerilor sale, ci doar și-a exprimat părerea.
Rezoluțiile contestate au fost atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Petentul - a formulat o plângere penală împotriva procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și neglijență în serviciu prev. de art.246 și 249 Cod penal.
Petentul a arătat că procurorul reclamat a comis prin dispunerea celor trei soluții, acte de abuz și neglijență în serviciu.
În cauză au fost efectuate actele premergătoare și prin rezoluția nr.307/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, întrucât în cauză nu s-a constatat săvârșirea vreunei fapte penale.
Pentru a hotărî astfel, procurorul a reținut următoarele:
În dosarul 2594/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, la 07.09.2006, - a sesizat organele de poliție că în perioada aprilie - mai 2005, fratele său și cumnata lui - i-au intrat în casă și i-au furat mai multe bunuri (suma de 10.000 euro, un robot de bucătărie, o cameră pentru calculator, un set de linguri, un album de fotografii și un carnet de economii).
Prin Rezoluția din 08.11.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuțis -a confirmat propunerea organelor de poliție și s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru art. 208 alin. 1, 209 lit. a rap. la art. 210 Cod penal în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală (inexistența faptei). Împotriva soluției, - a formulat plângeri ce au fost respinse ca neîntemeiate prin Rezoluția nr. 1393/II/2/2006 din 19.12.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
Prin Sentința penală nr. 100 din 05.02.2007 a Judecătoriei Rădăuți, definitivă și irevocabilă prin Decizia penală nr. 316 din 18.05.2007 a Tribunalului Suceava, plângerea a fost admisă, au fost desființate soluțiile procurorilor și cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți în vederea suplimentării probatoriului, precum și în vederea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 284 Cod procedură penală.
Prin Rezoluția nr. 2594/P/2006 din 17.07.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți (procuror ) s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. f Cod procedură penală, motivat de faptul că plângerea a fost tardiv formulată, întrucât termenul de formulare a unei plângeri prealabile este de două luni de la data când este cunoscut făptuitorul, ori însuși - a declarat că a cunoscut făptuitorii încă din mai 2005, dar a formulat plângerea împotriva lor abia în septembrie 2006 (căci, pretinde el, abia atunci a apreciat că deține suficiente probe împotriva lor).
Este de precizat faptul că - nu a reclamat în mai 2005 nici un fel de furt, nici măcar cu autori necunoscuți. Dispoziția legală este că termenul de formulare a unei plângeri prealabile este de două luni din momentul în care se cunosc făptuitorii și nu de două luni de când partea vătămată apreciază că deține suficiente probe ce să demonstreze vinovăția lor. A interpreta în acest fel prevederea legală, ar echivala cu lăsarea la latitudinea părții vătămate a alegerii momentului în care să formuleze plângerea, discreționar, ceea ce contravine intențiilor legiuitorului.
Cum procurorul de caz nu a fost de acord cu modul de a interpreta legea a lui -, acesta consideră că procurorul ar fi comis un act de abuz sau de neglijență în serviciu.
In dosarul nr. 2238/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, la 09.07.2007, prin mandatar -, a formulat plângere penală față de - pentru înșelăciune, pretinzând că i-ar fi dat, prin 2001 și 2004, bani să-i cumpere un camion și aceasta nu i-ar fi cumpărat, dar nici banii nu i-a restituit.
Prin Rezoluția din 25.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuțis -a dispus neînceperea urmăririi penale.
Plângerea împotriva Rezoluției, formulată de -, a fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți și de Judecătoria Rădăuți, însă Tribunalul Suceava, prin Decizia penală nr. 168 din 11.04.2008 a admis plângerea, a desființat soluția și a trimis cauza la parchet. Au fost reluate și completate cercetările, după care, prin Rezoluția nr. 2238/2007 din 10.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți (procuror ) s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, motivându-se că, între părți, nu a existat nici o convenție în formă autentică sau vreun înscris sub semnătură privată ce să ateste realitatea celor susținute în plângerea penală.
Nemulțumit de soluție, - considera că aceasta este rezultatul unui abuz sau a unei neglijențe comise de către procurorul de caz.
În altă ordine de idei, s-a apreciat că, și în cazul în care s-ar fi probat existența unei asemenea convenții, fapta de a nu o respecta tot n-ar constitui infracțiunea de înșelăciune, ci doar o nerespectare a unor clauze contractuale, nerespectare ce ar fi putut fi sancționată în conformitate cu clauzele de penalizare din acea convenție și printr-o acțiune civilă în instanță.
O primă plângere formulată de - împotriva soluției a fost respinsă prin Rezoluția nr. 1209/II/2/2008 din 02.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
S-a mai stabilit în cursul cercetărilor că între -, pe de o parte și soții și -, pe de altă parte, s-au ivit neînțelegeri de la un apartament din
În cauză s-au efectuat și cercetări penale în dosarul nr. 339/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți pentru infracțiunea de înșelăciune, în care prin Rezoluția din 01.04.2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și s-a apreciat că este o cauză de natură civilă.
La data de 04.04.2005 părțile au încheiat o tranzacție autentificând semnăturile la Biroul Notarului Public "" din R prin încheierea de autentificare nr.1437.
După încheierea tranzacției, între părți au apărut iarăși neînțelegeri și - a deschis o acțiune civilă prin care solicita instanței să-i oblige pe fratele și cumnata lui la plata sumei de 764.400.000 lei ROL, reprezentând îmbunătățirile pe care, după opinia sa, ei trebuiau să le aducă la spațiul pe care l-au eliberat.
În tranzacția încheiată între părți se menționa în mod expres că:
și i-au achitat la data încheierii tranzacției (04.04.2005) suma de 25.000 dolari și urmează să-i plătească la data de 03.04.2006 încă 7.700 dolari;
- este de acord ca și să intre în proprietatea apartamentului din R,-,. 12, în ziua încheierii tranzacției (04.04.2005) și le predă cheile.
Se mai menționează "Noi, și ne obligăm ca în termen de o lună, respectiv până la 04.05.2005, să evacuăm spațiul din ocupat în prezent de magazinul ce aparține societății noastre, în stare perfectă, cu toate îmbunătățirile executate și evaluate de o persoană competentă".
Judecătoria Rădăuți, prin Sentința civilă nr.330 din 29.01.2007, a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâți să plătească reclamantului 58.141,96 lei RON cu titlu de daune și 3.415,03 lei RON cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii au declarat recurs ambele părți, iar Tribunalul Suceava (în completul menționat în plângerea penală), prin Decizia nr.138 din 22.06.2007, a respins ca nefondat recursul lui -, a admis recursul formulat de pârâți și a modificat Sentința civilă nr.330/2007 a Judecătoriei Rădăuți, a respins acțiunea ca nefondată și 1-a obligat pe - să plătească cheltuielile de judecată.
În fond, - susține că, atât timp cât a lucrat în străinătate, a trimis diverse sume de bani fratelui său cu care convenise să-i cumpere un apartament în R și să-i deschidă un cont în care să-i depună banii. Soții au cumpărat apartamentul pe numele lor și nu pe numele lui -, iar când acesta a venit în țară, între ei s-au iscat neînțelegeri. Pentru a se sfârși starea conflictuală, mama lui - și-a trecut casa pe numele acestuia, motiv pentru care între cei doi frați s-a încheiat tranzacția sus-amintită, în sensul că ei i-au plătit o sumă de bani reprezentând contravaloarea apartamentului respectiv iar el le-a transmis proprietatea asupra apartamentului pe care ei îl cumpăraseră pe numele lor, dar din banii lui și în plus ei se obligau să elibereze spațiul din casa pe care mama lor o trecuse pe numele lui -, spațiu pe care soții îl închiriaseră anterior de la mamă și în care funcționa un magazin.
În tranzacție se menționează că predarea spațiului se va face "în stare perfectă, cu toate îmbunătățirile executate și evaluate de o persoană competentă".
- pretinde că se înțeleseseră ca soții să mai facă niște îmbunătățiri la spațiu și cum ei nu le-au făcut, el pretinde daune.
Instanța de recurs a interpretat expresia "cu îmbunătățirile efectuate" în sensul că se va preda spațiul cu toate îmbunătățirile efectuate până la data tranzacției, adică nu se va lua nimic din îmbunătățiri și în consecință nu a admis acțiunea prin care - cerea despăgubiri pentru îmbunătățiri nefăcute.
Totodată, nu se pune problema că instanța de recurs ar fi confundat o tranzacție cu un contract de vânzare-cumpărare, ci că a interpretat, în mod corect, termenii tranzacției referitori la faptul că soții îi dădeau o sumă importantă de bani lui -, iar acesta preda în proprietate lor acel apartament, predând și cheile, ca având valoarea unei vânzări-cumpărări cu privire la apartament.
Instanța nu "a luat de bun" faptul că un spațiu închiriat ar fi un spațiu proprietatea părților adverse, ci, așa cum este menționat în tranzacție, expresia referitoare la evacuarea spațiului din "ocupat în prezent de magazinul ce aparține societății noastre" se referă nu la faptul că spațiul este proprietatea societății ci că magazinul aflat în acel spațiu este proprietatea societății.
Indiferent ce credea sau dorea -, atât timp cât el a semnat în fata notarului tranzacția rezultă că a fost de acord cu ea în forma redactată și cum tranzacția nu vorbește nimic despre noi îmbunătățiri pe care trebuiau să le aducă spațiului soții (nu se enumera în concret îmbunătățirile ce se vor aduce după încheierea tranzacției și nici valoarea lor), instanța era obligată să țină cont de termenii tranzacției, care reprezintă manifestarea de voință a părților în momentul încheierii ei și asta indiferent de regretele sau ideile ce apar ulterior.
, de a nu se menționa în tranzacție toate dorințele celor ce tranzacționează, le revine celor ce semnează acea tranzacție ca și părți, ei achiesând la termenii concreți inserați în actul de tranzacție.
În atare situație, in Rezoluția nr. 231/P/2007 din 30.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a apreciat că cei trei judecători, care au judecat recursul și au pronunțat decizia de care - este nemulțumit și împotriva cărora a formulat plângere penală pentru faptele prev. de art. 246 și 249 Cod penal, nu au comis nici o faptă penală și s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Apoi, la 16.11.2007 și respectiv 21.11.2007, - a formulat plângeri penale împotriva lui sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, plângeri ce fac obiectul dosarului nr. 3492/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți pretinzând că a fost indus în eroare cu prilejul semnării tranzacției din 04.04.2005 că, el dorea un alt spațiu ce să fi fost proprietatea soților și nu acel spațiu ce era doar închiriat, că el dorea ca ei "să își ia îmbunătățirile" (anterior afirmase în alt dosar, că ar fi vrut ca aceștia să mai aducă îmbunătățiri) și oricum nu se făcuse evaluarea, ceea ce ar reprezenta înșelăciune.
Indiferent ce intenționa -, termenii în care a încheiat tranzacția pot fi interpretați doar într-un anumit sens, iar mențiunile privind evaluarea nu au nici o consecință în economia acelei tranzacții.
Prin Rezoluția nr. 3492/P/2007 din 17.07.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, (procuror ) s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală.
O primă plângere împotriva soluției, formulată de -, a fost respinsă prin Rezoluția nr. 1121/II/2/2008 din 03.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți.
, nemulțumit de soluțiile dispuse, - a formulat plângerea penală împotriva procurorului de caz, afirmând că acesta ar fi comis, prin dispunerea celor trei soluții, acte de abuz și neglijență în serviciu.
Procuror a efectuat activități, în cele trei dosare, în virtutea dreptului cu care este investită în funcția pe care o îndeplinește și a dispus soluțiile potrivit convingerilor pe care și le-a format din probele administrate.
Activitățile magistraților circumscrise înfăptuirii actului de justiție, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri cu privire la soluțiile pronunțate, putând fi valorificate prin exercitarea dreptului de a formula plângeri împotriva soluțiilor, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură penală.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat că faptele reclamate nu există.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat - a formulat plângere la procurorul general, susținând aceleași motive.
Prin rezoluția nr.65/II/2/2009 din 20 februarie 2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului motivându-se că rezoluția atacată este legală și temeinică.
Pentru a hotărî astfel, procurorul general a reținut următoarele:
La data de 24.11.2008, petentul a formulat plângere penală împotriva lui, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, și neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal, constând în aceea că, în exercitarea atribuțiilor sale profesionale, cu știință, precum și din culpă, nu și-a îndeplinit ori și-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, pronunțând soluții nelegale în dosarele nr.2594/P/2006, nr.2238/P/2007 și nr.3492/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, fapt care i-a pricinuit pagube și i-a cauzat o vătămare a intereselor legale referitoare la drepturi patrimoniale.
Prin Rezoluția nr.307/P/2008 din 19.01.2009, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de - procuror, în dispozițiilor prev. de art. 10 lit.a Cod procedură penală, cu motivarea că faptele nu există.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală.
Examinând soluția dispusă, prin raportare la motivele invocate în plângere de petent, se constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fî respinsă.
Raportând conținutul infracțiunilor pentru care s-au efectuat verificări la activitățile desfășurate de procuror, rezulta că acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzelor cu care a fost investit, în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor de stabilitate și autonomie, potrivit convingerilor sale și probelor administrate.
De altfel, petentul a uzat de dispozițiile legale prevăzute de art.278 și 2781Cod procedură penală, prin care a atacat soluțiile procurorului la primul procuror și la judecătoria competentă, plângerile fiindu-i respinse, astfel că în speță nu pot fi incidente dispozițiile art.246 și art.249 Cod penal referitoare la o vătămare a intereselor legale ori a unei pagube prin rămânerea definitivă a unor soluții greșite.
Un argument convingător în susținerea soluției dată în cauză, îl constituie și dispozițiile prev. de art.97 alin.l și 2 din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor în raporturile cu justițiabili, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate și care sunt supuse căilor legale de atacPetentul a formulat plângere la instanță în temeiul prevăzut de art.2781alin.1 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate de petent în plângere dar și din oficiu, instanța apreciază că plângerea acestuia împotriva rezoluțiilor procurorului emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Codul procedură penală stipulează în art.228 că organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege (art.221 Cod procedură penală), dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art.10, cu excepția celui de la lit.1.
Potrivit art.10 lit.a Cod procedură penală, dacă fapta nu există, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
Raportat faptelor reclamate de petent în plângerea adresată organelor de urmărire penală și la actele premergătoare efectuate în cauză de procuror, soluția adoptată în cauză de neîncepere a urmăririi penale față de persoana reclamată pentru faptele sesizate, este temeinică și legală, respectându-se dispozițiile art.228 alin.4 Cod procedură penală.
Astfel, din lucrările cauzei rezultă fără echivoc că procurorul reclamat a efectuat verificări și a luat măsuri procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzelor cu care era învestit, și funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor de stabilitate și autonomie, potrivit convingerilor sale și probelor administrate.
De altfel, soluțiile date de procurorul reclamat au fost menținute și de procurorul ierarhic superior precum și de instanța de judecată competentă în urma verificării lor la cererea petentului.
Față de această situație, soluția adoptată de procuror, de respingere, ca nefondată, a plângerii petentului, este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală se va respinge ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției atacate.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul -, domiciliat în comuna, nr. 805, jud. S, împotriva rezoluției procurorului nr. 307/P/2008 din ziua de 19 ianuarie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, pe care o menține.
Obligă pe petentul - să achite suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimată.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.03.2009.
Președinte Grefier
Pentru grefier aflată în
semnează prim-grefier
Red.
Thred.
2 ex.02.04.2009
Poziție executări 100/2009
Președinte:Sandu GetaJudecători:Sandu Geta
