Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 389/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
R O MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(235/2010)
DECIZIA PENALĂ NR.389/
Ședința publică de la 04 martie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Francisca
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de petenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței penale nr.1042 din data de 16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 februarie 2010, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25 februarie 2010 și 4 martie 2010 când a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1042 din 16.12.2009 a Tribunalului București - secția a II-a penală s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul Statul Român prin reprezentant legal Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva Ordonanței rn.291 din 17.03.2009 a procurorului șef - Direcția din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca nefondată.
A fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția II-a penală la data de 07.04.2009, petentul Statul R prin reprezentant legal Agenția Națională de Administrare Fiscala a formulat plângere împotriva împotriva Ordonanței nr. 291/17.03.2009 a Procurorului șef direcție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin, care s-a respins ca tardiv formulată plângerea formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Rezoluției nr. 136/D/P/2004 din data de 15.01.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, art. 323.pen. și art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 21/1999.
În fapt prin Ordonanța nr. 291/17.03.2009 a Procurorului sef direcție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism în mod eronat s-a respins ca tardiv formulată plângerea formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscala împotriva Rezoluției nr. 136/D/P/2004 din data de 15.01.2009.
S-a constatat că instituția ANAF a promovat în termen legal plângere împotriva Rezoluției nr. 136/D/P/2004 din data de 15.01.2009.
Astfel, cum s-a arătat chiar în Ordonanța nr. 291/17.03.2009 în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. 3 Cod procedură penală plângerea împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penala se face în termen de 20 de zile de la comunicarea soluției.
Totodată art. 186 alin. 2 Cod procedură penală prevede:
"La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziuade la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Astfel, așa cum se observă din dovada de comunicare a Rezoluției nr. 136/D/P/2004 din data de 15.01.2009 (anexata prezentei) aceasta a fost comunicată instituției ANAF în data de 12.02.2009, fiind înregistrată sub nr. 17390/12.02.2009.
Având în vedere dispozițiile legale sus menționate instituția ANAF putea formula plângere împotriva Rezoluției nr. 136/D/P/2004 din data de 15.01.2009, care a fost comunicata in data de 12.02.2009, în termen de 20 zile de la comunicare, respectiv pana in data de 05.03.2009.
Astfel așa cum se poate constata din înscrisurile aflate la dosar, instituția ANAF a transmis plângerea formulata împotriva Rezoluției nr. 136/D/P/2004 prin scrisoarea recomandată cu nr. de prezentare AR-/05.03.2009, cu respectarea termenului legal.
Având în vedere cele prezentate mai înainte a solicitat admiterea plângerii, desființarea Ordonanței nr. 291/17.03.2009 a Procurorului șef direcție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și a Rezoluției nr. 136/D/P/2004 din data de 15.01.2009 și pronunțarea unei hotărâri în temeiul art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin rezoluția din 15.01.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005, art. 323.pen. si art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 21/1999, soluție care a fost comunicată petentei la data de 10.02.2009.
Împotriva acestei soluții, petenta a formulat plângere la procurorul șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la data de 05.03.2009, așa cum a rezultat din ștampila Oficiului Poștal nr.42 B, deci cu depășirea termenului de 20 de zile prev. în art.278/1 alin.1
C.P.P.Prin ordonanța din data de 17.03.2009 a procurorului șef direcție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus respingerea ca tardiv formulată a plângerii Agenției Naționale de Administrare Fiscala B - Direcția Generală Juridică împotriva rezoluției nr.136/D/P/2004 din 15.01.2009 emisă de DIICOT - Structura Centrala.
Tribunalul a apreciat că soluția dispusă în cauză de procurorul șef direcție este legală și temeinică, întrucât petenta a formulat plângere la organul ierarhic superior la data de 05.03.2009, deci cu nerespectarea termenului de 20 de zile prevăzut în art 278/1 alin 1.C.P.P. care prevede ca după respingerea plângerii făcute conform art 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror persoana interesată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare.
Cum în cauza soluția fusese comunicata petentei la data de 10.02.2009 reiese ca aceasta a formulat plângere în a 23-a zi de la data comunicării, așa încât soluția dispusa în cauză este corectă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind că în mod greșit s-a apreciat plângerea adresată procurorului ierarhic superior, conform art.278 Cod procedură penală, ca tardivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, atât în raport de solicitările recurentului, cât și din oficiu, Curtea apreciază recursul fondat și-l va admite ca atare pentru următoarele considerente:
Verificând actele existente la dosarul cauzei se constată că împotriva soluției de netrimitere în judecată petenta Agenția Națională de Administrare fiscală a formulat plângere la data de 5 martie 2009 (filele 75-76 din dosarul de fond).
Aceasta a fost soluționată de către procurorul șef în 17 martie 2009(filele 77-78 din dosarul de fond), care a respins-o ca tardivă, deși, în raport de data comunicării, 12 februarie 2009(fila 3 din dosarul de fond), plângerea a fost formulată în termenul de 20 de zile, prevăzut de lege.
Într-un asemenea context, în mod nelegal instanța de fond a respins plângerea întemeiată pe dispozițiile art.2781Cod proc.pen. formulată de petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală ca nefondată, nesoluționând fondul acesteia, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea, instanța de control judiciar, în aprecierea acestei concluzii are în vedere și inconsecvența în raționament a instanței de fond, care, pe de-o parte precizează "S-a constatat că instituția ANAF a promovat în termen legal plângere împotriva rezoluției nr. 136/D/P/2004 din data de 15.01.2004(fila 115 verso din dosarul de fond), pentru ca apoi să respingă plângerea împotriva soluției procurorului ierarhic superior care a constatat tardivitatea ( fila 116 din dosarul de fond).
În plus, chiar dacă cel puțin sub aspect teoretic s-ar contura o eroare materială, instanța de control judiciar constată că de la dosarul cauzei lipsește încheierea de ședință din data de 3 decembrie, data pronunțării fiind în final 16 decembrie 2009.
Având în vedere cele expuse, în baza art.38515pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea va admite recursul, va casa în totalitate sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică împotriva sentinței penale nr.1042 din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Casează sentința penală atacată și trimite cauza, la aceeași instanță, pentru rejudecare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 martie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. L: 2 ex./8.03.2010
- II. - jud.:
Președinte:Iuliana CiolcăJudecători:Iuliana Ciolcă, Adriana Elena Băjan, Francisca
