Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.394
Ședința publică din data de 03 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petenta, domiciliată în P,-, -.3,.A,.6,.28, județul P, împotriva sentinței penale nr.121 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de astăzi 03 iunie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.121 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva Rezoluțiilor nr.344/P/2007 din 22 aprilie 2008 și nr.1181/II/2/2008 din data de 29 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate la urmărirea penală, a reținut că la data de 01 noiembrie 2005 petenta a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de intimata - cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev.de art.140 alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996 și art.215 alin.1,2,3 Cod penal.
Pe fondul cauzei, petenta a arătat că în perioada 2004 - 2005 intimata a întreținut relații de concubinaj cu fiul său defunct, motiv pentru care între cele două părți a intervenit o relație de prietenie.
După decesul lui, intimata a tipărit și vândut 500 de exemplare din cartea " ca o luptă" scrisă de defunctul, fără a avea acordul petentei care era moștenitoarea de drept a acestuia.
- 2 -
De asemenea, intimata a înșelat-o cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare ce avea ca obiect apartamentul situat în municipiul P,- și a folosit fără drept cardul BRD ce aparținea defunctului, făcând plăți și retrageri în numerar.
Prin Rezoluția nr.122/D/2005 din 23 martie 2007 Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, urmând a se continua cercetările pentru infracțiunea prev.de art.140 alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996 și art.215 alin.1,2,4 Cod penal.
Din actele de urmărire penală a rezultat că în primăvara anului 2005, defunctul a scris și publicat cartea " ca o luptă" ediția I, fiind tipărită în 1000 de exemplare, iar în luna iunie 2005 acesta a mai comandat un număr de 500 de exemplare la tipografia aparținând SC" "SRL, factura emisă pentru tipărirea acestora fiind pe numele SC""SRL care aparținea intimatei.
În acest sens, petenta a considerat că publicarea cărții și însușirea contravalorii exemplarelor vândute de către intimată, reprezintă infracțiuni care privesc legea dreptului de autor și înșelăciune, întrucât aceasta nu avea dreptul de a pune în circulație fără consimțământul lui, opera sa, neavând de altfel nici consimțământul său în calitate de moștenitoare legală.
După cum se poate constata însă, cartea a fost publicată chiar la cererea defunctului, iar faptul că factura de plată și vânzarea s-au făcut de către societatea intimatei, nu reprezintă încălcarea dispozițiilor din Legea nr.8/1996, în condițiile în care a existat dorința defunctului în acest sens, iar intimata a semnat o chitanță prin care menționează că a primit de la petentă suma de 65.000.000 lei ROL, reprezentând contravaloarea celor 500 de exemplare din cartea editată de "" pentru SC""SRL.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune săvârșită de intimata -, s-a constatat că respectivul contract de vânzare cumpărare a fost întocmit în mod legal, iar simpla împrejurare că intimata ar fi profitat de o stare psihică precară a petentei la momentul încheierii actului a fost calificată ca dol de către instanțele civile, situație care însă nu poate duce la concluzia că fapta se circumscrie infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal.
Potrivit acestui text de lege se pedepsește cu închisoare "inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a produs o pagubă".
Sub acest aspect este evident că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii.
Împrejurarea agravantă de la art.215 alin.2 Cod penal, prevede că se pedepsește înșelăciunea săvârșită "prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase".
- 3 -
S-a mai reținut de prima instanță că în prezenta cauză nu s-a demonstrat că a existat o acțiune a intimatei care să constituie un mijloc fraudulos și cu atât mai mult, aceasta nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase, fapt care ar fi fost de natură să atragă răspunderea penală a intimatei.
Referitor la alin.3 al art.215 Cod penal, din actele efectuate nu s-a putut face dovada că intimata a încercat să inducă sau să o mențină în eroare pe petenta, cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare al apartamentului respectiv. Faptul că după încheierea contractului au intervenit între părți anumite divergențe și ulterior mai multe litigii, nu poarte echivala cu comiterea unei acțiuni de inducere în eroare a petentei la momentul încheierii actului. A considera altfel, ar însemna să se extindă în mod nejustificat sfera laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 Cod penal, fapt de natură să inducă societății civile o stare de incertitudine cu privire la valabilitatea și stabilitatea actelor juridice, încheiate în condiții legale.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere în termen legal petenta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență, că nu au fost administrate în cauză dovezi în sprijinul argumentației că cele 500 exemplare ale cărții au fost comandate chiar de către autor și nici că acesta și-ar fi exprimat dorința ca beneficiarul acestei comenzi să fie intimata - administrator al SC""SRL.
Cât privește infracțiunea de înșelăciune, petenta a arătat că a fost determinată de făptuitoare să semneze contractul de vânzare - cumpărare al apartamentului, susținând că ar reprezenta dorința defunctului său fiu și că în realitate făptuitoarea nu a plătit prețul vânzării menționat în contract.
Prin Rezoluția nr.1181/II/2/2008 din 29 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta împotriva Rezoluției nr.344/P/2007 din 22 aprilie 2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs petenta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat în esență, admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarei - pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.140 alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996 și art.215 alin.1,2,3 Cod penal.
Curtea, examinând hotărârea recurată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art.385/6 alin.2 și art.385/9 Cod procedură penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt a fost corect reținută și pe larg descrisă de instanța de fond, în sensul că la data de 01 noiembrie 2005 petenta a formulat o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de intimata sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.140 alin.1 lit.a din Legea nr.8/19096 și art.215 alinm.1,2,3 Cod penal.
În motivarea acestei plângeri, petenta a arătat că în perioada 2004 - 2005, intimata a întreținut relații de concubinaj cu fiul său
- 4 -
defunct, locuind împreună cu petenta, motiv pentru care între cele două părți a intervenit o relație de prietenie.
După decesul lui, intimata a tipărit și vândut 500 de exemplare din cartea " ca o luptă" scrisă de defunctul fără a avea acordul petentei care era moștenitoarea de drept a acestuia.
A mai arătat petenta că a fost înșelată de intimată și cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare ce avea ca obiect apartamentul situat în municipiul P,- și a folosit fără drept cardul BRD ce aparținea defunctului, făcând plăți și retrageri în numerar.
Prin Rezoluția nr.122/D/P/2005 din 23 aprilie 2007 DIICOT _ Biroul Teritorial Prahova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata -, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002 și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, urmând a se continua cercetările pentru infracțiunile prev.de art.140 alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996 și art.215 alin.1,2,3 Cod penal.
După administrarea probatoriilor, prin Rezoluțiile nr.344/P/2007 din 22 aprilie 2008 și nr.1181/II/2/2008 din 29 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova au fost respinse ca neîntemeiate plângerile formulate de petenta, iar prin sentința penală nr.121/24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată - în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală - plângerea formulată de petentă împotriva celor două rezoluții.
Din examinarea pe fond a cauzei, rezultă fără putință de tăgadă că într-adevăr, intimata a întreținut relații de concubinaj cu, fiind alături de acesta în ultima parte a vieții.
Deoarece, prima ediție a cărții " ca o luptă" s-a vândut foarte repede, autorul a dorit să mai comande una, iar intimata s-a oferit să se ocupe de această problemă. Comanda - lansată către " "SRL la data de 22 iunie 2005, pentru cantitatea de 500. are înscris la rubrica "beneficiar" pe autor. În sensul celor de mai sus, sunt atât plângerea și declarația petentei (persoanei vătămate) cât și declarația intimatei (făptuitoarei).
Plata pentru această comandă a fost făcută de către persoana vătămată (în acest sens fiind înscrisul sub semnătură privată intitulat "Chitanță" atașat de petentă plângerii sale) care a înmânat în acest scop banii făptuitoarei, factura fiscală fiind emisă de editură pentru SC""SRL în calitate de cumpărător, - situație cunoscută și acceptată de către persoana vătămată - devenită după moartea autorului cărții moștenitoare a drepturilor de autor. Dovada acestor aspecte rezultă atât din declarațiile intimatei (făptuitoarei) cât și mențiunile din cuprinsul chitanței mai sus precizate.
În atare situație, în cauză nu sunt probe de natură a face dovada că făptuitoarea este cea care a lansat comanda pentru tipărirea operei literare, fără a avea acordul autorului ori moștenitoarei acestuia, motiv pentru care nu poate fi reținută în sarcina intimatei infracțiunea prev.de art.140 lit.a din Legea nr.8/1996 atâta vreme cât conținutul laturii obiective și subiective nu este realizat.
- 5 -
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, Curtea apreciază că în mod corect hotărârea instanței de fond cât și rezoluțiile atacate au concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, atâta vreme cât promisiunea făcută de intimata - făptuitoare cu prilejul vânzării - cumpărării apartamentului aparținând persoanei vătămate se rezuma la faptul că vor fi apropiate sufletește și în viitor și vor păstra împreună vie memoria fiului celei din urmă, neputând fi asimilată unor acțiuni de prezentare ca adevărate a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în timp ce neplata prețului apartamentului, este de esența legii civile și nu constituie infracțiunea de înșelăciune.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că recursul declarat de petenta este nefondat, situație în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a fi respins.
Văzând și disp.art.192 alin.2 și art.193 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta, domiciliată în P,-, -.3,.A,.6,.28, județul P, împotriva sentinței penale nr. 121 din data de 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenta la 60 lei cheltuieli judiciare către stat și la 2.000 lei cheltuieli judiciare către intimata.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.IS
Tehnored.EV
2 ex./23.06.2009
dos.f- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Vasile Mărăcineanu Ștefan Fieraru
