Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 398/
Ședința publică din 08 Iulie 2008
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - -, judecător
JUDECĂTOR 1: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Dumitru
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta-petentă, împotriva sentinței penale nr. 55/F/26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 01 iulie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr.55/F din 26 martie 2008, Tribunalul Vâlcea, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în Rm.V, str. G-, nr. 17, județul V, împotriva rezoluției din 24.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 15/II/2/2008.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vaf ormulat plângere împotriva rezoluției dată în dosarul nr.1416/P/2007 din 10 decembrie 2007 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În esență petiționara consideră că rezoluția parchetului este nelegală și netemeinică întrucât s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului VGp entru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9, 10, 11 lit.a, b, c, 13 și 14 din Legea nr.87/1994, art.43 din Legea nr.32/1991, art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990 și art.280 din Legea nr.53/2003.
De asemenea, rezoluția este criticată și pentru faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pentru infracțiunile prevăzute de art.9, 10, 11 lit.a, b și c art.13 și 14 din Legea nr.87/1994, art.43 din Legea nr.82/1991.
Tribunalul Vâlcea, verificând probatoriul administrat în cauză, a constatat că plângerea petiționarei nu este întemeiată, rezoluția atacată este legală și temeinică, întrucât din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă săvârșirea faptelor penale reclamate.
Aceeași instanță a apreciat că în mod corect parchetul a făcut referire la legea penală mai favorabilă, respectiv Legea nr.242.005 și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, potrivit noii reglementări, deoarece faptele nu au fost săvârșite cu rea credință.
Pentru celelalte infracțiuni, instanța a constatat că în mod corect parchetul, prin rezoluția atacată a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Direcția Generală a Finanțelor Publice V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Examinând sentința supusă recursului, din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
În mod greșit Tribunalul Vâlceaa constatat că rezoluția din 24 ianuarie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, dată în dosarul nr.15/II/2/2008, prin care s-a confirmat rezoluția nr.1416/P/2007 din 10 decembrie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea este legală și temeinică și în consecință a respins ca nefondată plângerea formulată de recurentă.
Prin rezoluția nr.1416/P/2007 din 10 decembrie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlceas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului V G, administrator al SRL H pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9, 10, 11 lit.a, b, c, 13 și 14 din Legea nr.87/1994, art.43 din Legea nr.82/1991, art.271 pct.2 din Legea nr.31/1990 și art.280 din Legea nr.53/2003.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9, 10, 11 lit.a, b, c, 13 și 14 din Legea nr.87/1994 și art.43 din Legea nr.82/1991.
Soluția dată de parchet este vădit nelegală și netemeinică în raport cu probele administrate în această cauză, precum și cu dispozițiile legale în materie.
Aspectul reținut de către parchet, dar și de către prima instanță, potrivit căruia intimații beneficiază de legea penală mai favorabilă, deoarece Legea nr.242.005 abrogă Legea nr.87/1994 nu este fondat.
Chiar dacă în legea nouă nu se mai regăsesc incriminate anumite fapte, majoritatea se regăsesc încriminate în noua lege, însă sub o nouă structură a numerotării articolelor.
În aceste condiții, procurorul avea obligația să examineze și să stabilească în ce măsură faptele săvârșite de către intimați realizează conținutul constitutiv a unor infracțiuni prevăzute de Legea nr.242.005.
În consecință, în mod nefondat s-a apreciat de către prima instanță că faptele încriminate prin Legea nr.87/1994 nu se mai regăsesc în Legea nr.242.005 și prin urmare intimații nu se fac vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni în această materie.
Totodată, aspectul reținut de către parchet, dar și de către prima instanță, potrivit căruia faptele reținute în procesul verbal de control fiscal, nu au fost comise de intimați cu rea credință, ori cu știință, și prin urmare lipsește latura subiectivă ca element constitutiv al infracțiunii reclamate, este în contradicție vădită cu conținutul procesului verbal nr.55688/27.07.2004, care stabilește în mod clar intenția directă intimaților V G, de a efectua operațiuni economice în numele societății comerciale, fără a le înregistra în itate, fără a le raporta la organul fiscal teritorial, sustrăgând astfel agentul economic de la plata obligațiilor bugetare rezultate.
În mod greșit toate aceste fapte au fost apreciate ca fiind numai contravenții.
De asemenea, susținerile din rezoluția parchetului, preluate de către prima instanță potrivit cărora a condus itatea necorespunzător, datorită necunoașterii reglementărilor normative în materie, nu reprezintă o cauză de exonerare de răspundere.
În concluzie, sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică.
În baza disp.art.385/15 pct.2 Cod procedură penală, se va admite recursul penal declarat de petenta V și se va casa în totalitate sentința penală nr.55/F/26 martie 2008 Tribunalului Vâlcea.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că urmărirea penală este finalizată.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin rezoluția atacată a încălcat dispozițiile art.262 alin.1 Cod procedură penală, deoarece trebuia să constate că, din materialul de urmărire penală aflat la dosar, rezultă că faptele există și că au fost săvârșite de către intimați, iar aceștia răspund penal în condițiile prevăzute de lege.
Consecința unei astfel de concluzii era, potrivit dispozițiilor art.262 Cod procedură penală, trimiterea în judecată a intimaților.
Prin urmare, soluțiile regăsite în rezoluția nr.1416/P/2007 din 10 decembrie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, respectiv de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului V G și de neînceperea urmăririi penale față de ceilalți intimați sunt nelegale și netemeinice.
În baza disp.art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală, se va admite plângerea persoanei vătămate Direcția Generală a Finanțelor Publice
Se va desființa rezoluția nr.1416/P/10 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Se va trimite cauza spre judecare la ribunalul Vâlcea.
Potrivit disp.art.278/1 alin.9 Cod procedură penală, actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanei vătămate.
În legătură cu interpretarea dispozițiilor prevăzute de art.278/1 alin.8 lit.c din Codul d e procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.48/2007 a admis recursul în interesul legii și a stabilit că " În cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța investită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.278/1 alin.8 lit.c din Codul d e procedură penală".
Curtea, constată următoarele în legătură cu regimul juridic aplicat acestei decizii a instanței supreme:
În conformitate cu disp.art.414/2 alin.3 Cod procedură penală, " Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță", prin hotărârile pronunțate de instanța supremă în cazul recursului în interesul legii.
Totodată, este obligatorie publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor instanței supreme, prin care soluționează recursurile în interesul legii.
Decizia nr.48/2007 a instanței supreme nu a fost încă motivată și nici publicată în Monitorul Oficial.
Curtea apreciază că publicarea deciziei în Monitorul Oficial nu are semnificația numai unei simple informări, ci are valoarea stabilirii momentului de la care o astfel de decizie produce efecte juridice și devine obligatorie.
Un alt aspect important se referă la natura juridică a deciziilor pronunțate de instanța supremă prin care soluționează recursuri în interesul legii.
Curtea, constată că astfel de decizii chiar dacă sunt obligatorii, în condițiile prevăzute de lege, nu pot fi izvoare formale ale dreptului.
În conformitate cu specificului dreptului național, calitatea de izvor formal de drept poate să o aibă numai un act juridic ce conține norme juridice. Or, în sistemul legislativ român, instanțele judecătorești de orice natură nu pot emite hotărâri care să aibă valoare normativă sau altfel spus, să fie izvoare formale ale dreptului.
În consecință, decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este izvor formal de drept, deoarece, instanța supremă nu este abilitată de legiuitorul constituant să emită norme juridice, ci numai să aplice și să interpreteze legea. De altfel, rezultă chiar din conținutul art.414/2 alin.1 Cod procedură penală, că obiectul recursului în interesul legii este acela de a asigura " interpretarea și aplicarea unitară a legii penale și de procedură penală pe întreg teritoriul țării". Legiuitorul nu recunoaște competența instanței supreme de a modifica, completa sau abroga dispoziții normative.
Curtea constată că, prin decizia nr.48/2007 instanța supremă a încălcat dispozițiile art.414/2 alin.1 Cod procedură penală, deoarece, prin soluția pronunțată, nu a realizat numai o interpretare a legii, respectiv a art.278/1 alin.8 lit.c din Codul d e procedură penală, dar a adăugat la lege, stabilind practic o normă juridică prin soluția pronunțată.
De menționat că dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.c din Codul d e procedură penală nu realizează nici o distincție în ceea ce privește soluția dată prin rezoluție, ordonanță, dispoziție și rechizitoriu, respectiv neînceperea urmăririi penale, clasarea sau scoaterea de sub urmărire penală.
Dacă legiuitorul nu a stabilit o astfel de distincție în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.278/1 al.8 lit. din Codul d e procedură penală, nici judecătorul, respectiv instanța supremă în acest caz, nu era competent să facă o astfel de deosebire. Cu toate acestea, încălcând reglementările normative menționate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a completat practic dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.c din Codul d e procedură penală cu o normă juridică nouă.
Curtea constată că, prin decizia cu numărul de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat dispozițiile art.1 alin.4 din Constituția României, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, deoarece a intervenit adoptând norme juridice într-o zonă de competență care este rezervată exclusiv autorităților statului ce pot adopta norme de drept, cu respectarea competențelor prevăzute de dispozițiile constituționale cuprinse în Titlul al III-lea al legii fundamentale.
activității desfășurate de judecător, este aceea de a interpreta și de a aplica legea, inclusiv dispozițiile constituționale.
În raport cu acest principiu judecătorul trebuie să țină cont de forța juridică a actelor normative și în general a actelor juridice, urmând a le aplica în raport cu acest criteriu.
Principiul supremației Constituției este statuat de către doctrină, legislație și jurisprudență.
Prin urmare, toate actele juridice, inclusiv actele normative ale autorităților publice, indiferent de natura acestora, trebuie să fie conforme cu principiile și normele Constituției.
Dacă judecătorul de la o instanță de drept comun constată că un act juridic contravine unei norme constituționale, în baza principiului supremației Constituției, nu va da eficiență și nu va aplica actul juridic în cauză.
În privința deciziilor pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în materia recursului în interesul legii, nu există o procedură specială de control al constituționalității acestora.
În consecință, judecătorul care urmează să aplice aceste decizii, are competența de a examina dacă deciziile în cauză sunt sau nu conforme Constituției. În caz contrar, s-ar putea acredita ideea existenței unei puteri discreționare a instanței supreme, cu semnificația acceptării încălcării unor norme constituționale. O astfel de consecință este inacceptabilă în statul de drept, atribut care este consacrat în mod expres de dispozițiile art.1 alin.3 din Constituția României.
În speță, curtea constată că decizia nr.48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii, este neconstituțională, deoarece încalcă în mod vădit dispozițiile art.1 alin.4 din Constituția României, dispoziții ce consacră principiul separației puterilor în stat. Prin decizia pronunțată instanța supremă și-a asumat rolul de legiuitor și a depășit în mod vădit atribuțiile puterii judecătorești.
Pe cale de consecință, curtea nu va face aplicarea acestei decizii în speța de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul penal declarat de petenta V, împotriva sentinței penale nr. 55/F/26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în totalitate hotărârea recurată.
În baza disp.art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală admite plângerea persoanei vătămate
Desființează rezoluția nr.1416/P/10.12.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Trimite cauza spre judecare la ribunalul Vâlcea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8.07.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.
Grefier,
Red.: dr.
Tehn.
3 ex./
Jud.fond:.
10.07.2008.
Președinte:Marius AndreescuJudecători:Marius Andreescu, Marioara Dumitru, Marius Gabriel
