Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.12098/2/2009
3023/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 42
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
GREFIER - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea plângerii formulată de petentul-persoană vătămată - împotriva Rezoluției din data de 15.VII.2009, adoptată în Dosarul nr. 929/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, și a Rezoluției din data de 07.XII.2009, din Lucrarea nr.1833/II-2/2009 a aceleiași unități de parchet.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit petentul-persoană vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că Judecătoria Sectorului 3 B, prin adresa nr- din data de 10 februarie 2010, înaintat copia Sentinței penale nr. 104/24.02.2009 împreună cu copia Deciziei penale nr. 483/06.04.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, hotărâri care au fost atașate la dosar (filele 14-18).
Reprezentantul Ministerului Public solicită introducerea în cauză, în calitate de intimați-făptuitori, a magistraților care au pronunțat hotărârile atașate și amânarea cauzei în vederea citării acestora. Solicită să se constate că, deși petentul, în cuprinsul plângerii formulate, înregistrate la parchet, i-a vizat pe respectivii magistrați, procurorul nu a efectuat cercetări față de aceștia.
Curtea, având în vedere prevederile art. 2781alin. 4 Cod procedură penală, precum și faptul că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu a fost dată față de magistrații care au pronunțat hotărârile atașate în urma demersurilor făcute de instanță (Sentința penală nr. 104/2009 a Judecătoriei Sectorului 3 B și Decizia penală nr. 483 /06.04.2009 a Tribunalului București Secția a II-a Penală), respinge cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public privind introducerea în cauză a acestora în calitate de intimați și citarea lor.
Față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a plângerii formulată de petent, desființare a Rezoluției din data de 15.VII.2009, adoptată în Dosarul nr. 929/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, și a Rezoluției din data de 07.XII.2009, din Lucrarea nr. 1833/II-2/2009 a aceleiași unități de parchet și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru completarea cercetărilor.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției din 15.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, dată în dosarul nr. 929/P/2009, precum și împotriva rezoluției din 7.12.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, din dosarul nr. 1833/II/2/2009, fără a arăta, însă, în concret, criticile aduse soluțiilor emise de procuror. S-a făcut referire în cuprinsul plângerii la dosarul penal nr-, în care judecătorii i-au respins calea de atac promovată împotriva unei alte rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, arătându-se că, deși organele de poliție au fost sesizate cu săvârșirea de către - Sector 3 Bai nfracțiunilor de fals în înscrisuri, fals privind identitatea și spălare de bani, acestea au refuzat să cerceteze cauza timp de 8 luni și să administreze orice probă în respectivul dosar.
Petentul nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată ce au fost acordate în cauză pentru a indica, în concret, motivele sale de nemulțumire cu privire la rezoluțiile atacate.
La solicitarea instanței, au fost atașate sentința penală nr. 104/24.02.2009 a Judecătoriei sectorului 3 B și decizia penală nr. 483/R/6.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, ambele pronunțate în dosarul nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, la data de 21.05.2009, persoana vătămată s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, solicitând efectuarea de cercetări și tragerea la răspundere penală a magistraților care au soluționat dosarul penal nr-, arătând că aceștia, în mod abuziv și prin favorizarea infractorului, i-au respins în mod nelegal plângerea formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 B în dosarul nr. 5576/P/2008.
Prin rezoluția din 15.07.2009, dată în dosarul nr. 929/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. 4 și 6 raportat la art. 10 lit. a) Cod procedură penală, neînceperea în cauză a urmăririi penale referitor la infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 Cod penal, reținând că petentul se plânge, de fapt, de soluția pronunțată în dosarul nr- de către magistrații judecători, atât cei de la instanța de fond, cât și cei de la instanța de recurs, fără să furnizeze vreun indiciu cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate și precizând că nu are probe în susținerea plângerii, apreciind drept probe ale vinovăției judecătorilor chiar pe acelea existente la dosarul cauzei.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 929/P/2009, petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, care a respins-o, ca neîntemeiată, prin rezoluția din 7.12.2009, dată în dosarul nr. 1833/II/2/2009, arătând, în esență, că materializarea opiniei judecătorilor într-o anumită soluție pronunțată în cauză nu implică o încălcare a atribuțiilor de serviciu, în sensul neîndeplinirii vreunui act sau îndeplinirii defectuoase a acestuia, fiind rezultatul aplicării normelor în vigoare în raport de situație de fapt constatată și probele existente la dosar.
Verificând rezoluțiile atacate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 2781alin. 7 Cod procedură penală, Curtea apreciază că plângerea formulată de petent împotriva acestora este întemeiată, în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că, în cauză, ca urmare a plângerii penale formulate pe 21.05.2009 de persoana vătămată, procurorul a procedat la audierea acestuia, în data de 1.06.2009, ocazie cu care petentul a arătat că înțelege să se plângă împotriva judecătorilor de la Judecătoria sectorului 3 B și de la Tribunalul București care au soluționat dosarul penal nr-, menționând că nu are de propus alte probe în afara celor existente în dosarul instanței, precum și la atașarea unor extrase de pe portalul instanțelor cu privire la soluțiile pronunțate în respectivul dosar, atât în fond, cât și în recurs.
Așadar, Curtea constată că procurorul nu a efectuat nici un act de cercetare penală pentru a identifica, cel puțin, judecătorii împotriva cărora s-a formulat plângerea penală și a căror calitate atrage o anumită competență materială de soluționare a cauzei, limitându-se doar la atașarea extraselor de pe portalul instanțelor, care nu oferă niciun indiciu cu privire la identitatea persoanelor cercetate.
Întrucât procurorul nu a efectuat aceste minime verificări, prin rezoluția dată în dosarul nr. 929/P/2009, a dispus "neînceperea urmăririi penale în cauză referitor la infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 264 Cod penal", fără a arăta persoanele față de care s-a dispus această măsură, aspect ce reprezintă, în opinia Curții, o gravă carență a rezoluției atacate, de natură să afecteze buna desfășurare a judecății în fața instanței învestită cu soluționarea plângerii, care este obligată, conform dispozițiilor art. 2781alin. 4 Cod procedură penală, să citeze persoanele față de care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată.
Pe de altă parte, în condițiile în care procurorul nu a menționat persoanele cu privire la care a dispus neînceperea urmăririi penale, Curtea se află în imposibilitatea de a stabili competența materială de soluționare a cauzei, în raport de prevederile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, având în vedere că unul dintre magistrații care au soluționat în recurs dosarul penal nr-, respectiv judecătorul, este, începând din data de 15 octombrie 2009, judecător la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a penală, calitate ce atrage, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. 2 raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) Cod procedură penală, competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție (în acest caz, cu titlu de excepție, dobândirea calității după comiterea faptei determină schimbarea competenței materiale de soluționare a cauzei).
Este adevărat că, din oficiu, Curtea a procedat la atașarea hotărârilor pronunțate în dosarul penal nr-, identificând, astfel, magistrații împotriva cărora s-a formulat plângerea penală, însă această împrejurare nu poate conduce la o altă concluzie decât cea anterior menționată, din moment ce cadrul procesual cu ocazia soluționării unei plângeri împotriva soluției de netrimitere în judecată nu poate fi stabilit pe baza plângerii penale formulată de persoana vătămată, ci în raport cu soluția dată de procuror, art. 2781alin. 4 Cod procedură penală reglementând, în mod expres, obligația judecătorului de a cita "persoana față de care s-a dispus (de către procuror - ) neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale".
Constatând, așadar, că cercetarea penală efectuată în cauză de procuror este extrem de precară, lipsită de seriozitate și conținutul necesar, fiind încălcate dispozițiile art. 4 și art. 202 Cod procedură penală, care reglementează rolul activ pe care trebuie să-l manifeste organul de urmărire penală, Curtea apreciază plângerea formulată de petent ca fiind fondată, motiv pentru care, n temeiul art. 2781Cod procedură penală, o va admite, va desființa rezoluția din 15.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI dată în dosarul nr. 929/P/2009, precum și rezoluția din 7.12.2009 a Procurorului General al acestei unități de parchet dată în dosarul nr. 1833/II/2/2009 și va dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru completarea cercetărilor.
În acest sens, procurorul, în cadrul actelor premergătoare reglementate de art. 224 Cod procedură penală, va proceda la reascultarea petentului cu privire la identitatea magistraților împotriva cărora a înțeles să formuleze plângerea penală, având în vedere și datele obținute sub acest aspect de instanță, în funcție de susținerile petentului urmând să se stabilească și competența materială a organului de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 209 alin. 3 și alin. 4 Cod procedură penală; de asemenea, dacă, în urma cercetărilor efectuate, procurorul va da tot o soluție de netrimitere în judecată, va proceda la menționarea în cuprinsul rezoluției a persoanelor față de care va dispune respectiva măsură.
Cu privire la soluția ce urmează a fi pronunțată de C, este de precizat că, într-adevăr, aceasta nu se încadrează în niciuna dintre variantele expres și limitativ prevăzute în art. 2781alin. 8 Cod procedură penală, pe care instanța le poate pronunța în legătură cu plângerea ce îi este adresată și care pune în discuție soluția de neurmărire penală.
Acest impediment de ordin legal nu este, însă, în opinia Curții, decât o lacună a legiuitorului, care nu a prevăzut toate ipotezele care pot apărea cu ocazia controlului pe care instanțele de judecată le exercită asupra activității organelor de urmărire penală, în legătură cu soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată.
În acest context, caracterul incomplet al cercetărilor sau gravele deficiențe constatate în activitatea organului de urmărire penală nu pot conduce la trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, după cum nici nu poate fi validată într-un asemenea caz soluția de neîncepere a urmăririi penale.
Într-o asemenea ipoteză, Curtea apreciază că ceea ce trebuie să prevaleze este principiul accesului la justiție, reglementat atât de Constituția României, cât și de normele internaționale pe care România este ținută să le respecte, căci, în caz contrar, procedura reglementată de art. 2781Cod procedură penală nu ar fi decât una pur formală, străină de scopul pentru care a fost instituită, respectiv cenzurarea sub aspectul legalității și temeiniciei a soluțiilor prin care conflictele de drept penal cu care organele de urmărire penală au fost investite pentru a le cerceta, nu mai ajung în fața instanței de judecată.
A accepta soluția contrară, ar însemna că, ori de câte ori organul de urmărire penală va efectua cercetări incomplete într-o cauză sau s-ar constata grave deficiențe în activitatea acestuia, soluția de neîncepere a urmăririi penale nu ar putea fi desființată de instanța de judecată pentru că nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de art. 2781alin. 8 lit. b) Cod procedură penală, ea fiind silită, practic, să valideze o asemenea soluție, ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, chiar dacă soluția pe care Curtea urmează aop ronunța nu se regăsește între cele expres și limitativ prevăzute de lege, ea rezultă din principiul accesului la justiție și se impune ca fiind cea corespunzătoare cu situația concretă din prezenta cauză, respectiv desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru completarea cercetărilor, în sensul celor anterior menționate.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 2781Cod procedură penală, admite plângerea formulată de petentul - persoană vătămată.
Desființează rezoluția din 15.07.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, dată în dosarul nr. 929/P/2009, precum și rezoluția din 07.12.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, dată în dosarul nr. 1833/II/2/2009, și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru completarea cercetărilor.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE,
- - -
GREFIER,
- -
Red./Dact. -
Ex.2./19.03.2010
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie
