Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 314/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr. 743/292/2009
35/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.314
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.135/A/17.XII.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-inculpat, personal, asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.2.932/22.2010, emisă de Baroul București, depusă la fila 12 dosarului de apel, și intimatul-parte civilă, personal, asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.25/12.II.2010, emisă de Baroul Teleorman, depusă la dosar fila 19 dosarului de apel, lipsind intimații-părți civile Spitalul de Vede, Serviciul Județean de Ambulanță T și Spitalul Clinic de Urgență,
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, recurentul-inculpat, prin apărătorul din oficiu, depune la dosar motivele de recurs și formulează proba cu înscrisuri, pe latura civilă.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Intimatul-parte civilă, prin apărătorul ales, lasă la apreciere.
Curtea, apreciind ca utilă, încuviințează proba cu înscrisuri, pe latură civilă, formulată de recurentul-inculpat.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, depune la dosar talonul de pensie militară din luna ianuarie a anului 2010, în original.
Curtea invocă, din oficiu, cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, privind nemotivarea apelului.
Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, pe latură penală, invocând, în principal, cazul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17, Cod procedură penală, arată că încadrarea juridică corectă a faptei penale este în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.2, Cod penal, deoarece a lovit-o pe partea vătămată neintenționat, în momentul în care a vrut să se ridice, astfel după cum dovedesc declarațiile mai multor martori, iar, în subsidiar, invocând motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, susține că pedeapsa închisorii aplicată este mult prea aspră, în raport cu gravitatea faptei penale, cu circumstanțele reale și personale, respectiv a fost șofer în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în prezent pensionar, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că solicită reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74, alin.1, literele a și c, Cod penal, cu efectul coborârii sub limita specială prevăzută de legea penală, dispunându-se, în mod evident, ca la fond, suspendarea condiționată. De asemenea, pe latură civilă, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17/1, Cod procedură penală, susține că despăgubirile civile sunt în cuantum mult prea ridicat, în raport cu fapta penală și cu posibilitățile sale financiare, mai precis pensia mică, potrivit înscrisului depus la dosar, așa încât solicită diminuarea cuantumului despăgubirilor materiale, care au fost dovedite doar prin declarațiile părtinitoare ale martorului, fiul părții vătămate, precum și al despăgubirilor morale, avându-se în vedere vârsta înaintată și starea precară de sănătate ale părții vătămate, care au amplificat efectele negative. Cât privește cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, invocat, din oficiu, arată că, într-adevăr, decizia penală din apel este nemotivată, solicitând admiterea apelului, casarea deciziei penale, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel.
Intimatul-parte civilă, prin apărătorul ales, arată că fapta penală a fost corect încadrată juridic, deoarece a fost lovit în mod intenționat, pedeapsa închisorii a fost temeinic individualizată judiciar, în raport cu numărul de îngrijiri medicale și cu atitudinea nesinceră a inculpatului, iar, pe latura civilă, daunele morale sunt justificate, avându-se în vedere faptul că, la vârsta sa înaintată, a fost internat în spital, soția sa a decedat, între timp, așa încât solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, lăsând la apreciere motivul de recurs invocat din oficiu. Depune la dosar chitanța nr.28/15.2010, eliberată de Av., în original.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, într-adevăr, decizia penală din apel este nemotivată, că, din probele administrate, rezultă intenția inculpatului de aol ovi pe partea vătămată, iar, pe latură civilă, daunele morale sunt dovedite și justificate în cuantum, astfel că pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la Tribunalul Teleorman, care va avea în vedere toate motivele invocate în recurs.
Intimatul-parte civilă, personal, arată că, până în prezent, nu a primit nici un de la inculpat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că se află într-un mai vechi conflict cu fiul părții vătămate, iar, pe data respectivă, se afla pe drumul sătesc, pentru a merge să îngrijească de iapă, fără să aibă intenția să o lovească pe partea vătămată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.210/8.2009, din Dosarul nr-, Judecătoria de Vede, județul T, în temeiul art.182, alin.1, Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, asupra părții vătămate, a făcut aplicarea art.71-art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, a căror executare, în temeiul art. 81, Cod penal și al art.71, alin.5, Cod penal, a suspendat-o condiționat, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, punându-i în vedere disp. art.83, Cod penal, a admis, în parte, acțiunea civilă, formulată de partea civilă și, în consecință, l-a obligat pe inculpat să-i plătească sumele de 3.080 lei, daune materiale, și de 8.000 lei, daune morale, a admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul, de Vede, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 460,14 lei, despăgubiri materiale, constând în cheltuieli de spitalizare, Serviciul Județean de Ambulanță T, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 1.230,24 lei, despăgubiri materiale, constând în cheltuieli de transport, și Spitalul Clinic de Urgență, obligându-l pe inculpat să-i plătească suma de 3.876,9 lei, daune materiale, constând în cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței penale până la data plății, a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată către partea civilă, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că pe data de 10.VIII.2008 inculpatul, pe fondul unui conflict cu fiul părții vătămate, a lovit-o cu pumnul în pe partea vătămată, care intervenise să-i despartă, astfel că aceasta, în cădere, și-a rupt piciorul, fiindu-i necesare 75-80 zile de îngrijiri medicale.
În motivare, instanța de fond a arătat că există probe de vinovăție, și anume declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal nr.974/C/2.083 din data de 10.IX.2008, eliberat de Serviciul de Medicină Legală al județului T, declarațiile martorilor, care a precizat că inculpatul i-a pus mâna în piept părții vătămate, împingând-o, potrivit cărora l-a văzut pe inculpat apropiindu-se de partea vătămată, care a căzut la pământ, de unde nu a mai putut să se ridice.
La individualizarea judiciară a pedepsei cu închisoarea, a avut în vedere persoana inculpatului, care este pensionar, nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței de judecată, declarând că nu-și mai poate aminti, pentru că se afla sub influența băuturilor alcoolice, astfel că i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea constând în limita minimă specială prevăzută de legea penală, a cărei executare a suspendat-o condiționat, apreciind că scopurile preventiv și coercitiv ale pedepsei închisorii pot fi atinse.
Pe latură civilă, a arătat că partea civilă a făcut dovada sumei de 3.080 lei, daune materiale, compusă din suma de 2.300 lei, cheltuieli pentru intervenția chirurgicală, tija metalică, pungile cu plasmă, în valoare de 200 lei fiecare, fiole cu medicamente, în valoare de 400 lei, probate testimonial, suma de 300 lei, contravaloarea unui cadru metalic pentru deplasare, și suma de 200 lei, contravaloarea unui scaun, iar suma de 8.000 lei, cu titlu de daune morale, este în măsură să acopere suferințele fizice și psihice, avându-se în vedere vârsta de 77 ani a părții vătămate, numărul mare de zile de îngrijiri medicale, perioada ulterioară externării, în care aceasta a fost imobilizată la pat, s-a deplasat cu greu și încă are dureri la picior, potrivit declarațiilor martorilor.
În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicia atât laturii penale, solicitând reindividualizarea judiciară a pedepsei închisorii, în raport cu împrejurările de comitere a faptei penale și cu circumstanțele sale personale, respectiv a fost cadru militar, fără să fi avut vreo abatere, în prezent este pensionar, este infractor primar, cât și a laturii civile, prin cuantumul ridicat și neprobat al despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat față de partea civilă, precum și prin cuantumul exagerat al daunelor materiale, constând în cheltuieli de transport, către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță
Prin Decizia penală nr.135/A/17.XII.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat, pe care l-a obligat la plata sumelor de 1.000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-parte civilă, și de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, instanța de apel a arătat că instanța de fond, pe latură penală, în mod corect, a reținut situația de fapt și a stabilit încadrarea juridică a faptei penale, atâta timp cât, la infracțiunea de vătămare corporală gravă, vinovăția nu îmbracă, neapărat, forma intenției, și, de asemenea, în mod temeinic, a stabilit cuantumul pedepsei închisorii și modalitatea de executare, iar, pe latură civilă, a apreciat, în mod corect, probele administrate, obligându-l pe inculpat la plata atât a daunelor materiale, în măsura în care au fost demonstrate, cât și daunelor morale, care sunt apte să acopere prejudiciul moral cauzat părții civile.
În termen legal, apelantul-inculpat a declarat recurs, motivat în termenul procedural prevăzut de art.385/10, alin.2, Cod procedură penală.
În motivarea în scris și orală a recursului, recurentul-inculpat, pe latură penală, invocând, în principal, cazul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17, Cod procedură penală, a arătat că încadrarea juridică corectă a faptei penale este în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184, alin.2, Cod penal, deoarece a lovit-o pe partea vătămată neintenționat, în momentul în care a vrut să se ridice, astfel după cum dovedesc declarațiile mai multor martori, iar, în subsidiar, invocând motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 14, Cod procedură penală, a susținut că pedeapsa închisorii aplicată este mult prea aspră, în raport cu gravitatea faptei penale, cu circumstanțele reale și personale, respectiv a fost șofer în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în prezent pensionar, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, astfel că a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74, alin.1, literele a și c, Cod penal, cu efectul coborârii sub limita specială prevăzută de legea penală, dispunându-se, în mod evident, ca la fond, suspendarea condiționată. De asemenea, pe latură civilă, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 17/1, Cod procedură penală, a susținut că despăgubirile civile sunt în cuantum mult prea ridicat, în raport cu fapta penală și cu posibilitățile sale financiare, mai precis pensia mică, așa încât a solicitat diminuarea cuantumului despăgubirilor materiale, care au fost dovedite doar prin declarațiile părtinitoare ale martorului, fiul părții vătămate, precum și al despăgubirilor morale, avându-se în vedere vârsta înaintată și starea precară de sănătate ale părții vătămate, care au amplificat efectele negative.
În dovedire, recurentul-inculpat a formulat, fiindu-i încuviințată, ca utilă, proba cu înscrisuri, pe latură civilă, depunând la dosar talonul de pensie militară din luna ianuarie a anului 2010, în original.
Intimatul-parte civilă a depus la dosar chitanța nr.28/15.2010, eliberată de Av., în original.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, privind nemotivarea apelului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, decizia penală și sentința penală, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat numai din punct de vedere al cazului de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală.
Astfel, Curtea constată că, deși au fost invocate, în mod argumentat, motive de nelegalitate și de netemeinice ale ambelor laturi, penală și civilă, instanța de apel nu a oferit o motivare serioasă, care să facă dovada exercitării unui control real și efectiv asupra sentinței penale. Considerentele instanței de apel au un caracter general și expeditiv, astfel că sunt oferite, pe câteva rânduri, în care sunt încălcate inclusiv normele gramaticale, simple afirmații, pur formale, precum instanța de fond a stabilit, în mod corect, situația de fapt, încadrarea juridică a faptei penale, cuantumul pedepsei închisorii și al despăgubirilor civile, doar către partea civilă, deși apelantul-inculpat a contestat inclusiv cuantumul daunelor materiale la care a fost obligat către partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță O asemenea manieră este inacceptabilă și cauzatoare de prejudicii părților, prin prelungirea nefirească a duratei procesului penal. Ori, instanța de apel este obligată, pe de o parte, potrivit art.378, alin.3, Cod procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, iar, pe de altă parte, ca, în afara temeiurilor invocate, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, după cum prevăd disp. art.371, alin.2, Cod procedură penală. În acest caz, instanța de apel nu a făcut altceva decât să-l priveze pe inculpat de prima cale de atac ordinară prevăzută de legea procesual penală, cu efectul devoluției în mod nelimitat, spre deosebire de recurs, a cărui devoluție este limitată. Ca atare, Curtea apreciază că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra însuși apelului, care are natura unei cereri esențiale, de natură a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care dreptul la o cale efectivă de atac, și de a influența soluția în procesul penal, motiv de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală.
De aceea, Curtea nu va mai analiza cazurile de casare care privesc reținerea, cu rejudecarea pe fond de către instanța de recurs, invocate de recurentul-inculpat.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, teza I, Cod procedură penală, va admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.135/A/17.XII.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-, pe care o va casa, în întregime, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului declarat de apelantul-inculpat, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul Teleorman, iar, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, teza I, Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr.135/A/17.XII.2009 a Tribunalului Teleorman - Secția penală, din Dosarul nr-.
Casează, în totalitate, decizia penală recurată și trimite cauza, spre rejudecarea apelului declarat de apelantul-inculpat, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul Teleorman.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.II.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. și dact.: jud..
Trib. T - Secția penală: (jud.red.)
.
Judecătoria de Vede: -.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
