Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 428
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea recursului penal declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 266 din 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "plângere rezoluție procuror".
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă personal petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la acest prim termen de judecată, că instanța de fond a respins ca tardiv formulată plângerea petentului, că la dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Petentul recurent și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile în cauză, curtea acordă cuvântul în recurs.
Petentul recurent, având cuvântul, consideră că a greșit că atunci a mers cu mașina. Cât timp i s-a aplicat o sancțiune pentru o infracțiune pe care nu a săvârșit-o, iar cel care l-a sancționat pe nedrept nu a răspuns deloc, nu s-a luat nicio măsură față de el, consideră că a pierdut timpul. Lucrătorul de poliție față de care a formulat plângerea nici măcar nu și-a cerut scuze, nu s-a prezentat niciodată în instanță, și se întreabă ce simț civic poate avea.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului instanței de fond, constată că petentul a fost prezent la dezbaterile care au avut loc în ședința din data de 07.04.2009, acesta promovând recursul de față la data de 27.05.2009.
Petentul recurent arată că a fost prezent la dezbateri însă nu a primit comunicarea, motiv pentru care s-a prezentat la instanță pentru a afla soluția și apoi a formulat recurs.
Față de împrejurarea că deși petentul a fost prezent la dezbaterile care au avut loc la instanța de fond în ședința din data de 07.04.2009, acesta a formulat recursul de față la data de 27.05.2009, depășind astfel cu mult termenul de 10 zile prevăzut de lege, din oficiu, curtea pune în discuția contradictorie a părților excepția tardivității recursului.
Petentul recurent, având cuvântul, arată că a fost prezent la dezbaterile din data de 07.04.2009, când cauza a rămas în pronunțare, însă, întrucât nu a primit comunicarea, s-a prezentat la instanță pentru a afla soluția și apoi a formulat recurs, pe care l-a trimis la instanță prin poștă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca tardiv a recursului declarat în cauză de petent, acesta promovând calea de atac cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Petentul, având cuvântul, arată că nu a avut cunoștință de soluția instanței de fond și că a formulat recurs după ce a aflat soluția.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 266/07.04.2009 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
În temeiul dispozițiilor art. 2781aliniatul 8 litera a Cod procedură penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în V, str. - -,. 17,. A,. 12, județul V, împotriva rezoluției procurorului nr. 1788/P/2008 din 12.11.2008 și a rezoluției prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 1761/II/2/2008 din 11.12.2008.
În temeiul dispozițiilor art. 2781aliniatul 8 litera a Cod procedură penală s-a menținut soluția neîncepere a urmăririi penale față de intimatul, domiciliat în sat și com., jud. I sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 192 aliniatul 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 50 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
În luarea acestei hotărâri instanța de fond a argumentat după cum urmează:
La data de 15.07.2008, numitul a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași reclamând faptul că agentul de poliție l-a oprit abuziv în trafic, l-a sancționat contravențional în mod nelegal și i-a reținut certificatul de înmatriculare pentru fapte care în realitate nu există, în sensul că nu a circulat cu luminile de ceață, iar luneta autovehiculului este originală, astfel cum figurează în careta tehnică a mașinii.
În urma efectuării actelor premergătoare, s-a stabilit că la data de 09.05.2008, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu la intersecția DN 28 cu DJ 244, împreună cu agentul de la Postul de Poliție, intimatul a oprit în trafic autoturismul condus de petentul, întrucât aceste circula cu luminile de ceață aprinse, deși condițiile meteo nu o impuneau. S-a constatat totodată că pe luneta autovehiculului era aplicată o folie fumurie, astfel că agentul de poliție a întocmit un proces-verbal de contravenție, i-a aplicat o amendă contravențională, i-a reținut certificatul de înmatriculare și i-a eliberat petentului o dovadă ce drept de circulație de 15 zile.
Raportat la această situație de fapt, în temeiul disp. art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, procurorul a dispus prin rezoluție neînceperea urmăririi penale împotriva numitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Împotriva acestei rezoluții, la data de 04.12.2008, petentul a formulat plângere în temeiul disp. art. 278 Cod procedură penală, la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași în care a invocat motive de netemeinicie și nelegalitate, susținând că a fost dovedită săvârșirea faptei și vinovăția intimatului, astfel că se impunea începerea urmăririi penale și trimiterea în judecată a acestuia.
Prin rezoluția din data de 11.12.2008 din dosarul 1761/II/2/2008, prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașia respins plângerea petentului ca nefondată și a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, cu motivarea că anularea procesului-verbal de contravenție de către o instanță civilă, nu conturează existența vreunei infracțiuni în sarcina agentului de poliție.
Cat privește infracțiunea reclamată, s-a reținut că abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârșește numai cu intenție, iar probatoriul administrat în cauză nu a dovedit intenția agentului de poliție de a aduce atingere intereselor legale ale petentului. Anularea procesului-verbal de contravenție ar impune discutarea unei culpe a lucrătorului de poliție or, săvârșirea din culpă a infracțiunii de abuz în serviciu nu cade sub incidența legii penale.
Analizând rezoluția atacată, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în cauză și a susținerilor petentului, instanța apreciază că plângerea formulată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 09.05.2008, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu la intersecția DN 28 cu DJ 244, împreună cu agentul de la Postul de Poliție, intimatul a acestei operațiuni.
În prezența martorului a fost întocmit procesul-verbal de contravenție, petentul semnând de luare la cunoștință, cu mențiunea că nu a circulat cu luminile de ceață funcționând, iar autoturismul a fost cumpărat în leasing cu folia aplicată.
Potrivit art. 246 Cod penal, constituie infracțiune,fapta funcționarului public, care în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă fie în neîndeplinirea unui act, fie în îndeplinirea acestuia în mod defectuos, în sensul unei operațiuni care trebuia efectuată de un funcționar public în cadrul atribuțiilor sale de serviciu.
Forma de vinovăție cerută pentru existența infracțiunii este intenția directă sau indirectă și derivă din expresia,cu știință folosită de legiuitor. Astfel, făptuitorul în mod voit și cu știință nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, prevăzând că prin această conduită aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, rezultat pe care l-a urmărit sau l-a acceptat.
Nici una dintre aceste variante nu se verifică în cauză, procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută, iar intenția intimatului de a prejudicia interesele petentului nu poate fi dedusă din nici o manifestare a acestuia, el exercitându-și strict atribuțiile de serviciu.
Împrejurarea că instanța civilă a admis contestația petentului și a anulat procesul-verbal de contravenție pe baza analizării materialului probator administrat nemijlocit, nu este de natură să releve reaua-credință a intimatului, ci doar, cel mult o culpă în aprecierea și încadrarea legală a situației de fapt constatate, fapt care nu cade sub incidența legii penale.
Împotriva acestei sentințe, peste termenul legal a formulat recurs revizuientul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Instanța de recurs a pus în discuția părților excepția tardivității recursului, excepție pe care o găsește întemeiată din următoarele motive:
Sentința atacată a fost pronunțată la data de 7 aprilie 2009, când petentul a fost prezent la aceste dezbateri. În atare situație hotărârea nu i s-a mai comunicat, termenul de recurs începând să curgă de la data de 7 aprilie 2009.
Cererea de recurs a fost înregistrată la instanță la data de 28.05.2009 (data poștei fiind 27.05.2009) cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Revizuentul având cuvântul cu privire la excepție a motivat că nu a introdus cererea în termenul legal deoarece a crezut că decizia i se va comunica la domiciliu.
Acest motiv nu constituie o cauză de împiedicare a introducerii recursului în termen.
În această situație nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385 ind. 3 raportat la art. 364 Cod procedură penală privind declararea recursului peste termen.
Revizuentul nu a putut face dovada introducerii recursului în termenul legal de 10 zile de la pronunțare, așa încât recursul de față este tardiv introdus.
Recursul fiind tardiv, urmează să fie respins ca atare, conform art. 385 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr. 266 din 07.04.2009, a Tribunalului Iași.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciubotariu, Scripcariu Gabriela
