Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 43/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚA PENALĂ Nr. 43 PI
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect plângerea formulată de petenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 184/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor concluziile părților și procurorului sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12 februarie 2009, când datorită timpului scurt pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată la data de 19 februarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință penală.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 03.01.2008 sub nr. dosar - petenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat infirmarea rezoluției din 15.11.07 dispusă în dosar nr. 965/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.În motivarea plângerii a arătat petenta are calitatea de persoană interesată, întrucât din modul de soluționare a cauzei penale depinde modul de soluționare a unei cereri de restituire a un ui imobil - proprietate publică a statului, și care este administrat de petentă.
Prin sentința penală nr. 35/PI din 18.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. -, în baza art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 965/II/2/2007 și a ordonanței nr. 184/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA. Instanța a reținut că, în mod corect procurorul a apreciat că petentul nu are calitatea de persoană interesată în cauză.
Împotriva plângerii a declarat recurs petenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, recurs înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia penală nr. 1291/29 mai 2008 din dosar nr. - a admis recursul declarat de petent, a casat sentința atacată și a dispus rejudecarea plângerii de către Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Urmare a casării cauza a fost reînregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 30.10.2008 sub număr dosar -.
În cauză s-au atașat dosarele în care s-au pronunțat rezoluțiile atacate și din analiza cărora instanța retine următoarea stare de fapt:
Prin ordonanța din 16.05.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 184/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a urmăritei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 p și art. 291.p, neînceperea urmăririi penale față de aceasta pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 290.p și față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art. 215 alin.1,2,3 p și art. 290, 291.
Cod PenalÎmpotriva ordonanței a formulat plângere petenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar prin rezoluția din 15.11.2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA din dosar 965/II/2/2007 s-a dispus respingerea plângerii ca tardiv formulată.
Analizând ordonanțele atacate instanța apreciază că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați întrucât aceștia nu au săvârșit infracțiunile reclamate.
În privința făptuitoarei, instanța apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3 p, art. 290 si 291.p, pentru motivele ce vor fi prezentate.
Prin actul încheiat la data de 01.09.2001 în prezența avocatei, a cedat lui dreptul litigios constând în revendicarea imobilului situat în localitatea nr. 185, ce făcea obiectul unui dosar execuțional, IPJ sesizându-se din oficiu cu privire la neconcordanța semnăturii numitului de pe actul întocmit la 1.09.2001 și notificarea făcută la 10.08.2001.
Intimata în calitate de avocat a redactat cesiunea de drept litigios semnată în fals la rubrica cedent, atestând identitatea, semnătura părților și conținutul actului, înscris pe care l-a folosit într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Arad, prin care se solicita restituirea imobilului menționat, imobil deținut de MAI - IPJ Deși s-a început urmărirea penală împotriva acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 290.p, în mod corect s-a reținut că organele de urmărire penală nu au observat că fapta era prescrisă la data de 1.09.2006, rezoluția de începere a urmăririi penale datând din 15.03.2007.
Intimata beneficiază de prezumpția de nevinovăție și câtă vreme atât intimata cât și intimatul susțin că a fost prezent la semnarea actului de cesiune de drept litigios, iar proba contrară nu a fost efectuată se prezumă că actul este valabil. Modalitatea diferită în care defunctul a semnat cele două acte poate fi cauzată de starea precară de sănătate în care acesta se afla în momentul semnării actului, fiind suferind de cancer in fază avansată, stării psihice sau poziției în care a procedat la semnarea actului.De altfel, nici expertiza întocmită în cauză la data de data de 25.01.2007 nu clarifică problema persoanei care a procedat la semnarea actului în locul defunctului, concluzionându -se că stabilirea autorului nu este posibilă. Mai mult, instanța își însușește concluziile organului de urmărire penală în sensul că, certitudinea expertizei poate fi afectată de copia xerografiată a înscrisului depus spre expertizare, expertul exprimându-și rezerve în sensul că înscrisul avut la îndemână, respectiv copia, este conformă cu originalul, original pe care expertul care a procedat la întocmirea expertizei nu l-a examinat. Este înafara oricărui dubiu că expertiza nu poate produce efecte juridice în situația în care este efectuată sub o rezervă, nefăcându - se dovada în mod cert a falsului. Prin urmare, nu poate fi vorba de o activitate de înșelăciune, respectiv de prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, de natură să producă efecte juridice și nici de o activitate de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată cunoscându-se că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice. În mod corect s-au dispus de către procuror soluțiile de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni, infracțiunea prev.de art. 290.p fiind prescrisă.
În privința săvârșirii aceleiași infracțiuni de către intimatul este de remarcat că defunctul i-a testat intimatului dreptul de moștenire asupra imobilului situat în A str.- nr. 4, cei doi încheind mai multe acte juridice, fapt confirmat de către martorul, fiul lui, moștenitorul testamentar al defunctului și care ar fi fost păgubită prin activitatea ilicită a intimaților. Moștenitorul testamentar al defunctului a dat o declarație în privința traducătorului autorizat prin care a arătat că avea cunoștință despre relațiile dintre intimat și defunct prin care ultimul testase dreptul de proprietate asupra bunurilor în cauză și nu are pretenții. În același sens este și declarația fiului moștenitoarei testamentare, respectiv martorul care a arătat că mama sa a locuit cu defunctul la locuința acestuia din anul 1993 și până la deces, ocazie cu care a constatat că între intimat și defunct există relații foarte apropiate.
Prin urmare, nu poate fi vorba de o activitate de înșelăciune, respectiv de prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase, de natură să producă efecte juridice și nici de o activitate de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată cunoscându-se că este fals in vederea producerii unei consecințe juridice. În mod corect s-au dispus de către procuror soluțiile de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni, infracțiunea prev.de art. 290.p fiind prescrisă.
Astfel, în temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal se va respinge plângerea formulată de petenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 184/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781alin.8 lit.a p Cod Penal respinge plângerea formulată de petenta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dată în dosar nr. 184/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În temeiul art. 192 alin. 2.p Cod Penal obligă petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică din 19 Februarie 2009.
Președinte,
Grefier
Red.AN/4.03.09
Tehnored AJ/5.03.09
05 Martie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu
