Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.439
Ședința publică din 3 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Florin Burghelea
*
GREFIER - - -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursul declarat de intimatul împotriva încheierii din 20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, respectiv recurentul și intimații și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Procurorul a arătat că nu are cereri prealabile.
Față de prevederile art.29 al.6 din Legea Curții Constituționale, instanța a pus în discuție admisibilitatea recursului declarat de recurent, a constatat cauza în stare de judecată și a dat cuvântul părților.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, fiind formulat împotriva unei încheieri definitive.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului declarat de intimatul împotriva încheierii din data de 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț constată următoarele;
Prin încheierea mai sus arătată s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de petentul, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.278 ind.1 Cod procedură penală.
S-a dispus trimiterea dosarului la Curtea Constituțională.
În temeiul art.303 alin.6 Cod procedură penală, s-a suspendat judecarea recursului până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.206 din 18.03.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, în temeiul art.278 ind.l alin.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins ca tardivă, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.l26/P/l8.10.2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr.l26/P/2007, rezoluție care a fost menținută.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul să plătească statului, suma de 60 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că petentul s-a adresat cu plângere acestei instanțe, solicitând desființarea rezoluțiilor nr.l26/P/18.10.2007 și nr.27/II-2/14.01.2008 date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, respectiv de prim procurorul acestei unități.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin rezoluția nr.126/P/ 18.10.2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de el și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, iar față de loan pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.259 Cod penal, deși organele de urmărire penală nu au fost legal sesizate.
Soluția care îl privește este nelegală, întrucât faptele reclamate prin sesizarea anonimă, făcută în numele contabilului șef al, nu există, denunțul fiind întocmit de intimatul loan, care a susținut că el ar fi recomandat reprezentantului să se aprovizioneze doar de la anumiți distribuitori, a căror contabilitate era condusă de soția intimatului și că ar fi exercitat presiuni asupra contabilului șef al, pentru ca acesta să-și retragă plângerea formulată împotriva unui proces verbal întocmit de către el.
Întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că faptele sesizate nu există, s-a impus ca neînceperea urmăririi penale să se dispună în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală.
Petentul a mai susținut că soluția pronunțată de procuror față de intimatul este nelegală, deoarece acesta a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.259 Cod penal și se impunea efectuarea în cauză a unei expertize criminalistice pentru a se stabili dacă intimatul este autorul sesizărilor.
La termenul de judecată din data de 18.03.2008, intimatul a ridicat excepția tardivității plângerii formulate de petent, arătând că aceasta a fost depusă cu depășirea termenului de 20 zile de la data la care i s-a comunicat rezoluția nr.27/II-2/2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, precum și cu depășirea termenului de 40 zile de la data depunerii plângerii împotriva rezoluției nr.l26/P/l8.10.2007.
În raport de excepția invocată, instanța de fond a reținut că termenele de 20 zile stabilite de art.278 alin.3 și art.278 ind.l alin.l și 2 Cod procedură penală, sunt termene imperative, a căror depășire atrage decăderea persoanei din dreptul de a mai face plângere.
Rezoluția nr.27/II-2/2008 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, a fost comunicată petentului la data de 01.02.2008, plângerea fiind depusă la instanță la data de 20.02.2008, în termenul legal prevăzut de art.278 ind.l alin.l Cod penal.
Insă, așa cum rezultă din rezoluția de primire a plângerii formulate de petent împotriva rezoluției nr.l26/P/18.10.2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, petentul a depus plângere împotriva acestei rezoluții la data de 18.12.2007, plângerea fiind înregistrată la unitatea de parchet la data de 03.01.2008.
Conform art.278 ind.l alin.2 Cod procedură penală, prim-procurorul parchetului trebuia să soluționeze această plângere în termenul de 20 zile prevăzut de art.277 Cod procedură penală, iar în caz contrar, termenul de 20 zile prevăzut de art.278 ind.l alin.l Cod procedură penală pentru depunerea plângerii la instanță, curge de la expirarea termenului de 20 zile.
Ori, de la data depunerii plângerii la parchet - 18.12.2007 și până la data sesizării instanței - 20.02.2008, au trecut 64 zile, depășindu-se cele 40 zile cât este termenul maxim de sesizare a instanței, prevăzut de art.278 ind.l alin.2 Cod procedură penală. Chiar dacă s-ar lua ca punct de plecare data înregistrării plângerii la parchet - 03.01.2008, până la data sesizării instanței - 20.02.2008, au trecut 48 zile, depășindu-se și în acest caz termenul legal.
Pentru aceste motive, s-a respins ca tardivă plângerea formulată de petent.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termenul legal, petentul, care nu a precizat în scris motivele de recurs.
La termenul de judecată din 20.06.2008, petentul prin apărătorul său, a invocat excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art.278 ind.l Cod procedură penală, cu referire la art.16 ind.l și 2 și art.21 alin.2 din Constituția României,întrucât se încalcă principiile egalității părților în procesul penal și liberul acces la justiție.
De asemenea, respectivul articol încalcă și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/18.05.1994, care reglementează dreptul la un proces echitabil. Modul în care este reglementată procedura plângerii la procuror încalcă aceste principii, motiv pentru care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale, iar în conformitate cu dispozițiile art.303 ind.6 Cod procedură penală, suspendarea judecării recursului.
Examinând excepția de neconstitutionalitate invocată, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reglementarea plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, cu referire la termenele în care persoana vătămată poate face plângere împotriva actelor procurorului, prin art.278 ind.l Cod procedură penală, contravine dispozițiilor art.16 (1) și (2) din Constituția României, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât creează pentru una din părțile procesului penal, aflată în faza de urmărire penală, o poziție care o avantajează în mod evident.
Partea vătămată este cea care trebuie să urmărească complinirea termenului de 20 zile în care prim-procurorul are obligația să soluționeze plângerea, sub sancțiunea tardivității, în timp ce învinuitul prin poziția de pasivitate de care beneficiază prin lege, este într-un evident avantaj.
Prin respectiva reglementare, este încălcat și principiul accesului liber la justiție, consacrat de art.21 (1) și (2) din Constituție.
Conform art.2 1(1) din Constituție " orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime,în condițiile în care nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
Datorită modului în care este reglementată procedura plângerii,părțile nu beneficiază de garanții procesuale efective, care să le protejeze dreptul la o bună și efectivă administrare a justiției, care constituie un principiu constituțional esențial.
Întreaga procedură este lăsată la latitudinea procurorului, care dacă nu soluționează plângerea în termenul prevăzut de art.277 Cod procedură penală, termenul curge în defavoarea persoanei vătămate, care este obligată să facă plângerea la instanță, înainte de comunicarea rezoluției prim procurorului, fără să cunoască soluția și motivarea rezoluției.
Prin modul de reglementare a plângerii prev. de art.278 ind. 1 Cod procedură penală, sunt încălcate și dispozițiile art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/18.05.1994.
Conform acestui articol "orice persoană are dreptul la judecare, în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege".
Respectarea acestor drepturi nu poate fi îndeplinită fară asigurarea accesului la o soluționare echitabilă a demersului judiciar, în faza urmăririi penale.
Procedura plângerii reglementată de art.278 ind.l Cod procedură penală, încalcă principiul consacrat în art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu există nici o justificare legitimă pentru limitarea exercițiului dreptului.
In consecință, dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la egalitatea în fața legii sunt încălcate prin prevederile procedurale invocate.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Împotriva încheierii pronunțată a declarat recurs intimatul.
Recursul declarat de intimat este inadmisibil.
Potrivit art.29 al.6 din Legea nr.47/1992 numai încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este supusă recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Încheierea prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale nu este supusă recursului așa cum rezultă din lecturarea art.29 al.4 din Legea nr.47/1992.
De altfel, nici decizia pe care o va pronunța Tribunalul Neamț privind soluționarea recursului declarat de petentul, nu va fi recurabilă, fiind definitivă.
Față de cele ce preced se va respinge, în temeiul art.38515al.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală ca inadmisibil recursul declarat de intimatul.
Văzând și prevederile art. 192 al.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515al.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală respinge ca inadmisibil recursul declarat deintimatulîmpotriva încheierii din 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.înch. / /
Red. dec. St.
Ex.3
3/ 4.07.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ștefan Nimineț, Florin Burghelea
