Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 438/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.438
Ședința publică din 2 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Florin Burghelea
*
GREFIER - - -
*
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din 25 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat - în stare de arest preventiv, asistat de av. - apărător desemnatd in oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Întrebat fiind de instanță, recurentul a arătat că înțelege să-și mențină recursul declarat împotriva încheierii din 25.06.2008; de asemenea a învederat instanței că este de acord să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Av., având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a apreciat că gravitatea faptei pentru care inculpatul este cercetat este "discutabilă", având în vedere faptul că partea vătămată era în stare avansată de ebrietate și că probabil, datorită acestei stări, s-a dezechilibrat și a scăpat telefonul mobil, moment în care inculpatul l-a luat. În acest context - a susținut apărătorul - în cauză nu poate fi vorba de o faptă de tâlhărie, cu un grad ridicat de pericol; având în vedere valoarea relativ mică a bunului sustras, respectiv a telefonului, care a fost de altfel restituit, a solicitat lăsarea în libertate a inculpatului-recurent. A solicitat de asemenea plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Procurorul, având cuvântul, a susținut că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat și, având în vedere și antecedentele sale penale, a solicitat respingerea recursului declarat de acesta ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat instanței să fie pus în libertate, promițând că nu va mai comite alte fapte antisociale.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 25.iunie.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în baza art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 160/ Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.10.1990 în F, județul S, CNP -, cetățean român, cu antecedente penale, domiciliat în Tg. N,-, fără forme legale în comuna Vânători, județul N, neșcolarizat, necăsătorit, fără ocupație.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus ca plata onorariul avocatului din oficiu în sumă de 40 lei, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.182 din data de 22.05.2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și și alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal, art.74 și art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
În temeiul art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de rest a inculpatului, iar potrivit art.88 Cod penal a fost dedusă perioada executată de la 18.03.2008, ora 16, la zi. În baza art.61 alin.1 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 736 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.420/2007 a Judecătoriei Târgu Neamț.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal inculpatul a declarat apel, iar în această fază procesuală primul termen de judecată a fost stabilit la data de 02.07.2008.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală, se motivează de Tribunal, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând după caz, conform dispozițiilor art.160/b sau 160/h Cod procedură penală.
La luarea măsurii arestării preventive, s-a apreciat că există probe care să susțină învinuirea, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și că lăsarea în libertate a inculpatului minor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din actele dosarului, Tribunalul constată că există o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanță pentru infracțiunea de tâlhărie. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce constă în starea de neliniște a societății, că persoanele învinuite de săvârșirea unor asemenea fapte sunt judecate în stare de libertate, dar și în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pericolul rezultă din condamnările anterioare ale inculpatului dar și din modalitatea săvârșirii faptelor pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, gravitatea acestora și rezonanța produsă în colectivitatea în care s-au săvârșit.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a constatat că arestarea preventivă a inculpatului este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii impun în continuare privarea de libertate, astfel că, în baza art. 300/2, raportat la art. 160/h Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin apărătorul desemnat din oficiu, a fost criticată încheierea recurată, arătându-se că aceasta este netemeinică, pentru considerentele arătate în preambulul prezentei decizii.
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prin încheierea nr.3 din data de 18.03.2008, pronunțată de Judecătoria Tg.N, județul B, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.N, județul B și s-a dispus arestarea preventivă a recurentului-inculpat pentru o durată de 20 de zile, începând cu data de 18.03.2008.
La adoptarea acestei soluții instanța de judecată a avut în vedere faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, în sensul că sunt probe temeinice că inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal, precum și cerințele prevăzute de art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin modalitatea de comitere a faptei, gravitatea acesteia, urmările produse, precum și persoana inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională, fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Prin rechizitoriul nr.483/P/2008 din data de 02.04.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.N, județul B, s-a dispus trimiterea în judecată a recurentului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și c și alin.2/1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal, reținându-se în fapt că în seara zilei de 17.03.2008, inculpat a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, după care i-a sustras un telefon mobil.
În temeiul art.300/1 alin.1 și 3, cu 160 Cod procedură penală, respectiv, art.300/2, cu art.160/b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, prima instanță a menținut arestarea preventivă a recurentului-inculpat, apreciindu-se că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Prin sentința penală nr.182 din data de 22.05.2008, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și și alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal, art.74 și art.76 alin.1 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, iar în baza art.350 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art.160/b alin.1-3 Cod procedură penală, instanța are obligația să verifice din oficiu, pe tot parcursul procesului, inclusiv în apel sau recurs, legalitatea și temeinicia arestării preventive și să dispună revocarea măsurii arestului preventiv atunci când temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Recurentul-inculpat a fost trimis în judecată și a fost condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și și alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal, art.74 și art.76 alin.1 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Analizând actele și lucrările dosarului rezultă că măsura arestului preventiv a fost legal luată, iar în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, impunându-se menținerea măsurii arestului preventiv.
Apărătorul inculpatului a susținut că nu sunt probe din care să rezulte fără dubii săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat inculpatul, în sensul exercitării de violențe asupra părții vătămate.
Însă, potrivit dispozițiilor art.143 alin.1 Cod procedură penală, pentru luarea și, respectiv, menținerea măsurii arestului preventiv se cere, printre alte condiții, să existe probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce nu echivalează cu existența unor probe care să justifice condamnarea inculpatului.
Există indicii temeinice când din analiza datelor cuprinse în dosarul cauzei se desprinde presupunerea că cel față de care a fost trimis în judecată a săvârșit infracțiunea de care este acuzat.
În cauza dedusă judecății nu numai că sunt indicii temeinice, dar sunt probe temeinice din care rezultă, în mod necesar, presupunerea că recurentul-inculpat a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.
De altfel, aceaste dispoziții procedurale privind prima condiție pentru luarea și menținerea măsurii arestului preventiv"să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală",este în deplin acord cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, potrivit art.5 paragraful 1 lit. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privarea de libertate a unei persoane poate fi dispusă și menținută"când există motive verosimile de aob ănui că a săvârșit o infracțiune".
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv, în cazul nostru un judecător, că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă.
Recurentul-inculpat se află în situația prevăzută de art.148 alin.1 lit. Cod procedură penală, temei avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Alegerea și menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.b și și alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal, de împrejurările concrete în care se presupune că s-a comis, precum și de persoana recurentului-inculpat, care a mai fost condamnat pentru fapte de același fel.
Astfel, prin sentința penală nr.420 din data de 15.11.2007, pronunțată de Judecătoria Tg.N, județul B, s-a dispus condamnarea recurentului-inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit. c Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal.
În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 30.07.2007 și a fost pus în libertate la data de 24.01.2008, când a beneficiat de liberare condiționată.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a recurentului-inculpat în această fază a procesului penal, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică și că prin operațiunea logică a interpretării, temeiurile prevăzute de148 lit.Cod de procedură penală modificat trebuie examinate prin raportare la probele administrate prin intermediul mijloacelor de probă, respectiv: plângerile și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, precum și celelalte probe administrate, acestea fiind cele care conferă elemente în susținerea pericolului concret pentru ordinea publică și pe cale de consecință pentru menținerea măsurii arestului preventiv a recurentului-inculpat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 40 lei RON.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 25.iunie.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 40 RON - avocat.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 90 RON cu titlul de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.07.2008, în prezența recurentului-inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
S - 2 ex.
03.07/03.07.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ștefan Nimineț, Florin Burghelea
