Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 51/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ nr. 51/2009
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Simona Lazăr
- - - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din 6.02.2009 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul penal nr. 33/P/2009, menținută prin rezoluția din 23.02.2009 dispusă în dosarul penal nr. 183/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul - deținut în Penitenciarul Aiud, lipsind intimații, și .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care petentul susține plângerea formulată dar înțelege să recuze președintele completului de judecată, respectiv pe d-na judecător - - -, sens în care depune la dosar o cerere de recuzare, în care arată motivele acestei cereri.
Printre altele, arată că d-na judecător nu mai poate să- soluționeze nici o cauză, întrucât s-a pronunțat anterior în cauza ce formează obiectul dosarului -, unde a făcut o serie de abuzuri.
Față de cererea de recuzare formulată de petent, instanța se retrage în vederea soluționării acestei cereri de către un alt complet de judecată.
Prin încheierea penală nr.9/F/CC/2009, din ședința camerei de consiliu, instanța a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de petent, fiind pronunțată această soluție în ședința publică.
După pronunțarea soluției de respingere a cererii de recuzare, s-a reluat ședința de judecată, iar față de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul susține plângerea formulată împotriva rezoluției din 6.02.2009, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr.331/P/2009 menținută prin rezoluția din 23.02.2009 dispusă în dosarul nr.183/II/2/2009 de procurorul generale al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, solicitând admiterea ei și restituirea cauzei la parchet pentru a pronunța o soluție de trimitere în judecată intimaților pentru infracțiunile pentru care a formulat plângere penală.
Petentul susține că procurorii nu s-au pronunțat asupra infracțiunilor de lipsire de libertate și favorizarea infractorului, deși a adus dovezi în susținerea acestor acuzații.
Apreciază că infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal a fost dovedită, față de împrejurarea că după expirarea timpului de reținere, în data de 16.06.2005, a fost ținut pe rolul instanței, încătușat încă 2 ore și 15 minute, până la emiterea mandatului de arestare.
De asemenea, prin modul defectuos în care s-a desfășurat ancheta, fără respectarea principiilor egalității în fața legii, este dovedită și infracțiunea de favorizare a infractorului.
Petentul este nemulțumit de modul de funcționare a sistemului judiciar din România, susținând că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor sesizate deoarece nu au administrat probele solicitate, fiind întrunite elementele constitutive ale tuturor infracțiunilor.
De asemenea, învederează instanței că a sesizat Curtea Supremă a Drepturilor Omului de la Strasbourg, cu privire la abuzurile și ilegalitățile la care a fost supus de către organele judiciare din România, de unde a primit confirmarea scrisorii, pe care o depune în copie la dosar.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petentul ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca temeinice și legale.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față:
Constată că prin plângerea formulată în temeiul art.278/1 Cod procedură penală petentul a solicitat desființarea rezoluției din 6.02.2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba precum și a rezoluției din 23.02.2009 dispusă în dosar penal 183/II/2/2009 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În motivare petentul arată că este nemulțumit de modul în care funcționează sistemul judiciar din România, iar soluția atacată este nelegală, fiind rezultatul interpretării părtinitoare a legii, cu încălcarea principiului egalității în fața legii.
Consideră că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pe care le- sesizat, întrucât nu au administrat probele solicitate de acesta. De asemenea, învederează împrejurarea că faptele pe care le- sesizat întrunesc elementele constitutive și ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal cu privire la care nu s- pronunțat procurorul.
Examinând actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art.278/1 al.7 Cod procedură penală, instanța constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția din 6.02.2009 a Parchetului de pe lângă C de Apel d e APEL ALBA IULIA din dosar penal nr.33/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art.246 și art.248 Cod penal, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art.247 Cod penal și favorizarea infractorului prev. de art.264 Cod penal.
În motivare procurorul arătat că:
Persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva susnumiților pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 și 248.pen. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247.pen. și favorizarea infractorului prev. de art. 264. pen. fapte constând în aceea că prin modul în care au efectuat cercetările (polițistul și procurorul) ori datorită felului în care s-a efectuat cercetarea judecătorească, persoanele susmenționate și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu vătămând interesele legale ale petentului și au favorizat alte persoane despre care se susține că ar fi comis faptele cu privire la care persoane vătămată a fost cercetată iar în prezent judecată.
Din actele premergătoare rezultă că petentul a fost cercetat în dosarul nr. 530/P/2G05 al Parchetului" de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune. Cercetările în dosar au fost efectuate de către ofițerul de poliție, persoană care a și întocmit referatul de terminare a urmăririi penale.
Prin rechizitoriul din 23.11.2005, în dosarul susmenționat, procurorul a dispus trimiterea în judecată a lui pentru infracțiunile cu privire la care a fost cercetat, precum și o soluție de netrimitere în judecată față de, cercetată și aceasta în legătură cu fapta petentului.
Dosarul a fost repartizat spre soluționare judecătorului, care
potrivit susținerilor petentului, pe parcursul judecării cauzei a avut o atitudine
ireverențioasă deoarece a refuzat administrarea unor probe solicitate în apărare; nu
a sesizat faptul că urmărirea penală era viciată; a interpretat eronat și trunchiat
probele.
Cu privire la procuror și ofițerul de poliție, persoana vătămată a formulat plângere arătând în esență că aceștia au respins nejustificat administrarea unor probe; au dat o interpretare părtinitoare probelor modalitate în care au favorizat pe numita; procurorul a solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a petentului fără a fi conturată vinovăția.
Ținând seama de cele ce preced, se constată că în speță nu sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii sesizate, deoarece nu se constată
încălcare a atribuțiilor de serviciu. De asemenea rețin că magistrații dispun de
independență în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar soluțiile pronunțate de
către aceștia, sunt supuse cenzurii prin exercitarea căilor de atac prevăzute de
lege.
Posibilitatea de a se pronunța în legătură cu administrarea unor mijloace de probă, ori interpretarea acestora sau de a se solicita măsuri preventive, este un atribut exclusiv al organului judiciar, care de asemenea se supune cenzurii organelor ierarhice.
Prin rezoluția din 23.02.2009 dispusă în dosar nr.183/II/2/2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Is - respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
Criticile pe care petentul le aduce soluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA sunt nefondate, din probele de la dosar nerezultând indicii că intimații, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ar fi acționat cu încălcarea dispozițiilor legale, cauzând astfel vătămare intereselor legale ale petentului sau favorizare a infractorului.
Împrejurarea că organul de urmărire penală și apoi, după trimiterea în judecată, instanța nu ar fi încuviințat toate probele propuse de inculpat în apărare, nu justifică concluzia că aceștia s-ar face vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni.
Intimații, în exercitarea atribuțiilor legale și pe baza propriilor aprecieri, în desfășurarea activității sunt singurii în măsură să aprecieze necesitatea administrării probelor pe tot parcursul procesului penal.
În acest sens, dispozițiile art.68 al.1 și 2 Cod penal reglementează atât posibilitatea părților de a propune probe și cere administrarea lor cât și posibilitatea instanței sau a organului de urmărire penală de respinge dacă proba este neconcludentă sau inutilă cauzei.
Atât timp cât legea prevede această posibilitate, nu putem susține că intimații ar fi acționat abuziv atunci când au respins o parte din cerințele petentului, atât timp cât din lucrările dosarului nu rezultă reaua credință în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește interpretarea probelor, aceasta se face în conformitate cu dispozițiile art. 63 Cod procedură penală, de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.
Împrejurarea că probele au fost interpretate de procuror ( în faza de urmărire penală) și de judecător (în faza de cercetare judecătorească, în defavoarea inculpatului petent în prezenta cauză, nu justifică concluzia că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care s- formulat plângere.
În ceea ce privește susținerea petentului că procurorul nu s- pronunțat cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate prev. de art. 189 al.1 Cod penal precizăm că procurorul este cel căruia îi revine sarcina de a stabili încadrarea juridică a faptelor cu care a fost sesizat și părțile din proces, astfel că și sub acest aspect plângerea petentului este neîntemeiată.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 6.02.2009 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul penal nr. 33/P/2009, menținută prin rezoluția din 23.02.2009 dispusă în dosarul penal nr. 183/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Va obliga petentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 6.02.2009 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul penal nr. 33/P/2009, menținută prin rezoluția din 23.02.2009 dispusă în dosarul penal nr. 183/II/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Obligă petentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.04.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - - -
Red.
Dact.
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Simona Lazăr
