Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 533/
Ședințapublică din 09 Octombrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr.664/R din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns petentul, personal și intimatele și, personal.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția de inadmisibilitate recursului având în vedere că a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive.
Petentul, personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, întrucât aceasta este dată cu încălcarea disp.art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 republicată și a art.303 alin.6 Cod procedură penală, cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp.art.278 Cod procedură penală.
Totodată, precizează că Tribunalul Vâlceas -a substituit atribuțiunilor Curții Constituționale, respingând excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, încălcându-se în acest fel disp.art.27 Cod procedură penală, întrucât tribunalul nu avea competența, după materie și calitatea persoanei, să se pronunțe asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
Un alt motiv privește faptul că Tribunalul Vâlceaa soluționat contestația în anulare cu încălcarea disp.art.317 Cod procedură penală, care prin dispozițiile sale imperative stabilește că judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței.
Solicită să se constate că procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate este emis pe numele, și nu, și nu și.
Petentul depune la dosar motivele de recurs în scris pentru a fi avute în vedere la soluționare.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu de instanță, apreciază că nelegala citare părților atrage casarea deciziei cu trimiterea cauzei la Parchet.
Intimatele și, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, sens în care depun la dosar note de ședință.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca inadmisibil recursului declarat de petent, având în vedere că a fost declarat împotriva unei hotărâri definitive.
In subsidiar, în cazul în care instanța nu împărtășește acest punct de vedere, pune concluzii de respingere recursului ca nefondat, nefiind întrunite condițiile prev.de art.386 alin.1 lit.a-e Cod procedură penală și urmează să se mențină respingerea contestației în anulare.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin decizia penală nr.664/R, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, s- respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2781Cod pr.penală, ca inadmisibilă, formulată de contestatorul.
S-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei penală nr.231 din 26 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.7243/2006 și a încheierii din 26 martie 2007 dată în același dosar, fiind obligat acesta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și la 300 lei către intimata.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de fond a reținut că, la data de 27 martie 2007, contestatorul a formulat contestație în anulare, împotriva deciziei penale nr.231 din 26 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, precum și împotriva încheierii prin care a fost amendat cu suma de 1000 lei.
În motivare, contestatorul a susținut că procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
În susținerea acestui motiv de contestație în anulare, au fost invocate nelegalitățile organelor de urmărire penală în soluționarea plângerii sale împotriva intimatelor și care se referă la modul în care acestea au dobândit o suprafață de 1900 mp teren, situat în municipiul Râmnicu V, precum și modul în care instanțele au înțeles să soluționeze cererile sale, fără să aibă în vedere falsul ce a fost săvârșit de către intimate.
S-a susținut, de asemenea, că intimata, ce apare ca moștenitoare legală în procesul verbal de punere în posesie, precum și în titlul de proprietate, în faza cercetărilor penale a fost citată la o altă adresă și nu la domiciliul specificat în soluționarea dosarului în care s-a pronunțat sentința civilă nr.6757/1998 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Aceeași greșeală, a susținut contestatorul, a fost făcută și de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și Tribunalul Vâlcea, în dosarele nr.2335/2006 și, respectiv, nr-.
A mai susținut, că instanța de fond nu a respectat dispozițiile competenței după materie și calitatea persoanei și că, în mod greșit, a fost amendat cu suma de 1000 lei.
În același timp, prin cererea depusă după încheierea dezbaterilor, contestatorul a invocat neconstituționalitatea art.2781Cod pr.penală, precizând în cuprinsul cererii că motivele neconstituționalității acestui text de lege le va dezvolta odată cu emiterea încheierii prin care va fi sesizată Curtea Constituțională.
Examinând această cerere, precum și contestația formulată, în raport de dispozițiile Legii nr.47/1992 republicată, a art.386 Cod pr.penală, precum și a materialului probator existent la dosar, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești, sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
Prin cererea sa, contestatorul a invocat neconstituționalitatea art.2781Cod pr.penală, fără să-și motiveze această cerere și într-o fază în care erau aplicabile contestației sale sunt dispozițiile art.386 Cod pr.penală.
Instanța a apreciat că, contestatorul avea posibilitatea să invoce neconstituționalitatea acestui text de lege în fața instanței de fond sau în fața instanței de recurs, și nu într-o cale extraordinară de atac care se soluționează după alte norme procedurale și în care sunt verificate în mod strict dacă situațiile invocate se includ în cazurile prevăzute de textul de lege mai sus menționat.
Cum nu se poate invoca neconstituționalitatea art.2781Cod pr.penală, în condițiile în care instanța examina admisibilitatea în principiu contestației prevăzută în art.386 Cod pr.penală, cererea contestatorului este inadmisibilă, întrucât se referă la un alt text de lege neaplicabil contestației sale.
Referitor la contestația în anulare, astfel cum este motivată, tribunalul a constatat că ea s-ar încadra în disp.art.396 alin.1 lit.a Cod pr.penală. Contestatorul a invocat nelegalitatea citării intimatei sau, persoană care a avut calitatea de intimată în soluționarea recursului.
Acest motiv de contestație în anulare, a fost apreciat ca fiind justificat de dreptul pe care îl au părțile de a fi prezente la ședințele de judecată și se referă la neîndeplinirea legală a procedurii de citare pentru judecata care are loc la instanța de recurs.
Nelegalitatea procedurii de citare poate fi invocată de fiecare parte din proces, dar numai în ceea ce privește citarea sa și nu citarea altei părți.
Drept urmare, referirea expresă din textul de lege la "procedura de citare a părții", exclude posibilitatea pentru petiționarul contestatar de a invoca drept temei al contestației în anulare nelegala citare în recurs, la fond sau la organele de cercetare penală a intimatei, persoană despre care ulterior s-a stabilit că are prenumele și nu.
Întrucât nu contestatorul putea invoca nelegala citare a intimaților, contestația în anulare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la încheierea prin care i s-a aplicat amenda de 1000 lei, respectiv încheierea din 12 martie 2007, tribunalul a reținut că a fost amendat, conform art.198 alin.4 lit.a Cod pr.penală, cu 1000 lei pentru exercițiul abuziv al drepturilor procesuale.
A avut în vedere faptul că, la acea dată, ce avea calitatea de recurent, a solicitat să fie aplicate disp.art.47 alin.2 Cod pr.penală, în sensul abținerii completului de la soluționarea cauzei, pe motiv că dispozițiile art.51 alin.2 Cod pr.penală prevăd că recuzarea se formulează în scris cu arătarea pentru fiecare persoană a cauzei de incompatibilitate, iar recurentul invocă aceleași motive de recuzare pe care le-a invocat în alte cereri care au fost respinse, tribunalul a aplicat disp.art.51 alin.3 Cod pr.penală și a respins cererile de recuzare formulate de recurent.
Prin încheierea din 26 martie 2007, s-a respins cererea de scutire de amendă a recurentului, cu motivarea că acesta a avut o succesiune de cereri de recuzare, ce au fost soluționate și, că, este evident exercițiul abuziv al dreptului de a cere recuzarea judecătorilor, având ca efect împiedicarea instanței în soluționarea cauzei.
Tribunalul a apreciat că, contestația formulată împotriva acestei încheieri nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prev.de art.386 Cod pr.penală, motiv pentru care a respins-
Impotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că aceasta s-a pronunțat cu încălcarea disp.art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 și art.303 alin.6 Cod pr.penală, cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art.278/1 Cod pr.penală, că Tribunalul Vâlceas -a substituit atribuțiilor Curții Constituționale, încălcându-se astfel, competența după materie și calitatea persoanei.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceste este inadmisibil, fiind exercitat împotriva unei hotărâri definitive.
Este adevărat că, prin decizia menționată, s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.278/1 Cod pr.penală, și că încheierile prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, pot fi atacate cu recurs.
In cauză, însă, petiționarul aflându-se în procedura contestației în anulare, după ce epuizase cu caracter definitiv căile ordinare de atac împotriva hotărârii prin care i se respinsese plângerea întemeiată pe disp.art.278/1 Cod pr.penală, a invocat tocmai neconstituționalitatea acestui articol, deci, în afara cadrului procesual în care i-a fost judecată plângerea.
Prin ridicarea unor excepții de neconstituționalitate în căi extraordinare de atac sau în căi ordinare exercitate împotriva unor hotărâri pronunțate în soluționarea căilor extraordinare, petiționarul încearcă să-și extindă, nepermis de lege, posibilitatea cenzurării unor hotărâri judecătorești nefavorabile, situație care a fost calificată de curte, învestită să judece recursul împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în contestația în anulare, ca inadmisibilă.
Inadmisibilitatea este o sancțiune care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu-l prevede sau îl exclude. Motivele de inadmisibilitate sunt inderogabile și nu pot fi acoperite în nici un mod, iar din această cauză inadmisibilitatea este o sancțiune procesuală inevitabilă în sensul obligativității aplicării ei. Această sancțiune este o garanție a respectării disp.art.2 alin.1 Cod pr.penală, care consacră principiul legalității procesului penal și impune întregii activități de judecată reguli, dar și limite.
De altfel, într-o speță similară, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.1091 din 20 februarie 2006, stabilit că hotărârea prin care instanța dispune cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, poate fi atacată cu recurs, în baza art.303 alin.6 Cod pr.penală, numai atunci când a fost pronunțată de prima instanță sau de instanța de apel.
"Recursul declarat împotriva unei astfel de încheieri (sau decizii - ), pronunțate de instanța de recurs, este inadmisibil, întrucât încheierile instanței de recurs premergătoare judecării cauzei au caracter definitiv întocmai ca și hotărârea pronunțată asupra fondului cauzei și, ca atare, nu pot fi atacate cu un alt recurs".
Același tip de raționament se regăsește și în cauza de față, decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare fiind definitivă, astfel încât nici o dispoziție din conținutul acesteia nu poate fi controlată prin căi ordinare de atac.
Față de aceste considerente, curtea, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petent, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul, domiciliat în municipiul Râmnicu V, nr.1, bloc 1,..22, împotriva deciziei penale nr. 664/R din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul să plătească 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
27 octombrie 2008
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Raluca
