Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 537/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 537/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de petenții - și împotriva deciziei penale nr. 208 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că recurenții au depus la dosar memoriu cu motivele de recurs.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 357/12.06.2008 a Judecătoriei Sibiu, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală a fost respinsă plângerea formulată de petenții - și în contradictoriu cu intimații și împotriva soluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în dosarele nr.421/P/2006 și 493/II/2/2006.
A fost menținută soluția atacată.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat fiecare petent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru pronunța această sentință, prima instanță reținut următoarele:
Potrivit art.211 alin.1 pen. infracțiunea de tâlhărie constă în furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei in stare de inconștiența sau neputința de a se apăra, precum si furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-si asigure scăparea.
Infracțiunea de furt, conform art.208 alin.1 pen. constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, in scopul de a si-l însuși pe nedrept.
În cauză, procurorul a reținut o corectă stare de fapt și, așa cum a rezultat din probele administrate, cei doi intimați, precum și restul agenților de poliție, jandarmi și agenți de pază au acționat doar în vederea aducerii la îndeplinire a hotărârilor Consiliului Local (nr.II/2003 -art.8, hotărârea 10/2005 -art.1 - și hotărârea 117/2005 -art.1 - filele 21-22, 32-33 dosar de urmărire penală). Ridicarea animalelor pe care cei doi petenți le-au dus pe străzile din orașul cu încălcarea prevederilor hotărârilor de consiliu local s-a efectuat în scopul conducerii acestora la și nicidecum cu scopul de a fi însușite pe nedrept de către vreo persoană, astfel că existența infracțiunii de tâlhărie este exclusă. a întocmit procese verbale de ridicare (custodie) a celor două animale, iar Primăria Orașului - Serviciul Comunitar de cadastru și Agricultură a înștiințat proprietarii animalelor ( - și - bunica petentei ) despre măsura ridicării animalelor, despre faptul că acestea au fost la și că pentru ridicarea acestora este necesară achitarea amenzii și a taxei de ridicare și custodie (filele 7-10). Contractul de prestări servicii încheiat de și Primăria Orașului a fost depus la filele 29-31 din dosarul de urmărire penală.
Cum toți cei prezenți la fața locului (polițiști, jandarmi, agenți de pază) se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acționând pentru aducerea la îndeplinire a unor acte normative, singura infracțiune a cărei comitere ar putea fi pusă în discuție (raportat la acuzațiile aduse în plângerile penale) este cea de purtare abuzivă.
Art.250 pen. la data indicată de petenți ca fiind cea a săvârșirii, prevedea două forme ale infracțiunii de purtare abuzivă: forma simplă, constând în întrebuințarea de expresii jignitoare fata de o persoana, de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu (alin.1) și forma calificată constând în lovirea sau alte acte de violenta săvârșite în condițiile alin. 1 (alin.2).
În chiar cuprinsul plângerii penale, precum și în declarația dată (filele 3,4 dosar de urmărire penală) petentul - a susținut că a fost atacat de oameni în uniformă neagră, care l-au imobilizat, iar la încercarea acestuia de a scăpa pentru a-și apăra animalele a fost lovit cu pumnii în cap, în stomac și în ficat. Cu toate că a susținut că a fost agresat în acest mod, petentul nu a depus la dosar nici un certificat medico-legal sau vreun alt act medical care să confirme că ar fi suferit leziuni produse prin lovire. Apoi, petentul nu a putut indica nici un martor care să îi confirme afirmațiile în sensul că a fost lovit, insultat și amenințat de persoanele menționate.
Faptul că animalele petenților s-au opus la acțiunea agenților de ordine de a le urca în camion și că aceștia au trebuit să le lege și să le înfrângă rezistența prin mijloace firești este de la sine înțeles și nu este de natură a atrage răspunderea penală a acestora.
Nici în privința petentei nu a rezultat din vreo probă că ar fi fost lovită sau insultată de către vreunul dintre intimați sau de alte persoane. Astfel, aceasta nici nu a reclamat astfel de acțiuni îndreptate împotriva sa (filele 5-6, 18 dosar de urmărire penală), iar în declarațiile petentului - se arată că aceasta s-ar fi speriat și ar fi fugit, văzând ce i se întâmpla lui (filele 4, 18 dosar de urmărire penală).
Mai mult, din rapoartele întocmite de agenții de poliție (filele 11, 12), din declarațiile intimaților și, precum și ale celorlalte persoane audiate (filele 19-20, 49-54) rezultă că nu s-au exercitat violențe și nu s-au proferat insulte și amenințări la dresa petenților și că, de fapt, petentul, care era înarmat cu o lopată, pe care a ridicat-o când s-au apropiat agenții de poliție și jandarmii și a adresat cuvinte jignitoare la adresa acestora. A mai rezultat că pentru a face posibilă urcarea animalelor în camion a fost nevoie de imobilizarea petentului -, care însă nu a fost agresat insultat sau amenințat.
Faptul că petenții au considerat ilegale hotărârile Consiliului Local (petentul - atacând chiar în contencios administrativ aceste acte - acțiune respinsă irevocabil prin decizia civilă nr.2197/2005 a Curții de Apel Alba -I - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - fila 43 dosar de urmărire penală) este lipsit de relevanță, câtă vreme agenții de poliție, jandarmii și agenții de pază au respectat aceste hotărâri care erau în vigoare la data de 12.05.2006.
Deși petenții au indicat în plângerea aflată la filele 3-5 din dosarul - al Tribunalului Sibiu și alte persoane fizice și juridice care s-ar face vinovate de infracțiunea de tâlhărie (, Primarul Orașului -, - comisar la Poliția Orașului, comandatul Inspectoratului de Jandarmi Județean Sibiu), pe cale a plângerii împotriva rezoluției procurorului nu se poate extinde cadrul procesual (calitatea părților fiind ce a care rezultă din rezoluția atacată), iar din probele administrate nu rezultă sub nici o formă că vreuna dintre persoanele angajate la sau vreuna dintre persoanele fizice nominalizate ar fi comis vreo infracțiune în dauna petenților.
Pentru aceste motive, instanța în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a pr.pen. a fost respinsă plângerea formulată de petenții - și, împotriva soluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în dosarele nr.421/P/2006 și - și a fost menținută soluția atacată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții criticând-o, în
esență, pentru nelegalitate pentru considerentul că nu s-a reținut existența
infracțiunii de tâlhărie care s-ar fi comis împotriva lor.
Prin decizia penală nr. 208/8 septembrie 2008 Tribunalului Sibiu au fost respinse ca nefondate recursurile petenților, motivat de aceea că din probele administrate nu rezultă săvârșirea infracțiunilor pentru care petenții s-au plâns.
Împotriva acestei decizii petenții au formulat un nou recurs.
Potrivit art. 2781alin. 10 Cod procedură penală împotriva soluției dată de judecător în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, calea de atac este recursul, ori în cauză această cale de atac a fost rezolvată prin decizia atacată, care este definitivă.
O altă cale ordinară de atac nu mai este prevăzută de lege, astfel că recursul de față este inadmisibil și urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală fiecare recurent va fi obligat să plătească statului suma de câte 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de petenții - și împotriva deciziei penale nr. 208 din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului câte 20 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 12.11.2008
Jud. recurs,
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
