Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 536/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 536/2008
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul împotriva sentinței penale nr. 84/23.04.2008 a Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul intimat asistat de apărător ales avocat și reprezentantul intimatului petent, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimatului, avocat, invocă excepția tardivității declarării recursului. Arată că recurentul a lipsit la toate termenele de judecată și la pronunțarea sentinței, astfel că i-a fost comunicată copia minutei la ambele domicilii la data de 05.05.2008, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflate la ultimele file din dosarul de fond. Față de data comunicării minutei, apreciază că sentința a rămas definitivă la data de 20.05.208 iar recursul a fost declarat la data de 19.06.2008, motiv pentru care arată că acesta a fost tardiv formulat.
Apărătorul ales al recurentului, avocat, solicită respingerea excepției invocate, apreciind că recursul a fost formulat în termen. Arată că sentința nr. 84 fost pronunțată la data de 23.04.2008 și a fost tehnoredactată la data de 19.05.2008, motiv pentru care apreciază că aceasta nu a putut fi comunicată recurentului la data de 05.05.2008. Prezintă spre vedere instanței dovada de comunicare a sentinței cu petentul, la data de 10 iunie 2008, dovadă care nu se află depusă la dosarul cauzei.
Reprezentantul intimatei, avocat recunoaște faptul că sentința redactată a fost comunicată la data de 10.06.2008 dar apreciază că termenul de declarare a căii de atac curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței.
Reprezentantul Parchetului apreciază că recursul este declarat în termen.
Apărătorul ales al recurentului susține verbal motivele de recurs depuse în scris la dosar. Consideră că soluția Tribunalului Sibiu este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului declarat, pentru motivele arătate în scris, și în rejudecarea cauzei, solicită respingerea plângerii formulate de petentă.
Reprezentantul intimatei petente, avocat, solicită respingerea recursului, apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală. Raportat la încheierea nr. 5251/13 septembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, încadrarea juridică în cadrul urmăririi penale o dă procurorul. Plângerea penală a fost făcută de către intimată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al.1, 3 și 4 Cod penal, raportat la faptul că s-au emis bilete la ordin fără acoperire. Având în vedere că biletele la ordin nu se pot asimila cu cec-urile, recunoaște că nu se putea încadra fapta la alin. 4 articolului mai sus menționat, dar Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, având în vedere dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuia să încadreze corect fapta.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, în ordonanța de neîncepere a urmăririi penale face trimitere, sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, la instanța civilă. Sub acest aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 338/13.12.2004 afirmă că dacă se dovedește intenția, sub aspectul laturii subiective, fapta de a emite bilete la ordin fără acoperire, se încadrează în dispozițiile art. 215 al. 3 Cod penal. Tribunalul Sibiu nu a făcut decât să desființeze rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și să trimită cauza la Parchet pentru ca acesta să verifice dacă recurentul la momentul săvârșirii infracțiunii a avut sau nu intenție. Arată că aceeași opinie o are și Curtea de Apel Târgu Mureș prin decizia Secției penale nr. 663/06.02.2003. arată că aceste decizii există la dosarul cauzei.
Pentru aceste motive consideră că sentința penală atacată este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, învederând instanței că încă procurorul pentru faza de urmărire penală e suveran cu privire la stabilirea încadrării juridice a faptei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 84 din 23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, în temeiul art. 278 alin. 8 lit. b Cod procedură penală a fost admisă plângerea petentei SC SA, au fost desființate rezoluțiile nr. 840/P/2007 din 18.12.2007 și nr. 11/II/2/2/08 din 25.01.2008 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și a fost restituit dosarul organelor de urmărire penală pentru a efectua cercetări față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,3 și 5 Cp. și pentru a se pronunța asupra acestei fapte.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu emisă sub dosar nr. 840/P/2007 la data de 18.12.2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. l, 4 și 5 Cp.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut în esență următoarele: La data de 19.10.2007 reprezentanții SC SA au depus o plângere penală la poliția municipiului Sibiu prin care reclamau faptul că numitul ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. în cuprinsul plângerii s-a arătat că SC SA a derulat în cursul anului 2007mai multe operațiuni comerciale cu SC SRL și SC SRL ambele cu sediul în Tg. M, livrând mai multe cantități de faină de, plata efectuându-se prin bancă cu bilete la ordin.
În perioada august - septembrie 2007 numitul a emis pentru marfa ridicată de la SC SA pentru SC maxim SRL un număr de 34 bilete la ordin și pentru SC SRL un număr de 10 bilete la ordin care au fost refuzate la plată din lipsă disponibil în cont SC fiind prejudiciată cu suma totală de 325.400,76 lei.
In cauză s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. l, 4 și 5 Cp.
Din cercetările efectuate s-a stabilit că relația comercială între firme a început în urmă cu doi ani de zile, iar între societăți nu au existat contracte de colaborare, plata pentru faina livrată efectuându-se conform unor înțelegeri verbale prin bancă și cu bilete la ordin, la diferite termene de la livrare.
Luând în considerare totalitatea condițiilor și împrejurărilor în care au avut loc relațiile comerciale între firme, înțelegerile care au existat între reprezentanții acestora, precum și faptul că plățile au fost realizate cu bilet la ordin care nu face parte din latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 4 Cp. s-a apreciat de procuror că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin cecuri, atât sub aspectul laturii obiective cât și subiective, și a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale propusă de organul de cercetare penală.
Cu această motivare, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru fapta de înșelăciune cu cecuri, prev. de art. 215 al. 1, 4 și 5 Cp.
Petenta SC SA a atacat soluția comunicată în termenul legal la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, care prin rezoluția emisă la 25.01.2008 sub dosar nr. 11/II/2/2008 a respins plângerea ca nefondată.
Examinând actele dosarului instanța a reținut că soluțiile Parchetului sunt netemeinice și nelegale întrucât deși se reține judicios că mijlocul fraudulos de inducere în eroare a petentei a fost biletul la ordin și nu cecul, cercetările și soluția nu au vizat dispozițiile alineatului 3 al art. 215 Cp. așa cum ar fi fost corect și complet.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recursul persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În motivarea recursului a criticat hotărârea primei instanțe susținând că în mod greșit a extins cercetarea și pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 Cod penal, deși obiectul plângerii și calificarea juridică dată faptei de procuror a fost art. 215 alin. 1, 4 și 5 Cod penal.
Recursul intimatului nu a fost declarat în termen.
Comunicarea copiei după dispozitivul hotărârii s-a făcut la 05 mai 2008, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare (f 23 dosar fond).
Recursul a fost expediat prin poștă la 19.06.2008 (f 4) și a fost înregistrat la Tribunalul Sibiu la 24.06.2008.
Termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la comunicare și s-a împlinit la 16 mai 2008.
Recursul este tardiv deoarece a fost declarat peste termenul stabilit de lege.
Deoarece termenul de recurs este peremptoriu, instanța de recurs este obligată să-l respingă de plano, fără a mai examina dacă este fondat sau nu, hotărârea primei instanțe intrând în puterea de lucru judecat prin neexercitarea în termen a recursului.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, instanța va respinge ca tardiv recursul intimatului.
Conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi suportate de recurent.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul împotriva sentinței penale nr. 84/23.04.2008 a Tribunalului Sibiu.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 16.10.2008 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 23.10.2008
Jud. fond
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș
