Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 57/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINOR
SENTINȚA NR. 57
Ședința publică din 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenta, domiciliată în municipiul B,-,. 1,. 6, județul B, împotriva rezoluțiilor nr. 288/P/2008 din 26.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și nr. 27/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta, lipsă fiind intimatul.
Procedura este completă.
Se face referatul cauzei, după care petenta depune la dosar o serie de înscrisuri (ce au fost îndosariate la filele 11 - 60) și arată că nu mai are cereri de formulat.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, iar plângerea se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Petenta arată că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, acțiunea civilă pe care intimatul a redactat-o și semnat-o în numele ei (și al soțului său) cuprindea și un capăt de cerere la contencios administrativ, așa încât aceasta trebuia introdusă în mod corect la tribunal și nu la judecătorie. Arată, de asemenea, că a luat legătura cu intimatul, care avea calitatea de avocat, pentru redactarea unei acțiuni în vederea clarificării situației juridice a unei suprafețe de teren, dar nu a încheiat nici un contract cu acesta, deși la dosar a fost depusă împuternicire avocațială. Apreciază că era de competența avocatului introducerea corectă a acțiunii la tribunal și nu la judecătorie, dar acesta i-a înșelat, i-a mințit și a profitat de încrederea acordată, motiv pentru care consideră că a fost un abuz de încredere din partea sa. Învederează, totodată, că acțiunea civilă i-a fost restituită pentru a se adresa Judecătoriei Botoșani pentru anularea titlurilor de proprietate și nicidecum pentru anularea parțială a protocolului încheiat între primării.
Întrebată fiind, arată că ulterior au mai fost și alți avocați în dosarul civil, dar niciunul din ei nu i-au sugerat să renunțe la cauză. Apreciază că acțiunea civilă este lovită de nulitate și că prin cererea formulată de către intimat a fost prejudiciată, motiv pentru care solicită admiterea plângerii formulate în baza art. 2781Cod procedură penală și luarea măsurilor ce se impun pentru sancționarea intimatului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulată de petentă ca nefondată și menținerea, ca temeinice și legale, a celor două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA. Învederează că în mod corect s-a apreciat, în cursul actelor premergătoare, că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către intimat. Deosebit, petenta și-a însușit acțiunea formulată de avocat în fața Judecătoriei Botoșani și avea posibilitatea fie să nu-și însușească acțiunea, fie să renunțe la judecată, iar ulterior a avut angajați alți avocați, motiv pentru care nu se poate confirma susținerea acesteia că nu a fost de acord cu acțiunea promovată de intimat.
În replică, petenta arată că i-a acordat toată încrederea intimatului, deși la fiecare termen de judecată din dosarul civil acesta se purta urât, i-a spus chiar că o să-l pună pe fiul său să-i asigure asistența juridică în dosar (pentru că știa că dacă înstrăinează dosarul va fi mai rău, având în vedere neregulile existente în acesta, respectiv faptul că partea adversă avea un proces-verbal antedatat, titlul de proprietate din 2002 era eliberat de o altă comună, etc.). Ca urmare a neînțelegerilor survenite între ea și avocat (intimat), a renunțat la serviciile acestuia și a angajat alți avocați, care au continuat acțiunea tot pe dreptul comun. Întrebată fiind, arată că nu s-a adresat cu plângere penală pentru că titlul de proprietate era fals și nici nu a formulat vreo cale de atac împotriva sentinței civile, care a fost pronunțată de o instanță de drept comun. În schimb, a formulat contestație la executare cu privire la această hotărâre.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Petenta a formulat plângere la data de 15.10.2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, înregistrată sub nr.1759/VIII/1, prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale față de avocat din cadrul Baroului B, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prev de art.290 și art. 291 Cod penal, plângere înaintată Pachetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, conform art. 28/1 lit. b Cod procedură penală, fiind înregistrată sub nr. 288/P/2008.
În esență, infracțiunile ar consta în aceea că deși l-a angajat pe intimat, în calitate avocat, pentru a formula o reclamație administrativă și a introduce o acțiune în contencios administrativ, acesta a promovat o acțiune civilă la Judecătoria Botoșani, pe care a semnat-o în numele petentei și al soțului acesteia în fals, nefiind împuternicit în acest sens, fapt ce a dus la pronunțarea unor hotărâri judecătorești ce le-au fost nefavorabile.
Prin Rezoluția nr. 288/P/2008 din 26 ianuarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 290 și art. 291 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de - avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, în baza art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. g Cod procedură penală.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că la 31.05.2002, soții și au încheiat cu avocatul contractul de asistență juridică nr. 18/2002 și au semnat la "client" împuternicirea avocațială pentru redactare și susținere la Tribunalul Botoșani și la Curtea de APEL SUCEAVAo plângere în contencios administrativ, achitând suma de 100 lei onorariu redactare reclamație administrativă - contencios administrativ și susținere plângere contencios administrativ, pentru care li s-a eliberat chitanța nr. -.
Avocatul a redactat inițial reclamația administrativă semnată atât de el, cât și de soții, pe care a expediat-o comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991 de la Prefectura Județului B, Primăria Municipiului B și Primarul comunei și prin care se solicita:
- anularea parțială a titlului de proprietate nr. 22615 din 20.12.1993 pe numele și alții, pentru suprafața de 20.400. ce ar fi, în fond, proprietatea reclamanților;
- eliberarea titlului de proprietate pentru reclamanți pe suprafața de 20.400. teren;
- anularea parțială a unui protocol ce se încheiase la 11.04.2001 între Primăriile B și, prin care se efectua un schimb de terenuri între acestea în care se părea că era inclus și terenul reclamanților.
Ulterior, avocatul a redactat în numele soților o acțiune adresată Tribunalului Botoșani, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, solicitând aceleași cerințe ca cele menționate în reclamația administrativă, însă acțiunea a fost restituită la domiciliul familiei cu adresa nr. 463/2002 din 04.07.2002 cu indicația de a se adresa Judecătoriei Botoșani.
Soții au dus acțiunea și adresa cu care li s-a restituit la avocat, iar acesta a formulat o acțiune la Judecătoria Botoșani, având aceleași capete de cerere, acțiune ce a depus-o la 18.07.2002 și care a fost înregistrată ca dosar sub nr. 11353/2002, la care s-au anexat reclamația administrativă, împuternicirea avocațială și chitanța menționată mai sus, existente la filele nr. 4, 29 și 30 din acea cauză.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că soții au fost prezenți la mai multe termene în dosarul nr. 11353/2002 al Judecătoriei Botoșani, nu au renunțat la acel proces, ci l-au continuat (fapt ce, prin el însuși, demonstrează că și-au însușit acțiunea), au renunțat pe parcurs la anumite capete de cerere (obligarea de a li se elibera titlu de proprietate, căci îl primiseră), apoi, chiar dacă au renunțat la serviciile oferite de avocat, l-au angajat ca avocat pe, la 04.06.2003, continuând procesul.
Când prin Sentința civilă nr. 4889 din 01.10.2003 a Judecătoriei Botoșani instanța a luat act de renunțarea reclamanților la unele capete de cerere, iar pentru celelalte a respins acțiunea, reclamanții au angajat avocat pe și au declarat apel, apoi recurs ce a fost respins prin Decizia civilă nr. 888 din 05.04.2004 (dosar nr. 319/2004) apoi Decizia civilă nr. 722 din 06.04.2006 (dosar nr. 572/2005) ale Curții de APEL SUCEAVA.
Împotriva Deciziei civile nr. 722/2006 a Curții de APEL SUCEAVA soții au formulat și contestație în anulare ce a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 1822 din 23.10.2006 a Curții de APEL SUCEAVA (dosar nr-).
Această perseverență a reclamanților în ideea modificării Sentinței civile nr. 4889/2003 a Judecătoriei Botoșani demonstrează o dată în plus că ei ar fi dorit să li se admită acțiunea formulată. Apare ca surprinzător faptul că după ce ani de zile au continuat procesul și au formulat căi de atac să susțină, după mai bine de 6 ani, că de fapt ei nu și-au dorit acea acțiune și că ea a fost formulată în fals de avocat.
În plângerea și declarația sa, a pretins că acea acțiune este falsă și că avocatul i-a semnat în fals pe acțiune. Cum actul pretins fals a fost întocmit anterior datei de 18.07.2002, când a fost depus la Judecătoria Botoșani, iar conform art. 122 lit. d Cod penal, termenul de prescripție al răspunderii penale este de 5 ani, a rezultat că acest termen a fost depășit, procurorul fiind în imposibilitate legală de a mai efectua cercetări în această cauză, în condițiile în care sunt aplicabile prev. art. 10 lit. g Cod procedură penală.
În altă ordine de idei, infracțiunea prev. de art. 290 Cod penal absoarbe în conținutul ei și uzul de fals comis de cel ce a întocmit actul, astfel că s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cercetate din art. 290 și art. 291 Cod penal în art. 290 Cod penal.
Împotriva rezoluției procurorului din 26.01.2009, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, iar prin rezoluția nr. 77/II/2/2009 din 3 martie 2009, procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că in materialul probator administrat în cauză, rezultă că la data de 22.10.2008, când a fost depusă plângerea, pentru infracțiunea care se susține a fi fost comisă anterior datei de 18.07.2002 - data depunerii acțiunii la Judecătoria Botoșani, termenul de prescripție de cinci ani, prev. de art. 122 lit. d Cod penal, era depășit.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.278/1 Cod procedură penală, petenta a formulat plângere la această instanță, la care a făcut precizări ulterioare, solicitând, în principal, desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și tragerea la răspundere penală a intimatului pentru faptul că a introdus și semnat, în numele lor (soții ) o acțiune civilă la Judecătoria Botoșani, deși nu avea acest drept, a cărei soluționare le-a cauzat prejudicii, iar în subsidiar, a invocat aspecte legate de dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren ce a făcut obiectul acelui litigiu. Oral, petenta a mai precizat că s-au încălcat normele procesual civile, în condițiile în care ompetența de soluționare a cererii sale trebuia să revină Secției de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Botoșani, iar responsabilitatea depunerii cererii la această instanță revenea avocatului.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 Cod procedură penală are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 Cod procedură penală. de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală.
Având în vedere însă conținutul Deciziei nr. 48/04.06.2007 a - Secțiile unite, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 574/30.07.2008, Curtea constată că nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278/1 alin. 8 lit.c) Cod procedură penală, în sensul reținerii cauzei spre judecare în complet legal constituit, în condițiile în care prin rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât ar contraveni acestei decizii.
Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanei la care s-a referit petenta în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10.proc.pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține, că nu poate pronunța nici soluția prevăzută de art. 278/1 alin. 8 lit.b) Cod procedură penală, în sensul trimiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, pe de o parte, datorită împlinirii termenului de prescripție al răspunderii penale de 5 ani prev. de art. 122 al. 1 lit. d p, anterior datei depunerii plângerii, iar pe de altă parte că acesta nu demonstrează că faptele reclamate de petentă în sarcina avocatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-au efectuat cercetări și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 26 ianuarie 2009 dată în dosar 288/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 3 martie 2009 aceluiași parchet, cu nr. 77/II/2/2008, este temeinică și legală.
Nemulțumirea petentei față de soluțiile adoptate prin hotărârile pronunțate, ca urmare a acțiunii civile promovate de avocat la cererea sa și a soțului ei, conform contractului de asistență juridică nr. 18/2002, în baza căruia s-a emis și împuternicirea avocațială din 31.05.2002, semnată de soții, aflată la fila 30 dosar nr. 11353/2002 al Judecătoriei Botoșani, nu poate conduce la concluzia că s-a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată de către intimat, întrucât este de observat că soții au continuat procesul și au exercitat căile de atac prevăzute de lege, chiar și după rezilierea contractului menționat, ce intervenit anterior pronunțării sentinței civile nr.4889/01.10.2003 de către Judecătoria Botoșani, ceea ce echivalează cu recunoaștere a demersului întreprins inițial și pe care, după aproximativ 7 ani, aceștia în mod nejustificat nu-l mai recunosc.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva avocatului ce a redactat și depus acțiunea la instanță, reprezintă un drept constituțional al petentei, însă această cale nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătorești, apreciate ca fiind nelegale, și nici nu a fost elaborată pentru declanșarea abuzivă de litigii penale, ori pentru a se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală urmează a respinge plângerea ca nefondată și a menține ca legală soluția de neurmărire penală motivată temeinic.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, domiciliată în municipiul B,-,. 1,. 6, județul B, împotriva rezoluțiilor nr. 288/P/2008 din 26.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și nr. 27/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Obligă petenta să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petentă și de la comunicare pentru intimat.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2009.
Președinte, Grefier,
2 ex. / 4 iunie 2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela
