Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.64/R/2010
Ședința publică din 2 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Luminița
JUDECĂTORI:- -
:-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petenta A, împotriva sentinței penale nr.599/13.11.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului din 02.07.2009 dată în dosar nr.15/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul petentei A, av., din cadrul Baroului B, cu delegație avocațială depusă ladosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul petentei A, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului Maramureș și pe fondul cauzei, să se dispună admiterea plângerii cu consecința trimiterii în judecată a intimatului pentru comiterea infracțiunii de contrafacere a mărcilor și concurență neloială. Instanța de fond a apreciat că lipsește latura subiectivă a infracțiunii de contrafacere de marcă întrucât numitul a avut dreptul de a pune în circulație produsele deoarece a deținut toate documentele necesare efectuării importului și marca e marcă înregistrată în Turcia. Această motivare este fundamental greșită deoarece documentele de import nu dau dreptul unei persoane de a pune în circulație produse purtând un semn identic sau similar cu marca altui titular. În speță, importul s-a făcut fără consimțământul petentei în calitate de titular de marcă, nu i s-a dat intimatului dreptul de a pune în circulație produse purtând o marcă similară. Chiar dacă compania din Turcia i-a dat acest drept intimatului, acest acord nu poate produce efecte pe teritoriul României. Dacă nu există acordul expres al titularului de marcă, folosirea sau comercializarea produselor care poartă semne identice sau similare cu mărcile protejate de legile în vigoare se face fără drept și este sancționată penal. de asemenea, instanța consideră în mod neîntemeiat lipsa laturii subiective a infracțiunii când intenția rezultă în mod vădit. Numitul avea cunoștințele necesare din domeniul mărcilor, a intreprins demersurile aferente obținerii protecției mărcii în România dar cu toate că OSIM i-a respins cererea, el a continuat să comercializez produsele în cauză. Instanța a comis o greșeală în interpretarea legii atunci când a reținut că riscul de confuzie nu a fost dovedit. În acest sens se impune a se menționa că semnul are un grad ridicat de similaritate cu marca atât din punct de vedere vizual, auditiv și conceptual. societății sunt protejate la nivel internațional încă din anul 1968 pe când semnul a fost înregistrată în Turcia doar din anul 2002 iar în România nu beneficiază de protecție. În concluzie, consideră că potrivit probelor de la dosar, există suficiente elemente care să conducă la concluzia că intimatul a săvârșit cu știință infracțiunile menționate sens în care se impune trimiterea în judecată a acestuia. Depune la dosar copia hotărârii nr.155/2005 a Comisiei de mărci.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că atât prima instanță cât și procurorul au procedat corect în condițiile în care marca este înregistrată în Turcia, neputându-se proba că intimatul a folosit marca în scopul de a induce în eroare consumatorii. Cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.599/13.11.2009 a Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta, cu sediul în Pietri 1, 12051 A, Italia, cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați &, B str. -.- nr. 62 sector 5, împotriva rezoluției nr. 15/P/2009 din 02 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În temeiul art. 192 alin.2 proc.pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus petenta a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună desființarea rezoluției din 02.07.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, dată în dosarul 15/P/2009 și trimiterea în judecată a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor de contrafacere a mărcilor și de concurență neloială.
În motivarea plângerii petenta a arătat că în calitate de titular al mărcilor nr. -/1968, -/1983, -/1986 și -/2006 a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că prin comercializarea produselor purtând denumirea de către Ermis Grup SRL V se aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale petentei asupra mărcilor.
Trecând la soluționarea cauzei, tribunalul a constatat că prin rezoluția din 02 iulie 2009, dată în dosarul nr. 15/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, procurorul a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 83 alin.1 lit.b și art. 86 din Legea nr. 84/1998.
Pentru a pronunța această soluție, procurorul a avut în vedere că la data de 27.08.2008 lucrători de poliție din cadrul V, în urma unei verificări efectuate la depozitul SC " GRUP" SRL V, au găsit depozitate, în vederea comercializării, un număr de 990 cutii cu drajeuri mentolate, având inscripționată denumirea " ". (10 dos.).
Cercetările efectuate au stabilit că SC GRUP SRL V, administrată de, s-a aprovizionat în luna august 2008, în baza contractului de comercializare nr. 9/10.01.2008 încheiat cu SC COM SRL B M, cu biscuiți, napolitane și drajeuri mentolate " " (12 dos. ). S-a apreciat cu privire la drajeurile mentolate inscripționate " " că sunt produse contrafăcute, că poartă un nume asemănător cu denumirea " ", care este marcă înregistrată, și că există riscul de inducere în eroare a consumatorului, prin denumirea și modul de ambalare a produselor.
Ca atare, parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, prin ordonanța nr. 560/P/2008 din 14.01.2009 a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorul SC GRUP SRL V, în temeiul art. 10 lit. d pr.pen. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 83 alin.1 lit. b și art. 86 din legea nr. 86/1998, apreciindu-se că lipsește latura subiectivă a acestora. De asemenea, s-a apreciat că răspunderea pentru punerea în circulație a produselor contrafăcute - drajeuri mentolate inscripționate " " - aparține numitului, administrator al SC COM SRL B M, motiv pentru care s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei unități de parchet, cu privire la comiterea de către a infracțiunilor de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii și concurență neloială, prev. de art. 83 alin.1 lit. b și art. 86 din Legea nr. 84/1998 (5,6 dos. ).
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale a rezultat că COM SRL B M cu sediul în str. - nr. 25, înregistrată la ORC M sub nr. J- are ca obiect de activitate "comerțul cu ridicata al zahărului, ciocolatei și a produselor zaharoase" și ca asociat unic și administrator pe numitul, cetățean (40 dos.). În baza obiectului de activitate, SC COM SRL B M produce biscuiții "" și importă de la diverși furnizori din Turcia produse zaharoase și ciocolată, printre acestea numărându-se și drajeurile mentolate, ambalate în cutii, inscripționate " " (44).
" " este marcă înregistrată a Companiei VE - Turcia, ce deține certificatul de înregistrate al mărcii nr. 16040/2002 emis de Institutul pentru Invenții și mărci ( 46 dos. ).
Pentru produsele purtând marca " " importate și distribuite, COM SRL BMa eliberat, pe lângă facturi fiscale și declarații de conformitate potrivit cărora produsele îndeplinesc parametrii specificați în buletinul de analiză al producătorului și sunt în conformitate cu standardele de firmă /12,14 dos.).
C COM SRL BMa derulat relații comerciale cu SC GRUP SRL V în baza contractului de comercializare nr. 9/10.01.2008, potrivit căruia societății din V îi erau livrate diverse produse (printre care și drajeuri mentolate " " care erau distribuite spre alte societăți comerciale (15,28 dos.).
Se poate observa că produsele purtând marca " " prezintă asemănări celei purtând marca " " (42 dos. ).
" " este marcă înregistrată a Companiei Italia, ce deține certificatele de înregistrare ale mărcii pentru clasa 30 de produse - dulciuri - numerele -/1983, -/1986 și -/2006 emise de OSIM și care îi conferă protecție pe teritoriul României și protecție internațională (42 dos.). Titularul reprezentantului mărcii " " în România, SC & SRL a arătat că drajeurile mentolate găsite de lucrătorii de poliție din cadrul V la data de 27.08.2008 sunt contrafăcute, deoarece poartă inscripția " " (33-37) și a formulat pretenții civile împotriva societății din V la nivelul sumei de 1.980 lei daune materiale și 3.900 lei daune morale).
Procurorul a apreciat că în cauză nu pot fi reținute infracțiunile prev. de art. 83 alin. 1 lit. b și art. 86 din Legea nr. 84/1998, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, lipsind atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă.
De asemenea, procurorul a reținut că numitul a importat în numele societății pe care o administrează " COM" SRL drajeuri mentolate inscripționate " " ce poartă un nume asemănător cu produsele " " și care în concepția reprezentantului titularului mărcii " " prezintă riscul inducerii în eroare a consumatorului.
Se poate observa că marca " " este similară cu marca " " și dată fiind asemănarea dintre aceste semne, precum și asemănarea produselor cărora li se aplică, ar putea produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere, pentru consumatori. Ca atare, reprezentantul mărcii " " trebuie să facă dovada riscului de confuzie pentru a fi în prezența infracțiunilor în discuție și aceasta deoarece în cazul mărcilor similare riscul de confuzie la care se referă art. 35 alin.1 lit. b din legea nr. 84/1998 nu se prezumă, ci trebuie dovedit. În aceste condiții, titularul mărcii " " trebuie să ceară instanței de judecată, pe calea unei acțiuni civile, interzicerea importului produselor ce poartă marca " ".
Procurorul a reținut de asemenea că având în vedere modul în care numitul a importat cu bună-credință drajeurile mentolate " ", precum și modul în care le-a comercializat, emițând documente contabile și declarații de conformitate, operațiunile sunt legale și aceasta și în raport de faptul că " " este o marcă înregistrată, neputând fi astfel antrenată răspunderea numitului pentru punerea în circulație a unor produse ce poartă o marcă înregistrată similară cu o altă marcă înregistrată.
Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, plângere respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 741/II/2/2009.
Tribunalul a apreciat că atât rezoluția atacată și ordonanța prim-procurorului, menționate anterior sunt temeinice și legale.
Potrivit articolului 83 lit. b din lega nr. 84/1998 constituie infracțiune punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.
Or, așa cum rezultă din conținutul textului legal, pentru a constitui infracțiune, punerea în circulație a produselor purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată trebuie să se facă fără drept, dar în cauză, așa cum rezultă din actele existente la dosar, societatea administrată de numitul a deținut toate documentele necesare importului și punerii în circulație a produselor importate marca " ", a avut dreptul de a pune în circulație aceste produse, marca " " fiind o marcă înregistrată în Turcia, de unde produsul a fost importat cu respectarea condițiilor legale.
Astfel că în mod corect procurorul a apreciat că lipsește un element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr. 84/1998, respectiv latura subiectivă a infracțiunii.
De asemenea, apreciază că în mod corect procurorul a constatat că în cauză, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 86 din legea nr. 84/1998, elementele constitutive ale infracțiunii nu sunt întrunite, mai exact latura subiectivă, întrucât nu a fost probat faptul că utilizarea mărcii " " s- realizat în scopul de a induce în eroare consumatorii. În această situație în mod necesar trebuia dovedit riscul de confuzie (art. 35 alin.1 lit. b din legea nr. 8/1998) și nu prezumat, iar în cauză nu există probe în acest sens.
Pentru toate considerentele de mai sus, plângerea a fost respinsă ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției atacate.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor parchetului și trimiterea cauzei instanței competente pentru cercetarea făptuitorului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrafacere și de concurenta neloiala.
În motivarea recursului petenta a arătat, în esență, că în cauză s-a dovedit existența elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate deoarece făptuitorul a pus în circulație a produse purtând o marca similară cu o marcă înregistrată, fără drept, adică fără consimțământul titularului, că produsele comercializate de susnumitul nu se bucură de protecție pe teritoriul României și că riscul de confuzie de care vorbește legea rezultă din îndeplinirea condițiilor legale, respectiv similaritatea produselor, similaritatea semnelor, consumatorii vizați i gradul de distinctivitate a mărcii încălcate.
Procedând la soluționarea recursului pe baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și prin prisma motivelor exprimate de către petentă, Curtea constată următoarele:
" " este marcă înregistrată a Companiei Italia, ce deține certificatele de înregistrare ale mărcii pentru clasa 30 de produse - dulciuri - numerele -/1983, -/1986 și -/2006 emise de OSIM și care îi conferă protecție pe teritoriul României și protecție internațională (42 dos.).
COM SRL B M cu sediul în-, înregistrată la ORC M sub nr. J- are ca obiect de activitate "comerțul cu ridicata al zahărului, ciocolatei și a produselor zaharoase" și ca asociat unic și administrator pe numitul, cetățean (40 dos.). În baza obiectului de activitate, SC COM SRL B M produce biscuiții "" și importă de la diverși furnizori din Turcia produse zaharoase și ciocolată, printre acestea numărându-se și drajeurile mentolate, ambalate în cutii, inscripționate " " (44).
" " este marcă înregistrată a Companiei VE - Turcia, ce deține certificatul de înregistrate al mărcii nr. 16040/2002 emis de Institutul pentru Invenții și mărci ( 46 dos. ).
Pentru produsele purtând marca " " importate și distribuite, COM SRL BMa eliberat, pe lângă facturi fiscale și declarații de conformitate potrivit cărora produsele îndeplinesc parametrii specificați în buletinul de analiză al producătorului și sunt în conformitate cu standardele de firmă /12,14 dos.). Cu toate acestea, marca " " nu a putut fi înregistrată în România, cererea făptuitorului în acest sens fiind respinsă prin Hotărârea nr. 155/19.04.2005 a OSIM ( 42-45 dos. recurs).
Raportat la cele expuse Curtea reține că este greșită concluzia potrivit căreia lipsește latura subiectivă a infracțiunii de contrafacere de marcă prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. b din Legea nr.84/1998 deoarece s-a interpretat în mod eronat noțiunea de "fără drept" din cuprinsul art. 83 alin 1 lit b din lege.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 84/1998 dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, drept pe care făptuitorul nu l-a dobândit astfel cum s-a menționat mai sus.
De asemenea, din coroborarea art. 35 din legea mărcilor cu art. 83 alin 1 rezultă că noțiunea de"fără drept" înseamnă "fără consimțământul titularului" deoarece potrivit art. 35 prin înregistrarea unei mărci titularul dobândește un drept exclusiv de folosință, fapt ce ii permite acestuia să solicite instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul, dar si comiterea altor acte ce aduc atingere drepturilor sale. În acest context, respectarea formalităților de import este irelevantă în privința respectării dreptului la marcă, iar documentele de import nu dau dreptul unei persoane de a pune în circulație produse purtând un semn identic sau similar cu marca altui titular, deoarece doar titularul mărcii poate acorda acest drept.
Chiar dacă este marcă înregistrată în Turcia, aceasta nu-și poate produce efectele pe teritoriul României deoarece marca nu are protecție în România.
Așa fiind, cum făptuitorul a întreprins demersurile aferente obținerii protecției mărcii în România, demers refuzat de OSIM, iar apoi a continuat să comercializeze produsele în cauză, acest aspect nu poate decât sa dovedească intenția susnumitului în comiterea infracțiunii de contrafacere de marcă.
Curtea reține că în cauză este probată și latura subiectivă a infracțiunii de concurență neloială.
Potrivit art.86 din Legea nr. 84/1998 constituie un act de concurență neloială rice utilizare a mărcilor sau indicațiilor geografice, contrară practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii.
Rezultă din conținutul textului legal că pentru existența infracțiunii de mai sus că pentru stabilirea riscului de confuzie nu se cere existența unor dovezi privind producerea efectivă a unei confuzii pe piață în sensul că unul sau mai mulți consumatori au confundat efectiv semnele sau produsele, fiind suficientă constatarea existenței similarității produselor și semnelor, stabilirea consumatorilor vizati i a gradului de distinctivitate a mărcii încălcate.
Așa fiind, riscul de confuzie în percepȚia publicului dintre marca înregistrată si cea contrafăcută trebuie sa fie doar unul potențial, fără a fi necesară producerea efectivă a unei confuzii. De altfel, OSIM a respins cererea formulată de SRL prin care s-a solicitat înregistrarea mărcii tocmai din cauza riscului de confuzie ce s-ar putea crea în mintea consumatorilor.
Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că recursul declarat în cauză este fondat, urmând a fi admis ca atare potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d proc.pen. iar sentința atacată se va casa în întregime.
Rejudecând, în baza art. 278/1 al 8 lit. c proc.pen. se va admite plângerea petentei și se va desființa în întregime rezoluția nr. 15/P/2009 din 2 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș și se va trimite cauza Tribunalului Maramureș pentru judecarea inculpatului. (administrator al SC""COMSRL) sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art. 83 al. 1 lit. b și art. 86 din legea nr. 84/1998.
Potrivit art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în recurs și la soluționarea fondului, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC "", împotriva sentinței penale nr. 599/13.11.2009 a Tribunalului Maramureș.
Casează în întregime sentința recurată și, rejudecând, admite plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 15/P/2009 din 2 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș pe care o desființează în întregime.
Trimite cauza Tribunalului Maramureș pentru judecarea cauzei privind pe inculpatul. (administrator al SC""COMSRL) sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. și ped. de art. 83 al. 1 lit. b și art. 86 din legea nr. 84/1998.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, în recurs și la soluționarea fondului, rămân în sarcina statului.
Decizie este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./22.02.2010
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Luminița
