Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 61/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.61/R/2010
Ședința publică din 2 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Virgil Viorel Andreieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Luminița
JUDECĂTORI:- -
:-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.217/A/26.11.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei, la data de 21 ianuarie 2010, prin Serviciul Registratură al Curții de Apel Cluj, s-a înregistrat de către inculpat o cerere prin care solicită prelungirea dreptului de circulație rutieră.
Apărătorul inculpatului solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea dosarului.
La a doua strigare, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș, desființarea sentinței penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 cu raportare la art.18/1 penal, iar în subsidiar, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art.91 penal. Astfel, solicită a se avea în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este una minoră, accidentală. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că ambele instanțe în mod corect au stabilit vinovăția inculpatului iar fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă gradul de pericol social și trebuie sancționată ca atare.
După terminarea dezbaterilor s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului, av., care solicită a fi reluată cauza deoarece a ajuns mai târziu și are delegație de apărător ales depusă la dosar.
Instanța, redeschide dezbaterile și acordă cuvântul părților.
Apărătorul inculpatului, solicită instanței a încuviința în probațiune depunerea de către Poliția municipiului SMa răspunsului cu privire la caracteristicile tehnice de funcționare și utilizare a aparatului prezentat de către polițist în vederea testării inculpatului cu privire la alcoolemia în aerul expirat; cu câte muștiuce este dotat aparatul respectiv și dacă potrivit regulilor de funcționare acestea sunt prevăzute a fi de unică folosință; dacă muștiucul utilizat în privința inculpatului a fost utilizat în aceeași zi și asupra altor persoane.
Reprezentantul Parchetului apreciază că cererea în probațiune nu este o probă utilă cauzei având în vedere că inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice.
Instanța, deliberând, respinge cererea în probațiune.
Apărătorul inculpatului solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studierea deciziei atacate cu mențiunea că nu a reușit să formuleze motivele de recurs din această cauză.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare având în vedere că prezenta cauză a suferit amânări iar apărătorul inculpatului a reprezentat pe inculpat și în faza apelului astfel că se consideră că acesta are cunoștință de actele dosarului urmând a se lăsa cauza la următoarea strigare pentru a se da posibilitatea apărătorului să studieze dosarul.
La a treia strigare, se prezintă inculpatul G personal asistat de apărător ales, av.Sa, din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza, să se dispunăîn principal, achitarea inculpatului întrucât din actele dosarului nu rezultă că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Inculpatul, de bună voie s-a deplasat cu mașina poliției spunându-i-se acestuia că va fi dus la spital pentru recoltarea probelor biologice însă, de fapt a fost dus la sediul poliției pentru a da declarație. În acea zi au fost sesizate mai multe accidente rutiere și în aceste împrejurări aparatul a fost utilizat și asupra altor persoane în vederea testării alcoolemiei. Din declarațiile martorilor și nu rezultă că inculpatul s-ar fi opus deplasării la spital pentru recoltarea de probe biologice. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza, să se dispună aplicarea unei sancțiuni administrative conform art.18/1 penal ținându-se seama de faptul că inculpatul este la prima abatere, a avut o conduită bună în familie și societate, are o societate comercială astfel că o sancțiune administrativă ar fi suficientă raportat la datele care-l caracterizează pe inculpat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că ambele instanțe în mod corect au stabilit vinovăția inculpatului iar fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă gradul de pericol social și trebuie sancționată ca atare. Nici cererea subsidiară nu poate fi însușită întrucât infracțiunea comisă este una de pericol, fapta există, vinovăția inculpatului a fost dovediră prin probele administrate în cauză.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat și nu s-a opus la recoltarea de probe biologice.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 207 din 30 iunie 2009 Judecătoria Sighetu Marmațieia dispus condamnarea inculpatului G (născut la data de 5 august 1967 în de sub M, jud. M, fiul lui G și, domiciliat în de sub M nr.1294, jud. M) pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul unui conducător auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 81 și 82.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 pen. și l-a obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 21.10.2008, în jurul orelor 15,30 inculpatul G, conducea autoturismul marca Volswagen cu nr. de înmatriculare - pe DN 18 prin localitatea de, din direcția S M - Vișeu de, împrejurări în care a pătruns pe contrasens acroșând cu oglinda retrovizoare stânga autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar din sens invers de către martorul.
În urma incidentului respectiv, cele două autoturisme au suferit ușoare avarii.
Inculpatul G și-a continuat deplasarea, ignorând cele întâmplate, iar martorul a sesizat telefonic Postul de poliție de, prin dreptul căruia învinuitul urma să treacă.
Drept urmare, în jurul orelor 15,40 inculpatul a fost oprit în trafic de organele de poliție, care au constatat că acesta se afla sub influența alcoolului iar autoturismul pe care-l conducea avea lipsă oglinda retrovizoare.
Inculpatul a fost condus la sediul Biroului Poliției rutiere S M, unde în prezența martorilor și, i s-a solicitat să se supună testării alcoolului în aerul expirat. Inculpatul nu a fost de acord dimpotrivă a devenit irascibil, având un comportament necorespunzător.
În aceste condiții inculpatul a fost invitat să urce în mașina poliției, explicându-i-se că va fi condus la Spitalul Municipal S M, pentru recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Invitația a fost repetată de mai multe ori de către organul de poliție însă inculpatul a refuzat nejustificat,având același comportament descris anterior.
În drept, a constatat instanța de fond că fapta inculpatului G, care la data de 21.10.2008, conducând autoturismul învederat anterior pe DN 18, produs un eveniment rutier ușor iar ulterior a refuzat și s-a împotrivit în mod constant să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, constituie infracțiunea prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002.
Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că este în vârstă de 42 de ani, nu posedă antecedente penale (20), nu a recunoscut fapta descrisă mai, declarând că dimpotrivă deși a cerut organului de poliție să fie condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta nu i-a onorat cererea. Susținerile inculpatului sunt infirmate de martorii oculari și, precum și de înscrisurile întocmite în cauză de agenții de poliție.
Starea de fapt expusă în rechizitoriu este dovedită și în faza cercetării judecătorești, cu declarațiile martorilor audiați precum și cu declarația inculpatului, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcină.
Ținând seama de dispozițiile art. 72 și 52.pen. raportat la pericolul social al faptei, la persoana inculpatului, instanța l-a condamnat la pedeapsa închisorii, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a,c raportat la art. 76 lit. d pen.
În temeiul art.81 și 82.pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni, apreciind că scopul pedepsei, poate fi atins și în acest mod, atrăgând atenția inculpatului, asupra dispozițiilor art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G, apel prin care a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, reapreciind probele de la dosar, să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în raport de care s-a dispus condamnarea sa. Este adevărat că i s-ar fi cerut să se supună recoltării probelor biologice, dar nu există dovada că refuzul nu ar fi justificat. Inculpatului nu i s-a adus la cunoștință că un asemenea refuz ar putea atrage răspunderea sa penală.
Prin decizia penală nr. 217/A/26.11.2009 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 378 raportat la art. 379 pct. 1 lit. b proc.pen. s-a respins apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 207 din 30 iunie 2009 Judecătoriei Sighetu Marmației.
În baza art. 192 al.2 proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată, fapt ce derivă din declarația ce i-a fost consemnată la termenul din 12 martie 2009, în fața primei instanțe, poziție menținută și în fața tribunalului cu ocazia audierii sale la termenul din 22.10.2009. În contradicție cu poziția inculpatului este restul probațiunii administrate, în speță, procesul verbal de constatare și declarațiile martorilor audiați în cauză. Importante sub acest aspect sunt declarațiile martorilor (filele 13-14 dosar și fila 25 dos. instanței de fond) și (filele 16-17, dosar și fila 34 dos. instanței de fond). Ambii confirmă refuzul constant al inculpatului de a fi condus la Spitalul municipal S M în vederea recoltării de probe biologice, deși în mod repetat i s-a solicitat acest lucru de către organele de urmărire penală.
Aceste probe sunt relevante sub aspectul stabilirii vinovăției inculpatului, fiind de natură să înlăture declarațiile subiective ale martorilor și (filele 55,56 dos. instanței de apel). Primul dintre aceștia ar fi auzit când inculpatului i s-ar fi cerut să sufle într-o fiolă pentru testarea alcoolemiei și când acesta a refuzat pe motiv că acel aparat nu era sigilat. Al doilea dintre martori a afirmat că, din câte cunoaște, inculpatul nu consumă băuturi alcoolice pentru că este bolnav. Nici una dintre cele două declarații nu poate fi luată în considerare în prezența celorlalte probe obiective și concludente în soluționarea acestei cauze.
De asemenea nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia inculpatul ar fi refuzat testarea cu aparatul etilotest deoarece acesta nu era sigilat, întrucât în sarcina sa se reține săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În concluzie, tribunalul a reținut că, în mod corect prima instanță a reținut atât starea de fapt, cât și încadrarea juridică a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului. Totodată, s-a concluzionat că la stabilirea pedepsei și a modalității de executare a acesteia, prima instanță, în mod corect, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și anume, pericolul social concret al infracțiunii și persoana inculpatului.
Pentru aceste motive, s-a respins apelul declarat în cauză împotriva sentinței penale nr. 207/30.06.2009 a Judecătoriei Sighetu Marmației, aceasta fiind menținută ca temeinică și legală, iar inculpatul apelant a fost obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului conform dispozițiilor art. 192 alin. 2. proc. pen.
Împotriva acestei decizii și, implicit împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs inculpatul G, criticând soluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice și a solicitat casarea deciziei tribunalului împreună cu sentința primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii prin care să se dispună achitarea saîn principal, motivând că din actele dosarului nu rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. S-a arătat că inculpatul nu s-a opus recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și, de bună voie, s-a deplasat cu mașina poliției deoarece i s-a comunicat că va fi dus la spital pentru recoltarea probelor biologice însă, în realitate, a fost dus la sediul poliției pentru a da declarație. S-a arătat că în acea zi au fost sesizate mai multe accidente rutiere și în aceste împrejurări aparatul alcooltest a fost utilizat și asupra altor persoane în vederea testării alcoolemiei, inculpatul observând că accesoriile aparatului nu erau sigilate și au fost folosite pentru testarea altor persoane.
În subsidiar, solicită să se dispună aplicarea unei sancțiuni administrative conform art.18/1 pen. ținându-se seama de faptul că inculpatul este la prima abatere, a avut o conduită bună în familie și societate, are o societate comercială astfel că o sancțiune administrativă ar fi suficientă raportat la datele care-l caracterizează pe inculpat.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe analiza și interpretarea judicioasă a probelor administrate în cauză.
Rezultă din ansamblul probator că în data de 21.10.2008, conducând autoturismul său pe DN 18, produs un eveniment rutier ușor, iar ulterior a refuzat și s-a împotrivit în mod constant să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Susținerea inculpatului din fața instanței potrivit căreia nu că ar fi refuzat să se supună recoltării probelor biologice este vădit nesinceră și infirmată de probele administrate în cauză și chiar de propria declarație dată în cursul urmăririi penale, în special cea cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în prezența unui avocat ales.
Astfel, martorii oculari ( 13-15 dos., 25 dos. fond) și ( 16-17a dos., 34 dos. fond) confirmă că în prezența lor inculpatului i s-a solicitat să se supună testarea cu aparatul alcooltest, însă acesta a refuzat categoric, refuz care a fost menținut și atunci când i s-a solicitat de mai multe ori deplasarea la Spitalul din SMp entru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Totodată, cei doi martori confirmă că inculpatului i s-a adus la cunoștință că refuzul manifestat constituie infracțiune, moment în care susnumitul a devenit recalcitrant, adresând cuvinte jignitoare organelor de poliției.
De altfel, susținerea inculpatului potrivit căreia nu i s-ar fi adus la cunoștință care sunt urmările faptei sale, nu prezintă relevanță deoarece nimeni nu poate invoca necunoașterea legii ca temei al eludării răspunderii penale.
In cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că, deși consumase 50 ml alcool, a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest pentru că era obosit și că nu prezintă semnificație în stabilirea alcoolemiei ( 10, 33 dos.). Apoi a acreditat ideea că a refuzat această testare pe motiv că aparatul nu ar fi fost sigilat, însă această susținere nu a fost confirmată de martorii menționați.
În mod corect a fost înlăturată depoziția martorului, fiul inculpatului, atâta timp cât acesta a perceput evenimentele spre finalul derulării acestora. La fel, declarația martorului ( 55 dos. apel), deși susține teza motivației invocată de inculpatul cu privire la refuzul testării, este lipsită de valoare probatorie sub acest aspect atâta timp cât acest martor recunoaște că nu a văzut niciodată un aparat alcooltest și nici nu a putut confirma dacă acel aparat era sau nu sigilat.
În final, este lipsită de relevanță declarația martorului ( 56 apel) potrivit căreia inculpatul nu ar fi consumator de băuturi alcoolice atâta timp cât însuși inculpatul recunoaște că, la data de 21.10.2008 a consumat alcool. De altfel, sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii prev. art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 ceea ce prezintă relevanță este simplul refuz al supunerii la testarea în vederea stabilirii alcoolemiei, indiferent dacă s-a consumat sau nu băuturi alcoolice.
Raportat la starea de fapt reținută s-a dat o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, iar sancțiunea penală aplicată a fost judicios individualizată sub aspectul cuantumului și a modalității de executare, răspunzând criteriilor stabilite prin art. 72.pen. și cerințelor enunțate în art. 52.pen.
Solicitarea inculpatului de a se dispune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, urmare a reținerii lipsei de semnificație penală a faptei sale, nu poate fi primită.
Referitor la aplicarea art.18/1 pen. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
Din probele cauzei rezultă că inculpatul, deși consumase băuturi alcoolice potrivit propriilor susțineri, a condus pe drumurile publice autoturismul personal, cauzând un eveniment rutier, iar apoi a refuzat supunerea la testări în vederea stabilirii alcoolemiei, ignorând nejustificat o obligație legală care, în esență, are menirea de a asigura un climat de siguranță circulației pe drumurile publice.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate încercând să-și atenueze răspunderea penală prin declarații neveridice și care nu se coroborează între ele.
Toate aceste aspecte conduc Curtea la concluzia că aplicarea unei sancțiuni administrative ar constitui o măsură vădit disproporționată în raport cu gradul concret de pericol social al faptei, fără efect coercitiv și sancționator asupra persoanei inculpatului.
Pentru toate aceste motive, Curtea concluzionează că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. iar decizia atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 189.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 217 din 26 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, avocat.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER,
- - - - - -
Red.H/Dact.M/4 ex./16.02.2010
Președinte:Virgil Viorel AndreieșJudecători:Virgil Viorel Andreieș, Iuliana Moldovan Luminița
