Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 69/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.69/R/2010
Ședința publică din data de 03 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Livia
: -
GREFIER: -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de petentul G, împotriva sentinței penale nr.24 din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, un script din partea intimatului prin care solicită respingerea recursului declarat de petent.
Petentul solicită amânarea cauzei pentru a se prezenta făptuitorul.
Din oficiu, instanța invocă excepția inadmisibilității recursului promovat de petent, având în vedere că hotărârea atacată este definitivă.
Petentul solicită amânarea cauzei pentru a se prezenta făptuitorul, iar cu privire la excepția invocată, arată că este nemulțumit de hotărârea Tribunalului Sălaj.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de petent ca inadmisibil, având în vedere că hotărârea atacată este definitivă și obligarea acestuia conform art.192 alin.2 pr.pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria J rin p. sentința penală nr.24 din 14.10.2009, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală a respins ca nefondată plângerea petentului G, a menținut ca legală și temeinică rezoluția nr.440/P/08.07.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale a făptuitorului.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat petentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus și formulată în termenul de 20 de zile stabilit de art. 2781, al.1 Cod procedură penală, petentul Gac ontestat legalitatea și temeinicia rezoluției din data de 08.07.2009 din dosarul nr. 440/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În esență, petentul a susținut că soluția de netrimitere în judecată nu este corectă, făptuitorul fiind vinovat pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu și tulburare de posesie, procurorul pronunțându-se fără a analiza în totalitate faptele.
Analizând plângerea petentului și dosarul parchetului, instanța a reținut că prin rezoluția din dosarul nr. 440/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penală a făptuitorului față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 246 și 220 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Actele premergătoare s-au efectuat ca urmare a plângerii formulate de petent.
S-a reținut că făptuitorul în calitate de membru în Comisia Locală de fond funciar a participat la efectuarea măsurătorilor pentru repunerea în posesie asupra unui teren în suprafață de 0,70 ha al defunctului, apoi la întocmirea procesului verbal.
În procesul verbal de punere în posesie au fost trecuți moștenitorii defunctului, trei fiice, una fiind soția petentului,.
Petentul a susținut că suprafața de teren în discuție îi revine exclusiv deoarece prin contract de întreținere încheiat cu socrii săi, dreptul de proprietate i s-a transmis lui și soției sale, decedată și ea în prezent.
Referitor la acest aspect mai trebuie menționat că petentul a acționat pe cale civilă, solicitând anularea Titlului de proprietate nr. 51635/39918/1994.
Același făptuitor a mai fost acuzat de petent de comiterea infracțiunii de tulburare de posesie, in legătura cu aceleași fapte care constituie si obiectul prezentei cauze plângerea sa fiind soluționată prin confirmarea propunerii de neînceperea urmăririi penală în dosarul nr. 2252/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău.
În prezenta cauză petentul a reiterat aceleași fapte învinuind făptuitorul și pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.
Prin rezoluția din data de 08.07.2009 s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale a făptuitorului, făcându-se aplicarea prev. art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Împotriva acestei soluții petentul a formulat plângere, aceasta fiind soluționată de procurorul ierarhic superior prin respingere, conform art. 278 Cod procedură penală.
Nemulțumit în continuare de soluția de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la instanță, conform prev. art. 2781Cod procedură penală.
Petentul nu a depus în probațiune nici un înscris, însă a solicitat admiterea plângerii, apreciind în continuare soluția parchetului ca nelegală și netemeinică.
Analizând dosarul parchetului s-a constatat că pe fond soluția de neîncepere a urmăririi penale a făptuitorului este corectă, discutabil fiind temeiul acesteia. Astfel, procurorul a făcut aplicarea prev. art. 10 lit. d Cod procedură penală, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 246 și 220 al.1 Cod penal.
Având în vedere că plângerea s-a referit la fapte petrecute anterior anului 1994, s-a constatat că a intervenit prescripția, răspunderii penale, conform prevederilor art. 122 al.1 lit. d și al.2 Cod penal.
Pentru motivele expuse mai sus, și având în vedere prevederile art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea a fost respinsă ca nefondată, menținându-se soluția parchetului.
Având în vedere soluția de respingere a plângerii, în baza art. 192 al.2 Cod procedură penală, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform cu dispozitivul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen petentul G, considerând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
În schimb, în motivarea recursului petentul nu aduce nici o critică pertinentă argumentelor de fapt și de drept reținute de prima instanță ca temei al soluției adoptate, înțelegând să se refere în mod critic și cu totul general la activitatea organelor judiciare care, în opinia sa, dau dovadă de pasivitate.
Trecând la soluționarea cauzei, tribunalul a reținut că, în principiu, potrivit art.38510Cod procedură penală, recursul trebuie să fie motivat iar instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art.3859(art.3856alin.2 Cod procedură penală).
Totuși, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel - așa cum este cazul în speță - nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.3859, iar instanța este obligată ca, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele (art.3856alin.3 Cod procedură penală).
Făcând aplicarea acestor norme legale, tribunalul a constatat mai întâi că în speță nu este incident nici unul din cazurile prev.de art.3859pct.1-21 Cod procedură penală și apoi că nu există nici unul din motivele de nulitate absolută a hotărârii atacate, din cele expres și limitativ prevăzute de art.197 alin.2 Cod procedură penală, prima instanță pronunțând astfel o soluție temeinică și legală, raportat la starea de fapt dedusă judecății și prevederile legale incidente în cauză.
Pe cale de consecință, tribunalul, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală a respins recursul declarat de petentul G, contra sentinței penale nr.24 din 14.10.2009 a Judecătoriei J, ca nefondat.
Împotriva deciziei tribunalului, petentul a declarat recurs, recurs ce este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Posibilitatea promovării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată în art.129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii".
Prin urmare, din analiza textului constituțional rezultă că hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Ori, legea procesual penală a stabilit, prin norme imperative, un sistem al căilor de atac menit a asigura pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să corespundă adevărului, dar să și evite producerea vreunei vătămări materiale ori morale părților din proces.
Astfel, în raport de dispozițiile art.3851din Codul d e procedură penală sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.
De asemenea, art.417 din Codul d e procedură penală, cu referire la dispozițiile înscrise în cap.III din Titlul 2 al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, având caracter definitiv și executoriu.
Rezultă, așadar, că sistemul român de jurisdicție penală a statuat principiul unicității căii de atac a recursului, fiind exclusă posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri succesive.
Ori, în cauză, secția penală a Curții de APEL CLUJa fost sesizată cu un nou recurs declarat de petentul G împotriva deciziei penale nr.146 din 16 decembrie 2009 prin care Tribunalul Sălaja respins recursul aceluiași petent, ca nefondat.
În atari condiții, recunoașterea unei căi de atac care a mai fost exercitată o dată, ar însemna o încălcare a principiului legalității căii de atac, soluția fiind inadmisibilă în ordinea de drept.
În raport cu cele arătate, curtea va respinge ca inadmisibil în baza art. 38515pct.1 alin.1 lit.a proc.pen. recursul declarat de petent împotriva deciziei penale nr.146/16 decembrie 2009 Tribunalului Sălaj.
Văzând disp.art.192 alin.2 cod proc.pen. petentul va plăti statului 25 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul G, domiciliat în nr.118 jud.S, împotriva deciziei penale nr.146 din 16.12.2009 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 25 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- - - -
Red.PD/CA
04.02.2010 - 5 ex.
Jud.fond.
Jud.rec.:;;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Livia
