Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 70/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 70
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE- I - -
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare plângerile formulate de petenții, SC -CENTRUL INTERNAȚIONAL DE INFORMARE ȘI IMPLEMENTARE A SRL I, FUNDAȚIA - C-51 și FUNDAȚIA INTERNAȚIONALĂ I împotriva rezoluțiilor procurorilor: nr. 490/P/2006 din 02.05.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și, respectiv, a rezoluției nr. 791/II/2/2006 din 16.06.2006 a procurorului ierarhic superior a Tribunalului Iași privind persoanele cercetate, și; nr. 505/P/2002 din 11 aprilie 2000 Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și, respectiv a rezoluției nr. 153/II/2/2000 a procurorului ierarhic superior a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoanele cercetate, și;nr. 1322/P/2003 din 01.09.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și, respectiv, a rezoluției nr. 3698/II/2/2003 din 02 aprilie 2004 prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoana cercetată.nr. 5877/P/2002 din 06 ianuarie 2003 Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și, respectiv, a rezoluției nr. 623/II/2/2003 din 15 aprilie 2003 Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoanele cercetate, și;Nr. 4277/VIII/I/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași privind persoana cercetată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, cât și pentru petentele SC -CENTRUL INTERNAȚIONAL DE INFORMARE ȘI IMPLEMENTARE A SRL I, FUNDAȚIA - C-51 și FUNDAȚIA INTERNAȚIONALĂ I, av. pentru persoana cercetată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, cât și cu privire la faptul că s-au comunicat relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
Interpelate părțile, prezente, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii de față.
Petentul având cuvântul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, a arătat în notele de concluzii, depuse la dosar, motivele pentru care solicită admiterea plângerii.
Av. pentru persoana cercetată formulează concluzii de respingere a plângerii și menținere a rezoluțiilor atacate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de respingere a plângerii ca nefondată.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
Prin sentința penală nr. 3224 din 7.12.2007, Judecătoria Iașia declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a plângerii formulate de către petenții, personal și ca reprezentant al SC - Centru Internațional de Informare și implementare a Invențiilor SRL I, Fundația -51 I și Fundația Internațională I împotriva rezoluțiilor:
-nr.490/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, privind persoanele cercetate, -, și -;
-nr.505/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoanele cercetate, și -;
-nr.1322/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoana cercetată;
-nr.5877/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoanele cercetate, și;
-nr.4277/VIII/1/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași privind persoana cercetată.
S-a reținut de către instanță că, dat fiind faptul că plângerea petenților vizează printre altele fapte penale comise de către executorii judecătorești și pentru care competența de soluționare revine Curții de Apel Iași, având în vedere că se impune reunirea cauzelor, a făcut aplicarea art. 42 Cod procedură penală privind competența materială.
Criticile de nelegalitate și netemeinicie a rezoluțiilor atacate, expuse de către petenți, pe larg, în scris într-un memoriu de 20 de pagini ( 113 -133 dosar), vizează, în principal și în esență, deosebit de criticile aduse modului de soluționare a cauzelor de către instanțele civile, modul în care au fost puse în executare hotărârile judecătorești, de natură să aducă prejudicii și maniera dezinteresată în care s-au derulat actele de cercetare penală.
Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv rezoluțiile atacate, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 2.05.2006 dată în dosar nr. 490/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și-, privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. "a" Cod penal, art. 213 Cod penal, art. 214 Cod penal și art. 271 alin. 1 Cod penal, art. 211 Cod penal, art. 216 Cod penal și art. 220 Cod penal.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut următoarele:
Co SRL Pad obândit dreptul de proprietate asupra apartamentului menționat în plângere, situat în municipiul I,--5,. 5 prin ordonanța de adjudecare nr. 7880/1997 a Judecătoriei Iași. Ulterior, prin sentința civilă nr. 779/18.01.1999 a Judecătoriei Iașis -a dispus evacuarea din imobil a persoanei care a făcut sesizarea și a fiicei acestuia. Această hotărâre a fost pusă în executare prin intermediul executorului judecătoresc, care a pătruns în imobil la datele de 13.12.1999 și 21.12.1999, a inventariat bunurile găsite în interior, le-a introdus în saci de polietilenă și le-a încredințat custodelui, care le-a depozitat într-o magazie. În cursul anului 2000 numitul a cerut instanței ca numitul să fie obligat să ridice aceste bunuri, cerere admisă prin sentința civilă nr. 10051/2000 a Judecătoriei Iași, care a fost pusă în executare silită la data de 09.07.2001.
Persoana care a făcut sesizarea a invocat faptul că punerea în executare a sentinței civile nr. 779/18.01.1999 a Judecătoriei Iași fusese suspendată prin încheierea pronunțată de aceeași instanță la 22.12.1999, împrejurare lipsită de relevanță în condițiile în care pătrunderea în imobil și luarea bunurilor avuseseră loc anterior suspendării, și a arătat că după ce a intrat în posesia bunurilor a constatat că o parte lipseau iar unele erau degradate, datorită condițiilor improprii de depozitare.
În cursul lunii martie 2004 SC SRL Pan otificat, prin intermediul executorului judecătoresc, persoana care a făcut sesizarea, solicitându-i să ridice din interiorul imobilului bunurile care îi aparțineau, pe care le introdusese în apartament în cursul anului 2003, după ce forțase ușa de acces, iar la data de 29.03.2004 angajații societății au scos aceste bunuri în fața clădirii. Numitul a susținut că în urma inventarierii efectuate în ziua următoare a constatat lipsa mai multor bunuri aparținând celor trei persoane juridice.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. "d" Cod procedură penală cu privire la infracțiunile de furt și distrugere întrucât din actele cauzei nu s-a dovedit că dispariția și degradarea bunurilor persoanei care a făcut sesizarea sunt urmarea unor fapte săvârșite cu intenție de către făptuitori, eventual prejudiciu produs ca urmare a transportului și conservării bunurilor în condiții necorespunzătoare putând fi recuperat pe cale civilă. Totodată, nu sunt întrunite elementele consecutive ale infracțiunilor de abuz de încredere și gestiune frauduloasă, în condițiile în care bunurile menționate în plângere nu se aflau în posesia făptuitorilor în baza unui raport juridic care să impună acestora obligația de pază sau administrare.
Persoana care a făcut sesizarea a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor de tâlhărie, prev. de art. 211 Cod penal, însușirea bunului găsit, prev. de art. 216 Cod penal și tulburare de posesie prev. de art. 220 Cod penal, însă faptele descrise nu se circumscriu conținutului constitutiv al acestor infracțiuni, în condițiile în care din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că făptuitorii au intrat în posesia bunurilor prin exercitarea de violențe sau că și-au însușit aceste bunuri, iar pătrunderea în imobil s-a realizat în urma punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 2.05.2006, în termen legal, petenții au formulat plângere care a fost soluționată de procurorul ierarhic superior din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, prin rezoluția nr. 791/U/2/2006 din 16.06.2006, dispunându-se respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Constată instanța că din piesele aflate la dosarul cauzei, cercetarea penală efectuată în actele premergătoare din dosarul menționat, respectiv copii după hotărârile judecătorești din litigiu (încheierea din 22.12.1999 a Judecătoriei Iași de suspendare a executării silite, sentința civilă nr. 19/17.02.1993 a Judecătoriei Iași, ordonanța de adjudecare nr. 788 din 20.06.1997 etc.), procese verbale de punere în executare, declarații de martori, au fost suficiente pentru ca procurorul să se poată pronunța.
Pentru a putea fi reținute în sarcina persoanelor cercetate săvârșirea infracțiunilor reclamate de către petenți, respectivfurt calificatprev. de art. 208 al. 1 -209 alin.1 lit. "a" Cod penal,abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal,gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 Cod penal,distrugere, prev. de art. 217 1 Cod penal,tâlhărie, prev. de art. 211 Cod penal,însușirea bunului găsit, prev. de art. 216 Cod penal șitulburare de posesie, prev. de art. 220 Cod penal, trebuie întrunite condițiile prev. de art. 17 și art. 18 Cod penal, precum și toate elementele prevăzute de lege pentru infracțiunile respective, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă.
Fără a expune condițiile de existență ale infracțiunilor reclamate, lipsa elementelor constitutive ale acestora fiind constatate în mod just de procuror, instanța consideră că în cauză, nu sunt evidențiate aspecte de natură penală împotriva persoanelor cercetate, actele premergătoare de cercetare penală fiind efectuate de către organele de urmărire penală cu respectarea atât a normelor procedurale penale, cât și a dispozițiilor ce reglementează regimul juridic al infracțiunilor reclamate.
Actele premergătoare administrate se constituie într-un ansamblu probatoriu amplu, suficient să susțină concluzia privind legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de procurori în dosarul nr. 490/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
Prin rezoluția din 11.04. 2000 dată în dosarul nr. 505/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții, și și alții, privind săvârșirea infracțiunii deabuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut, în esență, aceleași împrejurări de fapt și de drept, constatate și în celelalte dosare penale supuse analizei de față, motivat de faptul că nemulțumirea petentului gravitează în jurul aceleiași situații premisă determinată de deposedarea imobilului proprietatea sa și de modalitatea în care s-a procedat la punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești și la inventarierea bunurilor, și anume:
" " SRL este adjudecatara apartamentului în cauză, vândut la licitație în cadrul unei proceduri de executare silită finalizată în luna iunie 1997.
După adjudecare, SC " " SRL a efectuat mai multe cereri de evacuare a numitului din apartamentul situat în B-dul -.
Prin sentința civilă nr. 79/18 ianuarie 1999 - dosar nr. 12944/98, Judecătoria Iașia dispus evacuarea pârâților și - din imobil, hotărâre rămasă definitivă.
În baza titlului executor la 1.11.1999, executorul judecătoresc, în prezența organelor de poliție, a martorilor asistenți și a reprezentanților legali ai creditoarei au procedat la evacuarea silită a debitorilor. Cu această ocazie, toate bunurile găsite au fost depozitate într-o cameră ce a fost sigilată.
Prin procesul -verbal întocmit s-apus în vedere evacuaților ca până joi 4.11.1999 să ia legătura cu creditorul pentru a-și ridica bunurile, în caz contrar, acestea urmează a fi depozitate de către creditoare la P, riscul "deprecierii" bunurilor fiind pe seama evacuaților.
La data de 17 decembrie 1999, executorii judecătorești și, în prezent ambele părți au constatat că aceștia au convenit ca miercuri 22 decembrie 1999, numitul să-și ridice toate bunurile care îi aparțin din apartamentul situat în B-dul -. În caz contrar, bunurile urmează a fi depozitate în
La data de 21 decembrie 1999 executorul judecătoresc a procedat la stăruința creditoarei SC " " SRL la inventarierea și darea în custodie a bunurilor debitorilor aflate în apartament. a fost stabilit în persoana lui reprezentantul legal al creditoarei.
La data de 22.12.1999 în dosarul nr. 18921/99, prin încheierea de ședință s-a dispus suspendarea executării silite însă la acel moment evacuarea era finalizată; bunurile debitorului fiind transportate de custode în orașul P la sediul societății.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 11.04.2000, în termen legal, petenții au formulat plângere, care a fost soluționată deprim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, prin rezoluția nr. 1533/U/2/2000 din 23.06.2000, dispunându-se respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Și cu privire la acest dosar, instanța apreciază că, din piesele aflate la dosarul cauzei, cercetarea penală efectuată în cadrul actelor premergătoare se constituie într-un material probator concludent și îndestulător (fiind administrate și depuse ca probe, de asemenea copii după numeroasele hotărâri judecătorești pronunțate cu privire la petent și situația juridică a acestuia și a bunurilor sale, procese -verbale de punere în executare, declarațiile persoanelor cercetate și ale martorilor audiați în cauză etc.), pentru ca procurorul să dispună în sensul celor menționate.
Potrivit art. 246 Cod penal "abuzul în serviciu contra intereselor persoanei" îl reprezintă "fapta" funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Or, chiar dacă la data de 22.12.1999, în dosarul nr. 18921/1999 al Judecătoriei Iași, s-a dispus, prin încheierea de ședință, suspendarea executării silite, la acel moment executarea era finalizată, în urma stăruinței în executare a creditoarei SC " " SRL bunurile debitorului - respectiv petenții -fiind transportate și depozitate într-o magazie din localitatea
Mai mult, în cursul procedurii de executare silită asupra bunurilor imobile și mobile ale debitorilor s-a pus în vedere prin procesul -verbal încheiat de executorii judecătorești - și - acestora să se prezinte pentru a-și ridica bunurile,în caz contrar, riscul deprecierii bunurilor în procesul de depozitare fiind pe seama debitorilor.
Faptul că petenții nu au înțeles să dea curs celor comunicate prin procesul -verbal nu poate atrage răspunderea penală a persoanelor cercetate care au procedat la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu care presupun inclusiv depozitarea bunurilor supuse executării.
Raportat considerentelor expuse, instanța consideră că nici în această cauză nu sunt evidențiate aspecte de natură penală împotriva persoanelor cercetate, actele premergătoare de cercetare penală fiind efectuate de organele de urmărire penală cu respectarea tuturor dispozițiilor și garanțiilor procesuale și procedurale.
Așa fiind, instanța constată că actele premergătoare efectuate în prezenta cauză au fost suficiente și sunt în măsură să susțină legalitatea și temeinicia rezoluțiilor date de către procurori.
Prin rezoluția din 11.09.2003 dată în dosarul nr. 1322/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, privind săvârșirea infracțiunilor dedistrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal șifurt, prev. de art. 208 al. 1 Cod penal.
Așa cum s-a menționat mai sus, împrejurările de fapt și de drept reținute de procuror se cantonează și în această cauză în jurul acelorași stări de lucruri care a declanșat litigiile din prezenta cauză, respectiv:
Prin ordonanța de adjudecare nr.7880/1997 a Judecătoriei Iași S. & CO SRL reprezentată de numitul, a devenit proprietara unui apartament situat în I, B-dul -,. 1-5,. 5,.17, imobil care aparținuse anterior numitului și unde își aveau sediul mai multe fundații și societăți care aparținuse anterior numitului și unde își aveau sediul mai multe fundații și societăți comerciale reprezentate de persoanele care au făcut sesizarea. Prin sentința civilă nr. 779/18.01.1999 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin respingerea apelului, s-a dispus evacuarea numiților și din acest imobil. În baza acestui titlu, și ca urmare a refuzului foștilor proprietari de a elibera apartamentul, societatea a cerut executarea silită a hotărârii, cea care a făcut obiectul dosarului de executare nr. 6949/1999. În aceste circumstanțe, la 13.12.199 și 21.12.1999 executorii judecătorești au procedat la inventarierea și predarea tuturor bunurilor din imobil, care au fost ridicate, depozitate în mai mulți saci de polietilenă sigilați și predate custodelui, care le-a depozitat în municipiul P, într-o magazie.
Întrucât proprietarii bunurilor au refuzat în continuare să intre în posesia lor, prin sentința civilă nr. 251/12.07.2000 numiții și au fost obligați să ridice toate bunurile mobile aflate în posesia numitului, dispozițiile acestei hotărâri fiind aduse la îndeplinire pe calea executării silite la 09.07.2001.
În cuprinsul plângerii prealabile numitul a susținut că în timpul încărcării bunurilor în saci, în luna decembrie 1999, i-au fost sustrase mai multe obiecte personale, precum și ale societăților care își aveau sediul în apartament. Această împrejurare nu a fost dovedită, în condițiile în care ridicarea și sigilarea bunurilor a fost realizată de către un executor judecătoresc, în prezența lucrătorilor de poliție, toate operațiunile efectuate fiind înregistrate într-un proces -verbal, iar la momentul primirii bunurilor persoana care a făcut sesizarea nu a avut obiecțiuni cu privire la numărul acestora.
Referitor la degradările suferite de bunuri datorită condițiilor improprii în care au fost depozitate, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele prevăzute în latura subiectivă a infracțiunii de distrugere întrucât nu s-a demonstrat că acest rezultat a fost produs în urma săvârșirii unei fapte cu intenție, prejudiciul suferit putând fi recuperat pe calea unei acțiuni civile.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 11.09.2003, în termen legal, petenții au formulat plângere care a fost soluționată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, prin rezoluția nr. 3689/U/2/2003 din 2.04.2003 dispunându-se respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Constată instanța, ca și în cazurile deja analizate, că s-au administrat, în cadrul actelor premergătoare impuse de cercetarea penală prealabilă deschiderii urmăririi penale, același set de acte și înscrisuri, precum și declarațiile persoanelor cercetate și ale martorilor, ansamblul probator mai mult decât îndestulător pentru ca procurorul să se pronunțe în sensul celor dispuse.
Mai reține instanța că împotriva rezoluțiilor analizate, petenții au formulat plângere pentru disp. art. 278 ind. 1 Cod procedură penală plângere ce a fost respinsă prin sentința penală nr. 4957 din 9.11.2004 a Judecătoriei Iași.
Hotărârea menționată a rămas definitivă ca urmare a respingerii, ca nefondate, a recursurilor formulate de petenți, prin decizia penală nr. 430 din 7.04.2005 a Tribunalului Iași.
În consecință, instanța urmează ca, față de cele reținute, să constate inadmisibilitatea plângerii formulate de către petenți împotriva rezoluției nr. 1322/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoana cercetată, menținută în mod definitiv prin hotărârile judecătorești menționate.
Prin rezoluția din 6.01.2003 dată în dosarul nr. 5877/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și, privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 31 raportat la art. 192 al. 2 Cod penal, față de numitul, în ce privește infracțiunea prev. de art. 180 al. 1 Cod penal.
Din actele premergătoare efectuate în cauză cu privire la plângerea petentului, pentru soluționarea căreia s-au administrat, de asemenea, acte, constând în hotărâri judecătorești civile de natură diferită (sentințe, încheieri, ordonanțe de adjudecare etc.), înscrisuri, (procese -verbale de executare, procese -verbale de constatare etc.), declarații ( ale persoanelor vătămate și cercetate, de martori etc.), procurorul a reținut următoarele aspecte:
& CO SRL este adjudecatara apartamentului invocat de petiționar ca fiind al său, conform ordonanței de adjudecare nr. 7880/97 emisă de Judecătoria Iași. La data de 1.11.1999 numitul a fost evacuat din apartamentul invocat de el în conformitate cu sentința civilă nr. 779/18.01.1998 a Judecătoriei Iași.
La data de 15.05.2002 a pătruns fără drept în apartamentul care pretinde că-i aparține motiv pentru care împotriva sa a fost începută urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 271 Cod penal. Societatea persoanei reclamate a intrat în posesia apartamentului la data de 22.06.2002 dar la data de 3.10.2002 petentul a schimbat din nou ușa de acces în apartament unde a locuit 9 zile.
La data de 12.10.2002 la ușa apartamentului au venit reprezentanții SC & Co SRL - numiții, precum și alte persoane. Aceștia au încercat să schimbe ușa de acces în apartament dar au fost împiedicați de către petent care era înarmat cu o țeavă metalică. Numitul i-a smuls țeava din mâna petentului, l-aluat în brațe și l-a mutat pe holul ce duce spre ușa liftului. Toată această acțiune a fost înregistrată video fiind folosită ca probatoriu, fotografii realizate stop cadru.
Având în vedere că reprezentanții societății făptuitorului au acționat în baza unui titlu legitim, se constată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 192 Cod penal față de numiții și. De asemenea, numitul nu poate fi considerat că a comis o participație improprie, la săvârșirea faptelor celorlalți. Petiționarul a reclamat însă și infracțiune de lovire care în conformitate cu prevederile art.270 al. 2 Cod procedură penală intră în competența de judecare a instanței ca prim organ sesizat.
Împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale, în termen legal petenții au formulat plângere care a fost soluționată de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, prin rezoluția nr.623/U/2/2003 din 15.04.2003, dispunându-se respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Pentru a putea fi reținute în sarcina persoanelor cercetate săvârșirea infracțiunilor reclamate, respectiv violare de domiciliu, în formă tipică sau în formă atipică a participației improprii, trebuie întrunite condițiile prev. de art. 17 și art. 18 Cod penal, precum și toate elemente4le prevăzute de lege pentru infracțiunile respective, atât în ceea ce privește latura obiectivă cât și în ceea ce privește latura subiectivă.
Or, raportat la situația de fapt reținută de procuror și la piesele dosarului, având în vedere că pătrunderea în imobilul din litigiu s-a făcut în baza unui titlu legitim, respectiv cel de proprietate dobândit în urma adjudecării imobilului respectiv, instanța constată că în mod temeinic procurorul a concluzionat că, în cauză, nu sunt evidențiate aspecte de natură penală împotriva persoanelor cercetate.
De asemenea, instanța urmează să constate că actele premergătoare efectuate în cauză cu respectarea tuturor dispozițiilor și garanțiilor procesuale, sunt mai mult decât suficiente în a susține legalitatea și temeinicia rezoluțiilor procurorilor pronunțate în dosar nr. 5877/P/2001.
În ceea ce privește rezoluția procurorului nr. 4277/VIII/1/2002 din 6.12.2002 privind persoana cercetată, aceasta a fost respinsă constatându-se că fapta descrisă în actul de sesizare nu are caracter penal, prefigurând în exclusivitate elementele unui litigiu civil.
De altfel, dat fiind aceste aspecte, plângerea petenților a fost înregistrată cu indicativul specific lucrărilor cu caracternon penal.
Pe cale de consecință, în mod temeinic, plângerea petentului, privind un contract de împrumut încheiat cu numitul și pus în executare silită de către acesta, nu prezintă caracter penal, conținând împrejurări cu caracter exclusiv civil, a fost respinsă.
Raportat considerentelor de mai sus, instanța urmează ca, în temeiul disp. art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală să respingă, în parte ca nefondate, în parte ca inadmisibile, plângerile formulate de petentul, în nume personal și ca reprezentant al societăților menționate în dispozitiv, și să mențină, ca legale și temeinice, rezoluțiile procurorilor, astfel cum sunt expuse în dispozitiv.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 278 ind.1 alin.8 lit. "a" Cod procedură penală respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petenții, SC -CENTRUL INTERNAȚIONAL DE INFORMARE ȘI IMPLEMENTARE A SRL I, FUNDAȚIA - C -51 și FUNDAȚIA INTERNAȚIONALĂ I împotriva rezoluțiilor procurorilor:
- nr. 490/P/2006 din 02.05.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și, respectiv, a rezoluției nr. 791/II/2/2006 din 16.06.2006 a procurorului ierarhic superior a Tribunalului Iași privind persoanele cercetate, și;
- nr. 505/P/2002 din 11.04.2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și, respectiv a rezoluției nr. 153/II/2/2000 a procurorului ierarhic superior a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoanele cercetate, și;
- nr. 1322/P/2003 din 01.09.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și, respectiv, a rezoluției nr. 3698/II/2/2003 din 02 aprilie 2004 prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoana cercetată.
- nr. 5877/P/2002 din 06.01.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și, respectiv, a rezoluției nr. 623/II/2/2003 din 15.04.2003 a procurorului ierarhic superior a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, privind persoanele cercetate, și;
- nr. 4277/VIII/1/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași privind persoana cercetată, pe care le menține.
Obligă petenții să plătească statului suma de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petenți și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.06.2008
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu
