Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 71/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781
C.P.P.ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 71
Ședința publică din 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea plângerii formulată de către petentul împotriva Rezoluției nr. 261/P/2008 din 16 februarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției nr. 105/II/2/2009 din 27 martie 2009 emisă de Procurorul General al aceluiași parchet, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul asistat de către avocat ales, lipsă fiind intimatul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, constatând probatoriul epuizat și plângerea în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat ales, pentru petent, solicită admiterea plângerii și desființarea Rezoluției nr. 261/P/2008 din 16 februarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției nr. 105/II/2/2009 din 27 martie 2009 emisă de Procurorul General al aceluiași parchet cu reținerea cauzei pentru judecare de către instanța competentă, întrucât vinovăția făptuitorului este confirmată de probele dosarului. Mai arată că executorul judecătoresc a fost investit să execute decizia civilă 1715/1999 prin care în sarcina debitorului petent în această acțiune exista obligația de plată a unui debit în favoarea numitei - în cuantum de 6.759.600 lei. A formulat cerere de executare și numita, situație în care adunând cele două debite (fila 37 dosar), suma totală rezultată era de 13 milioane de lei.
Problema în prezentul dosar o constituie o greșeală în actele de executare făcută de către executorul judecătoresc, întrucât acesta, în somație și în actele premergătoare adjudecării, a trecut suprafața de 500 mp împreună cu o casă și anexe gospodărești. La adjudecare și-a dat seama, conform deciziei, că în posesie și în proprietate petentul avea 564 mp și a procedat, fără somație, la o nouă executare pentru suprafața de 64 mp teren. Drept urmare, s-a făcut contestație la executare, care a fost admisă prin sentința civilă 399/31.01.2002, când s-au anulat actele de adjudecare și alte acte întocmite. În această situație, dacă greșeala a fost a executorului și s-au anulat actele de adjudecare, era firesc ca acele cheltuieli care s-au avansat de către debitoare să nu mai fie recuperate de la petent, pentru că intimatul nu și-a finalizat executarea pentru care a fost investit. Când a văzut că s-a admis contestația la executare și știind că a încasat bani de la creditoare, executorul a pornit o nouă executare, pretinzând că nu au fost predate de către petent bunurile mobile. În atare situație, s-a ivit un alt debit, de 6 milioane de lei, actualizat cu ajutorul unei societăți de contabilitate, ajungându-se la suma de aproximativ 10 milioane lei. Intimatul întocmește un nou proces-verbal de adjudecare a suprafeței de 64 mp, în care consemnează iar că, din eroare, în dosarul de executare 100/2001 nu a fost trecută și această suprafață.
Cu această ocazie s-a făcut un proces-verbal de așa-zisă îndreptare eroare materială. După prima executare, s-a făcut distribuirea prețului, rămânând însă o sumă care nu se regăsește nicăieri, respectiv cea rezultată dintre diferența debitului și diferența sumei depuse (25 milioane lei). Executorul judecătoresc nu putea să încaseze nicio sumă de bani în urma executării silite, ci această sumă trebuia să fie depusă la dispoziția debitorului, întrucât depășea ceea ce datora.
Mai arată că greșit s-a ajuns la concluzia că bunurile mobile care nu au fost găsite trebuie să le plătească debitorul. Atât în sentința civilă, cât și în decizia care a modificat sentința civilă nu există obligația de predare a acestor bunuri de către petentul debitor către creditoare. Dimpotrivă, din cuprinsul sentinței și din motivele de apel formulate de către petent, rezultă că o serie de bunuri care ulterior i-au fost atribuie lui - sunt în posesia ei și în mod greșit i-au fost atribuite lui. În decizie se arată că se mențin celelalte dispoziții ale sentinței, respectiv obligarea petentului să predea un aragaz și o butelie altor părți participante în proces. Așadar, pentru acea suprafață de 64 m, executorul, în mod abuziv a făcut așa-zise acte de executare, acte pe care, după cum rezultă din procesele-verbale de adjudecare și din somații, le-a făcut gratuit, pentru că debitul, așa cum l-a calculat el, era de 10 milioane lei, iar debitoarea a depus 9 634 000 lei.
Consideră că prin modul în care și-a desfășurat activitatea, executorul judecătoresc se face vinovat de fapta pentru care s-a formulat plângere, întreaga desfășurare a așa-zisei executări fiind făcută cu încălcarea prevederilor legale, și în atare situație soluția pronunțată apare ca nelegală, solicitând admiterea plângerii conform solicitărilor făcute în scris. Cu cheltuieli de judecată.
Interpelată de către instanță, avocat arată că împotriva ultimei executări silite petentul nu a formulat nicio contestație la executare, întrucât el nu a fost înștiințat în acest sens, nefiind citat pentru licitație sau adjudecare.
Procurorul, având cuvântul, arată că soluțiile adoptate de către Parchet legale și temeinice, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția făptuitorului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod Penal, sens în care solicită respingerea plângerii.
Petentul, personal, arată că se judecă de 16 ani și nu înțelege de ce, deși după prima licitație trebuia să primească 1 300 000 lei, executorul i-a spus că va da această sumă la casa de copii. Nu există nicio dovadă că a refuzat primirea banilor. Când l-a întrebat pe executor de ce a ținut a doua licitație, a fost scos de către acesta afară din cabinet. Arată că pe cei 64 de mp adjudecați la ultima licitație nu se afla nicio construcție, acesta fiind teren arabil. A doua oară executorul nu a mai venit în teren să grănițuiască, ci a făcut doar un proces-verbal.
Precizează că are pe rol o acțiune în revendicare și că va depune prin serviciul registratură copia acesteia.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe sub nr- din data de 29.05.2009, petentul a formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, plângere împotriva rezoluției nr. 261/P/2008 din 16.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 105/II/2/2009 din data de 27.03.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând desființarea lor și reținerea cauzei spre judecare.
În motivarea plângerii, acesta a arătat că se impune desființarea rezoluțiilor mai sus arătate întrucât, investit cu executarea silită, intimatul, în calitate de executor judecătoresc, a efectuat abuziv acte de executare, care l-au prejudiciat.
Astfel, greșit a calculat în sarcina petentului cheltuieli de executare în baza primului dosar execuțional, întrucât actele de executare aici întocmite au fost desființate de către instanța de judecată, în cadrul unei contestații la executare. De asemenea, nu i s-a restituit diferența între suma rezultată din prima licitație și cea achitată creditorilor săi. Mai mult, cea de-a doua executare silită (având ca obiect 64 mp teren) nu a fost legală, în condițiile în care nu a fost obligat la predarea de bunuri mobile către creditoarea care a inițiat-
În plus, nu putea fi obligat la cheltuieli de executare pentru că executarea silită a fost anulată.
Întreaga activitate a executorului a fost îndeplinită, așadar, cu încălcarea prevederilor legale.
Analizând plângerea prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția nr. 261/P/2008 din 16.02.2009 pronunțată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, a reținut parchetul că, prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, unde a fost înregistrată la 10 octombrie 2008, sub nr. 1479/VIII/ 1/2008, trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde a fost înregistrată la 16 octombrie 2008, sub nr. 261/P/2008, din comuna, județul S, a cerut cercetarea executorului judecătoresc din circumscripția Judecătoriei Suceava, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în legătură cu modul în care a pus în executare decizia civilă nr. 1715 din 11 iunie 1999, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 3789/1998.
În fapt, prin decizia civilă nr. 1715/1999, dată în dosarul nr. 3789/1998, Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de reclamanții apelanți, -, și, împotriva sentinței civile nr. 6003/1977 dată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 9111/1992 și a dispus partajarea masei succesorale rămase după defunctul.
După atribuirea loturilor fiecăruia dintre moștenitori, în vederea egalizării acestora, a fost obligat să plătească sultă reclamantei - suma de 6.705.960 lei vechi, reclamantei suma de 3.907.280 lei vechi, pârâtului suma de 3.029.384 lei vechi și pârâților și, suma de 7.516.228 lei vechi.
În condițiile în care nu s-a conformat hotărârii mai sus menționate, la cererile formulate de - și, care au format obiectul dosarelor execuționale nr. 100/2001 și nr. 81/2002, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită asupra bunurilor debitorului, în vederea plății sumelor datorate creditorilor.
În aceste condiții, în urma scoaterii la licitație, casa, terenul și anexele gospodărești atribuite inițial debitorului au fost adjudecate de sora acestuia, -.
În urma distribuirii prețului, debitorului i s-a cuvenit suma de 1.300.000 lei vechi, care, în condițiile în care a refuzat să o ridice, a fost consemnată la CEC, pe numele lui.
Cum din actele și lucrările dosarului a rezultat că executarea silită în discuție s-a realizat cu respectarea prevederilor legale și în condițiile în care a refuzat să se conformeze hotărârii judecătorești de partaj succesoral, parchetul a pronunțat soluția mai sus arătată.
Împotriva acestei rezoluții a formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 275-278 Cod procedură penală, plângere petentul, respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 105/II/2/2009 din 27.03.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În considerentele acestei rezoluții s-a reținut că executorul judecătoresc a respectat procedura prevăzută de lege în cazul punerii în executare a celor două cereri formulate de - și cu ocazia scoaterii și atribuirii prin licitație a bunurilor aparținând petentului și care au fost adjudecate de sora acestuia, -, în contul debitului ce i-l datora, așa cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 1715/1999 dată în dosarul nr. 3789/1998 din 1998 a Tribunalului Suceava.
Nerezultând încălcarea din partea executorului a atribuțiilor sale de serviciu cu ocazia executării silite a debitului, fapta pentru care s-au efectuat verificări nu există.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, "după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278, împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale - persoana vătămată - poate face plângere - la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".
În aliniatul 7 al aceluiași articol se arată că " judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate".
Din analiza materialului probator administrat în cauză, reiese că prin decizia civilă nr. 1715/1999 (dosar nr. 3789/1998), Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de reclamanții apelanți, -, și împotriva sentinței civile nr. 6003/1977 dată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 9111/1992 și a dispus partajarea masei succesorale rămase după defunctul.
După atribuirea loturilor fiecăruia dintre moștenitori, în vederea egalizării acestora, a fost obligat să plătească sultă reclamantei - suma de 6.705.960 lei vechi, reclamantei suma de 3.907.280 lei vechi, pârâtului suma de 3.029.384 lei vechi și pârâților și, suma de 7.516.228 lei vechi.
Prin aceeași decizie, se atribuie reclamantei - o serie de bunuri mobile, în valoare totală de 10.884.400 lei ROL (45 și următ. ds. urmărire penală).
În considerentele sentinței civile nr. 6003/1997 a Judecătoriei Suceava (modificată prin decizia civilă de mai sus) se reține că "bunurile mobile fac parte din masa succesorală și se află în posesia pârâtului ".
Cum acesta din urmă - petentul din prezenta cauză - nu a executat de bunăvoie obligațiile stabilite pe cale judecătorească, creditoarele - și au solicitat executarea lor silită, întocmindu-se dosarul execuțional nr. 100/2001, executor judecătoresc fiind intimatul.
Executarea s-a finalizat prin adjudecarea casei, anexelor gospodărești și a terenului în suprafață de 500 mp, atribuite prin hotărârea de partaj petentulul, în urma licitației, de către creditoarea -.
Este real că procesul-verbal de predare imobil întocmit în acest dosar de executare a fost anulat prin sentința civilă nr. 399 din data de 31.01.2002 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosarul nr. 620/2002 (obiect - contestație la executare), însă toate celelalte forme de executare (deci inclusiv procesul-verbal de licitație și actul de adjudecare a bunurilor scoase la licitație - 73,74 dosar urmărire penală) au fost menținute.
Ulterior, la data de 2.08.2002, are loc, în același dosar execuțional, predarea bunurilor, întocmindu-se în acest sens proces-verbal (102 dosar urmărire penală).
Cum petentul din prezenta cauză, care avea calitatea de debitor, nu a predat bunurile mobile despre care s-a făcut mai sus vorbire, creditoarea - a formulat o nouă cerere de executare silită, ce a făcut obiectul dosarului nr. 81/2002, finalizată prin procesul-verbal de licitație încheiat la data de 16.07.2002.
Prin acest proces-verbal s-a declarat adjudecatară creditoarea - pentru suprafața de 64 mp teren situat în comuna, pentru prețul de 9.543.348 lei ROL.
Este real că, urmare a primei executări silite, la distribuirea prețului, suma de 1.341.148 lei ROL a revenit petentului din prezenta cauză, fiind consemnată de către intimat la CEC, cu recipisa nr. -.
Deci nu se poate reține că această sumă ar fi fost reținută drept cheltuieli de executare, în sarcina lui.
Dealtfel, împotriva niciunui act de executare silită întocmit în dosarul nr. 81/2002 (filele 103 și următ. ds. ), petentul nu a formulat vreo contestație la executare, deși, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală, toate aceste acte i-au fost aduse la cunoștință.
Așadar, avându-se în vedere cele mai sus analizate, care se adaugă la cele reținute în considerentele rezoluției atacate, susținerile petentului, în sensul că intimatul și-a exercitat cu rea-credință sarcinile ce-i reveneau, cauzându-i astfel o vătămare a intereselor sale legitime, nu sunt probate în cauză, astfel că fapta penală, în însăși materialitatea ei, nu există.
Așa fiind, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, constatând că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de către petent.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și art. 193 alin. 6 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 1 octombrie 1939 în comuna, județul S, domiciliat în comuna, județul S, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 261/P/2008 din data de 16.02.2009 și nr.105/II/2/2009 din data de 27.03.2009, intimat fiind, domiciliat în municipiul S,-, bloc. E3,. D,. 1, județul
Menține rezoluțiile mai sus-arătate.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 alin.6 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimat.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.06.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./30.06.2009
2 ex.
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica
