Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 73/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 73
Ședința publică din 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 12 decembrie 1958, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva Rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA nr. 86/P/2008 din 10.11.2008 și nr. 467/II/2/2008 din data de 24 decembrie 2008, intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, în stare de deținere, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, petentul arată că nu a fost dus la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu cunoaște soluția dată la recursul promovat împotriva hotărârii Curții de APEL SUCEAVA din 16 februarie 2009, având ca obiect tot o plângere împotriva rezoluției procurorului.
Arată că nu mai are cereri de formulat și depune la dosar o serie de înscrisuri, solicitând să fie avute în vedere la soluționarea plângerii.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, iar plângerea se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, avându-se în vedere și înscrisurile depuse astăzi la dosar, din care rezultă că a fost audiat (de către procurorul ) pe data de 2 iunie, respectiv 8 iunie 2005, nicidecum pe data de 5 iunie 2005, când era o zi de duminică. Apreciază că dosarul întocmit de procuror constituie abuz în serviciu din partea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public învederează că, inițial, petentul a formulat plângere împotriva intimatului, acuzându-l pe acesta că, în calitate de procuror criminalist, ar fi instrumentat abuziv un dosar vizând lovituri cauzatoare de moarte și l-a trimis în judecată pe petent în calitate de inculpat, deși acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei. Din actele premergătoare efectuate de către Parchetul Curții de APEL SUCEAVA nu rezultă existența faptelor reclamate de către petent, cu atât mai mult cu cât rechizitoriul a fost ulterior confirmat printr-o hotărâre definitivă a instanței, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de cinci ani închisoare iar procurorul nu poate fi tras la răspundere pentru trimiterea celui în cauză în judecată.
Față de aceste aspecte consideră că rezoluția nr. 86/P/2008 dată de Parchetul Curții de APEL SUCEAVA și menținută prin rezoluția nr. 467/II/2/2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA este legală și temeinică și, pune concluzii de respingere a plângerii formulate de petent ca nefondată.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la 23.01.2009, petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 86/P/2008 din 10.XI.2008 și nr. 487 /II/2/2008 din 24. XII.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
În motivarea plângerii a arătat că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, respectiv, a trimis plângerea sa vizând modalitatea în care a fost anchetat de către procurorul, Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, deși competența îi aparținea.
A arătat, de asemenea, că procurorul a comis infracțiunea de arestare ilegală, cercetare abuzivă și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, având în vedere că din probatoriul administrat în cauza în care a fost condamnat pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte rezultă că nu este vinovat, moartea victimei datorându-se consumului de alcool și bolilor de care suferea. În aceeași cauză, atât declarațiile sale, cât și ale martorilor au fost scrise de către procuror și semnate de către aceștia, fără a fi citite.
Petentul a invocat faptul că nu au fost indicate articolele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care au fost încălcate. A solicitat atașarea dosarului nr. 556/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și efectuarea unei expertize criminalistice, însă la termenul de astăzi a arătat că nu mai are de formulat cereri.
Analizând plângerea prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Prin rezoluția pronunțată la 10.XI.2008 în dosarul 86/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, fost procuror criminalist la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, în prezent pensionar, față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 și 266 Cod penal, întrucât s-a stabilit că faptele nu corespund realității.
S-a reținut în motivarea plângerii că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani nr. 556/P/2005 din 09.02.2006 întocmit de procurorul criminalist s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, prin aceea că în ziua de 1 iunie 2005, i-a aplicat mai multe lovituri cu un băț victimei, pe care a izbit-o de pământ de mai multe ori și a târât-o pe pietrele unei alei, provocându-i leziuni care au condus la deces.
Cercetarea la fața locului a fost efectuată de o echipă operativă de polițiști și de procurori, condusă de procurorul criminalist de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, așa cum rezultă din procesul-verbal de la filele 3-13 din dosarul nr. 556/P/2005.
Prima declarație luată lui la 5 iunie 2005 fost consemnată de procurorul criminalist (filele 48-50 din dosarul nr. 556/P/2005).
Declarația de învinuit a lui a fost consemnată de procurorul criminalist, în prezența apărătorului, la 8 decembrie 2005 (filele 54-56 dosar nr. 556/P/2005).
Niciuna dintre cele două declarații consemnate în timpul cercetărilor de către procurorul criminalist nu conțin modificări, ștersături sau adăugiri.
Prin sentința penală nr. 247 din 6 iulie 2006, dată în dosarul nr-, Tribunalul Botoșanil -a condamnat pe pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 183 Cod penal, la 5 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 288 din 13 noiembrie 2006, dată în dosarul nr-, Curtea de APEL SUCEAVAa respins apelul declarat de împotriva sentinței penale nr. 247/2006 a Tribunalului Botoșani.
Prin decizia nr. 2057 din 18 aprilie 2007, dată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casația și Justiție a respins recursul declarat de împotriva deciziei nr. 388/2006 a Curții de APEL SUCEAVA, hotărârea instanței de fond rămânând astfel definitivă.
Prin sentința penală nr. 287 din 27 septembrie 2007, dată în dosarul nr-, Tribunalul Botoșania respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 247 din 6 iulie 2006 Tribunalului Botoșani.
Prin decizia nr. 464 din 6 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de împotriva deciziei penale nr. 160/2007 a Curții de APEL SUCEAVA.
Cum din actele și lucrările dosarului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA nr. 86/P/2008 nu rezultă săvârșirea infracțiunilor reclamante de, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 487/II/2/2008 din 24.12.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
S-a reținut în considerentele acestei rezoluții că, examinând lucrările din dosarul de urmărire penală nr. 556/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, a rezultat că procurorul a efectuat cercetarea locului faptei (dosar filele 3-13), a efectuat prima audiere a petentului la 05.06.2005 (dosar filele 48-50) și, de asemenea, l-a audiat pe petent în calitate de învinuit la data de 08.12.2005 (dosar filele 54-56), cercetările fiind continuate de către procurorul criminalist, ca urmare a pensionării procurorului.
Analizându-se actele procedurale întocmite de către procurorul, s-a constatat că acestea nu conțin modificări, prin ștergere sau adăugare.
Pentru existența infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări, este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale unei persoane să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Raportând conținutul infracțiunilor la activitățile desfășurate de către magistrat, rezultă că acesta a efectuat acte procedurale și a dispus măsurile procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care a fost investit în funcția pe care o îndeplinea, cu respectarea principiului independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii care reglementează sediul materiei, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a acelora sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.
În susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, un argument convingător în sensul acesta îl constituie și dispozițiile prev. de art. 97 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și ale procurorilor, în raportul cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate, care sunt supuse căilor legale de atac.
Petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 247 din 06. 07.2006 Tribunalului Botoșani, definitivă prin respingerea apelului și recursului, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal, faptă săvârșită la 01.06.2005. Intimatul, având calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, la data respectivă a efectuat acte de urmărire penală în cauză. La data de 05.06.2005, petentul a dat o declarație, consemnată într-adevăr de către intimat, dar pe care a semnat-o fără obiecțiuni. Această declarație nu cuprinde modificări. Este real că era o zi de duminică, însă efectuarea cercetărilor într-o cauză urgentă nu putea fi împiedicată datorită acestui aspect. Ulterior, la 08.12.2005, petentul a dat o nouă declarație, consemnată de asemenea de către intimat, în prezența apărătorului. Nici această declarație nu cuprinde modificări. Declarațiile martorilor au fost semnate de către aceștia. De altfel, martorii au fost reaudiați în cursul cercetării judecătorești.
Toate aceste declarații au fost analizate atât de Tribunalul Botoșani cu ocazia soluționării cauzei în fond, cât și de instanța de control cu ocazia soluționării căilor de atac. Petentul nu a invocat pe parcursul soluționării cauzei aspectele semnalate în plângere.
În ce privește actele medicale constatatoare ale decesului victimei despre care petentul face vorbire în plângere este de reținut că, în cauza în care a fost condamnat, a fost efectuată o expertiză medico-legală care a concluzionat că stările patologice preexistente și-au urmat efectul cu leziunile de violență. Și acest aspect a fost analizat odată cu soluționarea cauzei în fond, în urma obiecțiunilor petentului fiind efectuată o nouă expertiză medico-legală.
Art. 246 Cod penal sancționează fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Intimatul a efectuat acte de urmărire penală în cauza privind săvârșirea de către petent a infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal cu respectarea atribuțiilor de serviciu, respectiv a normelor procedurale care reglementează modalitatea de administrare a probelor.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal, este de reținut că petentul nu a făcut dovada faptului că intimatul ar fi întrebuințat promisiuni, amenințări, violențe pentru obținerea declarațiilor pe care le apreciază ca fiind nereale.
Față de cele mai sus arătate, cum nu s-a dovedit că intimatul și-ar fi încălcat obligațiile profesionale, efectuând actele de urmărire penală în dosarul în care a fost cercetat petentul, în mod corect s-a dispus prin rezoluțiile atacate neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor reclamate.
Petentul nu a indicat textele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a căror încălcare o invocă, așa încât critica sa vizând omisiunea procurorului de a le analiza nu este întemeiată.
Așa fiind, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea va fi respinsă, ca nefondată.
Aspectele mai sus analizate au format obiectul unei alte plângeri soluționate prin sentința penală nr. 18 din 16.02.2009, împotriva căreia petentul a declarat recurs, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la data de 09.07.2009.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 12 decembrie 1958, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA nr. 86/P/2008 din 10.XI.2008 și nr. 467/II/2/2008 din data de 24.12.2008, intimat fiind.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Grefier,
3 ex. / 03 iulie 2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda
