Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 733/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 733/
Ședința publică din 23 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 170/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru petenta " " SA, consilier juridic, prezent intimatul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită, admiterea recursului, a se constata că sentința penală nr. 170/2008 pronunțată de Tribunalul Arad este netemeinică și nelegală și să se dispună casarea acesteia cu trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, din actele premergătoare existând suficiente date cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 4.po. și cu privire la făptuitor. Solicită a se constata că făptuitorul a emis 11 file cec știind că pentru încasarea lor lipsește provizia necesară pentru achiziționarea produselor și că acesta a eliberat file cec chiar și după ce a intrat în interdicție bancară. Totodată, este necesar a se completa urmărirea penală, întrucât sesizarea parchetului este pentru 44 file cec, iar la dosar sunt doar 21 file cec și se impune studierea tuturor filelor cec. De asemenea, nu s-au ascultat toate persoanele, deși se impunea audierea lor și trebuie solicitat lichidatorului un concret asupra creanțelor și lichidităților firmei.
Reprezentantul societății petente, cj, arată că împărtășește punctul de vedere al reprezentantului parchetului și solicită admiterea recursului și casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei la parchet.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției dată de Tribunalul Arad, arătând că recursul procurorului nu a fost declarat în termenul legal, iar la dosar nu a apărut nici un înscris nou.
Cu privire la excepția de tardivitate, procurorul arată că recursul a fost formulat în termen.
Cu privire la excepția de tardivitate, reprezentantul societății petente solicită respingerea acesteia. considerând recursul formulat în termen.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 170 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, a fost respinsă plângerea înaintată de petenta SC SA, jud. H împotriva rezoluției nr. 392/P/2006 din 24.09.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și a rezoluției nr. 539/II/2/04.12.2007 a prim procurorului al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12.02.2008 s-a înregistrat la Tribunalul Arad plângerea formulată de petenta SC SA împotriva rezoluției nr. 539/II/2/4.12.2007 dată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și împotriva rezoluției din 24.09.2007 dată de procuror în dosar nr. 392/P/2006 al aceluiași parchet și prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută. de art. 215 al. 4-5 Cod penal, bancrută simplă prevăzută. de art. 141 al. 1 din Legea 64/1995, falsificarea de monedă prevăzută. de art. 282 al. 1 Cod penal, art. 282 al. 2 Cod penal și disjungerea cauzei față de infracțiunile prevăzută. de art. 208 al. 2 Cod penal și art. 84 al. 1 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934 cu declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.
Petenta a solicitat admiterea plângerii în sensul infirmării rezoluției din data de 24.09.2007 și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor privind pe numitul și ulterior trimiterea în judecată pentru a fi condamnat.
S-a precizat că petenta se constituie parte civilă cu suma de 442.204,03 lei, reactualizată în raport cu rata inflației începând cu data de 24.11.2005 până la plata efectivă a debitului și se solicită luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor sau veniturilor realizate de.
În motivarea plângerii s-a arătat că învinuitul în calitate de administrator la SC SRL a emis un număr de 40 file CEC, obligându-se fără protest la plata sumei de 179.922,20 Ron fără a avea acoperire în contul bancar și fiind în interdicție bancară.
De asemenea, s-a arătat că fapta constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 4 Cod penal și că SC SRL a intrat în interdicție bancară la data de 31.01.2006, dată după care a continuat să emită file CEC deși știa că nu există provizia sau acoperirea necesară iar beneficiarul nu a cunoscut lipsa disponibilului la tras. Se mai arată că prejudiciul cauzat de învinuit este de peste 2 miliarde lei vechi fiind prejudiciate 11 societăți comerciale, sens în care se pune problema comiterii infracțiunii prevăzută de art. 215 al. 1-5 Cod penal.
Din actele și lucrările dosarului, Tribunalul Arada reținut următoarele:
La data de 22.02.2006 SC SA a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 al. 4 Cod penal și art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 constând în aceea că a emis CEC- uri fără a avea disponibil în cont. Petenta s-a constituit partea civilă cu suma de 442.204,03 lei.
Prin rezoluția din 24.09.2007 dată de procuror în dosar nr. 392/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a dispus printre altele neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal deoarece lipsește latura subiectivă a infracțiunii.
Din verificările premergătoare începerii urmăririi penale a rezultat că era la momentul săvârșirii faptelor administrator la SC SRL Societatea a avut relații comerciale cu firmele petente, unele datând de mai mulți ani, achiziționând de la acestea marfă pe credit, făptuitorul remițându-le în schimb fie cecuri postdatate, fie bilete la ordin. Termenele de prezentare a titlurilor de credit convenite de părți erau stabilite astfel încât debitorul să aibă răgazul necesar vinderii mărfurilor și provizionării contului bancar. Până la data de 31 ianuarie 2006 SC SRL nu a înregistrat incidente majore de plată. Ulterior însă, nu și-a mai putut onora debitele și a intrat în incapacitate de plată datorită unui complex de factori, printre care pot fi amintiți: nerealizarea planului de vânzări pe perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2005, în condițiile în care multe din mărfurile achiziționate pe credit erau de sezon, nemaiputând fi vândute ulterior; apariția crizei gripei aviare, în contextul în care o parte însemnată a stocurilor neachitate era reprezentată de carnea de, cea ce a dus la imposibilitatea vinderii mărfurilor; eșecul demersurilor de a convinge Banca Transilvania să suplimenteze creditele acordate firmei, respectiv, partenerii contractuali să accepte returnarea mărfurilor achiziționate de la aceștia și nevândute; neonorarea datoriilor către proprii debitori( astfel, conform relațiilor furnizate de lichidatorul judiciar SC Insolvency Management SRL la finele semestrului I al anului 2006 SC SRL avea datorii neîncasate de 775.097,47 lei.
Procurorul a apreciat că nu ar fi existat intenția de inducere în erioare a beneficiarilor cecurilor cu privire la existența disponibilului în cont la momentul emiterii acestora, așa încât incidența prevederilor art. 215 al. 4 Cod penal este exclusă.
De asemenea emiterea biletelor la ordin, urmată de neonorarea lor la scadență nu se circumscrie conținutului art. 215 al. 4 Cod penal. Nerespectarea angajamentului de plată urmează a fi sancționată pe cale civilă, în lipsa vreunui indiciu privind existența intenției de inducere în eroare a partenerilor contractuali la momentul încheierii sau pe parcursul executării convenției.
S-a reținut că înșelăciunea în convenții ar fi putut fi comisă cel mult în condițiile art. 215 al. 1,2,3 și 5 Cod penal, considerând că uzul de instrumente de plată ar fi constituit un mijloc fraudulos și cu atât mai mult cu cât în cazul a numeroase refuzuri de plată, banca a menționat că cecurile fuseseră trase de un trăgător aflat în interdicție bancară. Verificările au dus la concluzia că această situația se datora datării false, în ealitate instrumentele de plată fiind remise beneficiarilor anterior înregistrării primului incident major de plată.
Împotriva rezoluției procurorului, petenta SC SA formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lână Tribunalul Arad.
Prin rezoluția din 4.12.2007 dată în dosar nr. 539/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a dispus respingerea plângerii petentei cu aceea că emiterea biletelor la ordin urmată de neonorarea lor la scadență nu se circumscrie conținutului art. 215 al. 4 Cod penal, nefiind dovedita intenția de inducere în eroare a partenerilor contractuali. S-a mai apreciat că nu a fost realizat nici elementul material al infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3 și 5 Cod penal în condițiile în care acțiunea de a emite titlurile de credit nu se află în legătură cauzală cu paguba suferită, aceasta fiind consecința livrărilor anterioare.
Tribunalul analizând soluțiile procurorului, prim procurorului raportat la probațiunea existenta în cauza, a apreciat soluțiile ca fiind legale. Astfel, s-a reținut că nu există intenția de inducere în eroare a beneficiarilor CEC- urilor cu privire la existența disponibilului în cont la momentul emiterii acestora, iar nerespectarea angajamentului de plată urmează a fi sancționată pe cale civilă. Nefiind probată o altă acțiune de inducere în eroare nu sunt incidente dispozițiile art. 215 al. 4 Cod penal sau a art. 215 al. 1,2,3 și 5 Cod penal.
Împotriva sentinței penale nr. 170/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arada declarat recurs, în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, solicitând casarea hotărârii, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada arătat că din actele premergătoare efectuate rezultă suficiente date cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal și cu privire la autorul acesteia - făptuitorul - și nu există nici unul din impedimentele la punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C.P.P. caz în care organele de urmărire penală trebuiau să dispună începerea urmăririi penale "in personam" împotriva acestuia pentru fapta sesizată. Totodată, s-a învederat că o asemenea soluție se impunea cu atât mai mult cu cât actele premergătoare efectuate în cauză erau insuficiente pentru clarificarea unor elemente de fapt în raport de care se putea trage o concluzie certă cu privire la intenția făptuitorului de a induce în eroare partea civilă, situația de fapt putând fi lămurită numai prin administrarea tuturor probelor necesare stabilirii adevărului. În acest sens, a fost invocată decizia nr. IX/24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv faptul că în accepțiunea instanței supreme intenția emitentului de a induce în eroare beneficiarul cecului se stabilește, în primul rând, în raport de împrejurarea dacă acesta din urmă cunoștea, în momentul emiterii, că nu există proviziunea aferentă acoperirii acestuia la tras, aspect asupra căruia este dator să-l informeze. În motivele de recurs, s-a învederat că în speță, datele înscrise la rubrica momentul emiterii filelor cec demonstrează că cele 21 file, anexate la dosar în copie, au fost eliberate după data de 31.01.2006, în special în prima Jal unii februarie, fiind refuzate la plată de instituția financiar-bancară, cu motivarea "lipsă totală disponibil, trăgător în interdicție bancară"; că din declarația martorei rezultă că a eliberat 40 file cec, completate în zilele imediat următoare livrării mărfurilor achiziționate, însă postdatate în așa fel încât momentul emiterii lor să coincidă cu termenele scadente, fără a avea disponibil în cont, deși avea posibilitatea să alimenteze contul sau să facă plata chiar din banii obținuți din vânzarea produselor respective, așa cum s-a angajat, împrejurare neadusă la cunoștința beneficiarului, care a livrat produsele fără a avea asigurată plata prețului acestora; că din declarația aceleiași martorei din 29.09.2006 rezultă că făptuitorul a achiziționat produse de la SC " " SA și în luna februarie 2006, după intrarea sub puterea interdicției bancare, eliberând filele cec corespunzătoare. Pe de altă parte, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada învederat că sunt lipsite de relevanță cauzele care au determinat incapacitatea de plată a făptuitorului, ceea ce interesează fiind motivul pentru care el a emis și a continuat să emită filele cec, 40 la număr numai în favoarea SC " " SA, fără a efectua plăți pe seama lor, deși trebuie să fi câștigat sume substanțiale din comercializarea bunurilor achiziționate; că susținerea în sensul că filele cec au fost emise în unor alimentări ulterioare ale conturilor prin plățile prestate de proprii debitori, estimate de lichidator la 775.097,47 lei, sunt irelevante câtă vreme provizia trebuia să existe la momentul emiterii și la momentul convenit cu furnizorul; că nu se poate face abstracție nici de faptul că, simultan, făptuitorul a emis, fără acoperirea necesară, atât cecuri, cât și bilete la ordin, în beneficiul altor 10 societăți comerciale, cu consecința provocării unor grave probleme financiare, paguba totală rezultată din însumarea prejudiciilor cauzate depășind 1.150.000 lei, cu mult peste creanțele proprii. S-a mai susținut că actele premergătoare atașate la dosar sunt vădit incomplete și nu lămuresc cauza sub toate aspectele în vederea justei sale soluționări, împrejurare în care este obligatorie administrarea unor probe care să determine o concluzie certă asupra existenței sau inexistenței vinovăției făptuitorului.
În ce privește excepția de tardivitate a recursului ridicată de făptuitorul, instanța constată că este nefondată. Astfel, sentința penală nr. 170/2008 a fost pronunțată de Tribunalul Arad la data de 29.05.2008, iar recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada fost înregistrat la data de 09.06.2008. În speță au fost respectate prevederile art. 3853.C.P.P. întrucât potrivit regulilor în materia calcului termenelor procedurale din art. 186 alin. 2, 4.C.P.P. la calcularea termenelor pe zile nu se socotește ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua în care acesta se împlinește, iar când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. Prin urmare, instanța va respinge excepția de tardivitate a recursului și va proceda la analiza în fond a acestuia.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că acestea este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În ce privește infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, în rezoluția nr. 392/P/2006 din 24.09.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a arătat că societatea al cărui administrator era făptuitorul nu a înregistrat incidente majore de plată până la data de 31.01.2006, ulterior neputându-și onora debitele și intrând în incapacitate de plată datorită unui complex de factori, printre care au fost amintiți: nerealizarea planului de vânzări pe perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2005, în condițiile în care multe din mărfurile achiziționate pe credit erau de sezon, nemaiputând fi vândute ulterior; apariția gripei aviare, în contextul în care o parte însemnată a stocului neachitat era reprezentată de carnea de, ceea ce a dus la imposibilitatea vinderii mărfurilor; eșecului de a convinge Banca Transilvania să suplimenteze creditele acordate firmei, respectiv partenerilor contractuali să accepte returnarea mărfurilor achiziționate de la aceștia și nevândute; neonorarea datoriilor de către proprii debitori; respectiv că din aceste împrejurări ar rezulta indubitabil că nu a existat intenția de inducere în eroare a beneficiarilor cecurilor cu privire la existența disponibilului în cont la momentul emiterii acestora. Totodată, s-a reținut că în cazul a numeroase refuzuri de plată, banca a menționat că cecurile fuseseră trase de un trăgător aflat în interdicție bancară, iar această situație se datora datării false, întrucât în realitate instrumentele de plată fiind remise beneficiarilor anterior înregistrării primului incident de plată.
Curtea constată că aspectele reținute în rezoluție nu au fost verificate și în fapt, respectiv că la dosar nu au fost depuse cel puțin în copie toate titlurile de valoare menționate în plângerile părților vătămate, nu s-a analizat pentru fiecare în parte momentul emiterii, termenul scadent, dacă exista disponibil în cont la momentul emiterii și dacă emitentul era în incapacitate bancară, respectiv data reală al întocmirii filelor cec prin raportare la momentul încheierii tranzacțiilor comerciale între SC "" SRL A și SC " " SA în contextul în care martora a susținut că făptuitorul emitea cecuri postdatate. De asemenea, simplul fapt că intimatul ar fi susținut în fața beneficiarului că cecurile sunt postdatate pentru a avea răgazul să vândă marfa achiziționată și să își provizioneze contul nu este suficient pentru a se aprecia că acesta nu a avut intenția de înșela persoanele vătămate, acest aspect trebuind să fie conformat și de alte elemente. Astfel, se impunea ca organul de cercetare penală să stabilească situația financiară a societății la data fiecărei emiteri, să existe un tablou concret asupra creanțelor, datoriilor și solvabilității firmei, cu atât mai mult cu cât se pare că debitele neachitate depășesc cu mult creanțele societății. În același sens, se reține că în cauză datele furnizate de lichidator cu privire la creanțele firmei administrată de făptuitorul nu vizează și perioada decembrie 2005 - februarie 2006, nu cuprind datoriile firmei față de ceilalți 10 furnizori, neputându-se statua asupra vinovăției făptuitorului fără o imagine de ansamblu a situației financiare a societății; neputându-se aprecia că acesta nu a avut intenția de induce în eroare persoanele vătămate doar pe baza propriilor motive, fără a verifica dacă acestea aveau o susținere faptică la momentul emiterii filelor cec.
Pe de altă parte, nu s-a dat eficiență informațiilor furnizate de martora în declarația din 29.09.2006 din care rezultă că făptuitorul a mai cumpărat cantități mari de apă minerală de la SC " " SA și în luna februarie 2006, după intrarea în interdicție bancară, pentru care ar fi emis cecuri atât el, cât și soția; nefiind verificate asupra realității lor, nestabilindu-se dacă cele două societăți comerciale au avut relații comerciale în această perioadă, dacă au fost emise cecuri și situația acestora. De asemenea, s-a omis de către organele de cercetare penală a se avea în vedere numărul mare de file cec fără acoperire, numărul mare al persoanelor vătămate și faptul că legea impune ca la emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane să existe provizia sau acoperirea necesară.
În altă ordine de idei, în speță nu s-a dat eficiență corectă dispozițiilor deciziei nr. IX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin Decizia nr. IX din 24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. 7/2005, care a soluționat recursul în interesul legii, se face o distincție clară între faptele ce constituie infracțiuni în legătură cu emiterea cecurilor, prevăzute în art. 84 din Legea nr. 59/1934, și infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 din Codul penal, după cum beneficiarul cecului are cunoștință sau nu că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras. Astfel, ori de câte ori beneficiarul are cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului tras, astfel că lipsește elementul constitutiv al inducerii în eroare cerut de art. 215 alin. 1 din Codul penal, fapta constituie infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar nu infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 4 din Codul penal. În speță, faptul că făptuitorul ar fi postdatat filele cec în scopul declarat de a proviziona contul din încasările obținute, nu înlătură inducerea în eroare a persoanelor vătămate câtă vreme acestea au avut reprezentarea că la data menționată ca dată a emiterii va exista disponibilul necesar acoperirii cecului.
Față de aspectele anterior expuse, în raport cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța constată că cercetarea penală nu a fost efectuată cu respectarea exigențelor art. 3, 4, 200 și 202 din Codul d e procedură penală; cu atât mai mult cu cât rezultă o serie de aspecte ce trebuie analizate și verificate prin raportare la conținutul infracțiunilor imputate făptuitorului. Astfel, potrivit art. 3.proc.pen "în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului", iar art. 4.proc.pen. impune organelor de urmărire penală și instanțelor de judecată obligația să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal. Totodată, prevederile art. 200.proc.pen. prevăd că "urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată", iar conform art. 202.proc.pen. "organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia", "adună probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului". Aceste dispoziții legale nu au fost respectate în dosarul nr. 392/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, câtă vreme pe de o parte nu s-au analizat toate aspectele de fapt invocate de persoanele vătămate în plângerea penală, iar pe de altă parte organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale în condițiile art. 10 lit. b, d proc.pen. în mare parte pe baza elementelor furnizate de făptuitor.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d instanța C.P.P. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 170/29.05.20098 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- și va casa sentința penală recurată. Pe cale de consecință, în rejudecare, constatând că soluția de netrimitere în judecată este nefondată, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. b va C.P.P. admite plângerea formulată de petenta " " împotriva rezoluției nr. 392/P/2006 din 24.09.2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, menținută prin rezoluția nr. 539/II/2/04.12.2007 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și va desființa rezoluțiile contestate. Prin urmare, va trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunile sesizate, ocazie cu care se va proceda la identificarea tuturor celor 40 file cec reclamate ca fiind eliberate fără proviziunea aferentă; la reaudierea martorei cu privire la activitatea desfășurată în perioada decembrie 2005 - februarie 2006; se va solicita lichidatorului un tablou complet asupra creanțelor, datoriilor și solvabilității firmei A, pentru a se lămuri aspectele menționate în considerentele expuse anterior.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
. Respinge excepția de tardivitate a recursului ridicată de intimatul făptuitor.
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 170/29.05.20098 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează sentința penală recurată și rejudecând:
În temeiul art. 2781alin. 8 lit. b admite C.P.P. plângerea formulată de petenta " " împotriva rezoluției nr. 392/P/2006 din 24.09.2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, menținută prin rezoluția nr. 539/II/2/04.12.2007 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.
Desființează rezoluțiile contestate și trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunile sesizate, ocazie cu care se va proceda la identificarea tuturor celor 40 file cec reclamate ca fiind eliberate fără proviziunea aferentă; la reaudierea martorei cu privire la activitatea desfășurată în perioada decembrie 2005 - februarie 2006; se va solicita lichidatorului un tablou complet asupra creanțelor, datoriilor și solubilității firmei
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.07.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored. -29.07.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Constantin Costea, Laura Bogdan
