Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 76/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 76/PI/2008
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela Matei Monica președintele secției
Procuror: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat apărătorul ales al petentului, av. și apărătorul ales al intimatul G, av. și au lipsit petentul și intimatul G.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra plângerii.
Apărătorul petentului a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii în cauză a urmăririi penale față de intimat. A arătat că petentul, prin plângerea formulată, a solicitat cercetarea penală a intimatului sub aspectul comiterii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută și pedepsită de art. 266 Cod penal, iar procurorul de caz a încadrat fapta doar la alineatul 2, pronunțând de altminteri soluția doar cu privire la fapta prevăzută de art. 266 alin. 2 Cod penal, fără a se pronunța și cu privire la fapta prevăzută de art. 266 alin. 1 Cod penal, deși, suntem în prezența unui concurs de infracțiuni. A mai arătat că deși probațiunea a fost temeinică, este de-a dreptul lipsită de conținut, procurorul erijându-se în apărătorul intimatului.
Apărătorul intimatului a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca fiind nefondată și a arătat că procurorul de caz a efectuat cercetările în mod obiectiv și tot în același mod a apreciat că plângerea formulată de intimat este neîntemeiată. A apreciat că petentul a formulat această plângere pentru a scăpa de acuzația de braconaj și că toate declarațiile date în cauză au fost date de bună-voie de către martorii audiați. Cu privire la cei doi așa-ziși martori oculari, a solicitat să se observe că declarațiile acestora sunt în mod evident subiective și că unul dintre ei nu se afla în sediul poliției la data audierii de către intimat a petentului, iar cel de-al doilea a declarat doar că l-a auzit pe petent spunând "nu mai da în mine", dar această declarație nu se coroborează cu nicio altă probă. A solicitat să se dispună obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariul de avocat, potrivit chitanței depusă la dosarul cauzei.
Procurorul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând că, din conținutul plângerii adresate de petent parchetul, rezultă că acesta a solicitat cercetarea intimatului pentru infracțiunea prevăzută de alineatul 2 al art. 266 Cod penal, și chiar dacă în dispozitivul plângerii petentul a solicitat cercetarea intimatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal, global, în finalul plângerii, petentul precizează că solicită cercetarea intimatului pentru comiterea infracțiunii de cercetare abuzivă. A apreciat că soluția atacată, de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, cercetările efectuate în cauză nedovedind comiterea de către intimat a infracțiunii de cercetare abuzivă, procurorul de caz înlăturând temeinic și motivat declarațiile celor doi martori oculari, care de altminteri aveau calitatea de coinculpați în dosarul petentului și, mai mult de atât, nu exista fizic și material posibilitatea ca aceștia să fie de față în momentul audierii petentului.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la instanță sub nr-, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr. 404/P/2007 din 2 aprilie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, ca nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei la parchet în vedere începerii în cauză a urmăririi penale față de intimatul
În motivare a arătat că, prin plângerea formulată a solicitat cercetarea penală a intimatului G, sub aspectul comiterii infracțiunii de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută și pedepsită de art. 266 din Codul penal, însă procurorul care a instrumentat cauza a încadrat fapta doar la prevederile art. 266 alin. 2 din Codul penal, pronunțând o rezoluție cu privire la această faptă, fără a se pronunța și cu privire la fapta prevăzută de art. 266 alin. 1 din Codul penal.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că petentul a formulat plângere penală împotriva comisarului de poliție G, șef al Biroului, și, pentru faptul că, în data de 21.11.2008, între orele 3,00-4,00 dimineața, pe șoseaua -O, făptuitorul, care făcea parte dintr-un echipaj de cinci persoane, în timp ce petentul staționa într-un autoturism Lada, l- somat cu pistolul, culcat la pământ, încătușat, percheziționat corporal, iar apoi l-a condus la sediul poliției, împreună cu martorul, loc în care li s-a comunicat că sunt suspectați de comiterea infracțiunii de braconaj, iar sub explicația că și-a retractat declarațiile prin care își însușea vinovăția pentru fapte de braconaj, petentul susține că a fost agresat în scopul obținerii de declarații, suferind leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Petentul a mai arătat că, în intervalul de timp de la reținerea sa de către organele de poliție, în data de 21.11.2007, între orele 3,00-4,00 până la orele 16,40, a fost reținut în mod nelegal, fără a se întocmi în acest sens vreun act de reținere ori arestare emis de către poliție ori un magistrat procuror sau judecător.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 266 din Codul penal.
Procedându-se la efectuarea de cercetări, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția nr. 404/P/2007, din 2 aprilie 2008, dispus, în baza art. 288 din Codul d e procedură penală, rap. la art. 10 lit. a din același cod, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G, pentru comiterea infracțiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 266 alin. 2 din Codul penal.
În motivare, parchetul a reținut următoarele:
În dosarul nr. 7227/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, învinuiții, și au fost cercetați pentru infracțiunea de braconaj la vânătoare, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a și k și alin. 2 lit. a,b, d din Legea nr. 407/2006, constând în aceea că, în perioada 4.11 - 21.12.2007, în repetate rânduri, au vânat ilegal pe fondurile de vânătoare aferente localităților și, iar în noaptea de 20/21.11.2007, au fost surprinși cu autoturismul marca Lada, cu număr de înmatriculare -, de organele de poliție în teren, scotocind după vânat. În urma examinării interiorului autovehiculului, s-a constatat că există urme de păr de.
Din examinarea materialului de urmărire penală al acestui dosar, care constituie împrejurările prezentei cauze, Parchetul de lângă Curtea de Apel Oradeaa reținut că lucrătorii din cadrul IPJ B, Biroul de, și, au dobândit informații despre faptul că, cei trei învinuiți din această cauză, și, obișnuiesc să braconeze pe timp de noapte din fondurile de vânătoare situate în zona limitrofă a municipiului O, iar pentru a întreprinde acte de verificare acestor informații, au efectuat acte premergătoare, care au devenit indicii, în sensul că, cei trei învinuiți au braconat și pregătesc alte activități specifice de braconaj. Pe fondul acestor indicii, mai mult decât suficiente, poliția s-a sesizat că cei trei învinuiți s-au întâlnit în stația de carburanți din B-dul - din O, executând acte de pregătire pentru braconaj, ca, de exemplu: asigurarea unui mijloc de transport în condiții de teren accidentat, asigurarea echipamentului de vânătoare și a unor sisteme de scotocire și vedere pe timp de noapte și alte asemenea mijloace materiale idonee.
Din procesul-verbal de constatare întocmit de către lucrătorii care au participat la activitatea de pândire și surprindere a autorilor infracțiunii în prezența și cu participarea a doi martori asistenți, rezultă că, aceștia au urmărit mijlocul de transport folosit de învinuiți, pe traseul descris, din localitatea, pe, pe direcția de deplasare spre și, în timp ce peria zona cu un fascicul luminos, s-au auzit focuri de armă, apoi s-a observat cum mijlocul de transport a staționat și, apoi, după circa 3 minute, și-a continuat deplasarea spre localitatea, însă, și-a schimbat traiectoria spre de, scăpând de urmărire, fiind depistat în jurul orei 03,00, pe raza localității, ocazie cu care s-a stabilit că acesta prezenta urme proaspete de noroi și că în el se aflau 2 persoane, fiind identificate totodată tocurile de arme cu, un cuțit, un de piele și un rucsac în care se aflau mai multe bunuri. Au fost ridicate și telefoanele mobile ale învinuiților, în care au fost identificate mai multe poze, care relevă trofee de vânătoare și surprind activități de tranșare a vânatului, iar cu prilejul solicitării de explicații de la cei doi făptuitori, a refuzat să facă declarații, însă a declarat că se aflau în teren pentru a bracona vânat, însă datorită faptului că autoturismul lor a făcut, a părăsit împreună cu arma sa mijlocul de transport, rămânând în mașină doar tocul.
Pe baza acestor constatări și a declarațiilor martorilor asistenți, s-a început urmărirea penală împotriva învinuiților, și.
Pe parcursul cercetărilor efectuate în dosarul nr. 7272/P/2007, învinuitul s-a abținut de la declarații, însă învinuitul a avut o atitudine oscilantă, mai întâi arătând în declarația sa aspecte care să nu reliefeze fapte ilicite de natură penală, ci să acrediteze ideea că, dorea să-l ajute pe la diferite lucrări de construcție, declarația asupra căreia a revenit cu amănunte, care coincid, pe deplin cu constatările organelor de cercetare penală, dar și cu mijloacele de probă, ulterior obținute.
Cu prilejul declarației date în prezența apărătorului ales, acesta a făcut o nouă revenire asupra declarației sale olografe, arătând că acea parte din declarația sa olografă care coincide cu starea de fapt stabilită de organele de cercetare penală i-a fost luată prin constrângere fizică și morală, fiind nerelevantă și în concordanță doar cu voința comisarului, care l-a admonestat și agresat pentru obținerea acelei declarații. În continuarea declarației sale, consemnată de organele de urmărire penală, a uzat de dreptul conferit de lege, de a nu face declarații. Această declarație a fost consemnată în fata de 21.11.2007, între orele 15,15 - 15,50, în prezența a doi apărători din cadrul Baroului
S-a mai reținut și faptul că perchezițiile domiciliare efectuate la învinuiții și au adus noi indicii, care fundamentează suspiciunea că au comis, respectiv că avea pregătirea, mijloacele tehnice, și chiar trofee de vânătoare, rezultate ale unei activități ilegale de vânătoare, pentru care, în conformitate cu adresele AJVPS, nu aveau autorizație.
În urma cercetărilor efectuate în acest dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, în temeiul art. 10 lit. a cu referire la art. 249 din Codul d e procedură penală, prin rezoluția din 20 februarie 2008, dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei învinuiți, și, cu motivarea că nu se poate dovedi faptul că învinuiții se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de braconaj la vânătoare, prev. de art. 42 alin. 1 lit. a și k și alin. 2 lit. a,b și d din Legea nr. 407/2006.
În soluționarea plângerii formulată de împotriva numitului G, s-a procedat la audierea martorilor și, propuși în apărare de către petent.
Din declarația martorului, rezultă că, în data de 20.11.2007, s-a întâlnit cu și la stația de carburanți din B-dul -, pentru a discuta și servi o cafea. Apoi este expusă durata relației pe care o are cu și a faptului că martorul nu este pasionat de vânătoare sau braconaj și nu posedă armă, muniție și autorizație aferentă cu învederarea faptului că prestează lucrări de construcție, activitate în care este sprijinit de către și că, sub acest pretext, în noaptea de 20/21.11.2007, în jurul orei 02,00-02,30, s-a deplasat în, de unde l-a luat pe și s-au îndreptat spre O, cu scopul de a ajunge în com., însă la ieșirea din localitatea, după ce s-a oprit în mod voluntar, a observat apariția uni autoturism de teren, fără inscripții oficiale ori semne distinctive ale vreunei instituții, din care au coborât 4 sau mai multe persoane, care au îndreptat armamentul din dotare spre ei și i-au imobilizat la sol. Martorul a mai arătat că, din această busculadă, a desprins doar că una dintre persoane s-a prezentat ca fiind comisarul de la și, care i-a percheziționat în buzunare, le-a luat telefoanele mobile și a percheziționat autoturismul Lada, pe care îl conducea martorul.
Cu privire la prezența huselor de arme de vânătoare, a rucsacului, a proiectoarelor, lanternelor, cuțitelor și firelor de păr găsite în mașină, martorul a arătat că există explicații pentru prezența acestor obiecte și urme, deoarece, nu cu mult timp în urmă, proprietarul mașinii,pe numele și au folosit-o la o vânătoare legală în județul M, iar cu privire la prezența autoturismului Lada cu nr. de înmatriculare - în noaptea de 20/21.11.2007 pe fondul de vânătoare nu a avut nicio explicație, ba chiar a tăgăduit prezența autoturismului în acel loc.
Acest martor a mai făcut relatări cu privire la împrejurările desfășurării anchetei la biroul AEST, arătând că el s-a aflat pe coridor și a auzit din camera în care G încerca să obțină declarații de la, înjurături, agresivitate în exprimare, tonalitate ridicată, însoțite de sunete specifice bruscării mobilierului, cu îndemnări la afirmații în sensul recunoașterii unor presupuse fapte, cu atenționări de a nu minți, toate acestea însoțite de plânsul lui. Martorul a mai arătat că a auzit clar când i s-a adresat comisarului G, cu întrebarea "de ce dați în mine?". Acest martor a mai arătat că a observat când a ieșit din biroul lui și pe gâtul lui se vedeau urme de comprimare în profilul a cinci degete iar în zona frontală laterală până la și inclusiv urechea externă prezenta inflamații și tumefieri de culoare roșie. În finalul declarației sale, acest martor a arătat că el a refuzat să dea declarații în cursul cercetărilor și nu a fost agresat de lucrătorii de poliție și nu i s-a dat vreun act procedural justificativ al reținerii sale, fiind adevărat faptul că nu a putut prezenta nici documentele personale dar nici ale autoturismului pe care îl conducerea.
Din declarația martorului rezultă că acesta sprijină plângerea penală formulată de partea vătămată, arătând că este în relații de prietenie cu acesta, cu care a fost la vânătoare, dar într-un cadru legal, organizat, cu arătarea aspectului că este posesor de legitimație, autorizație port armă, dar fiind și posesor de arme de vânătoare și membru AJVPS În preambulul declarației, acest martor certifică, în concordanță cu și, că s-au întâlnit în seara de 20.11.2007 la stația din B-dul -, loc din care au plecat toți trei cu autoturismul Lada, însă martorul arată că a coborât din acest autoturism la Universitatea O, de unde a luat un taxi și a plecat la locuința sa de pe str. - da. Martorul arată că și-a schimbat ținuta și a luat autoturismul WV Passat, cu nr. de înmatriculare -, aparținând lui, cu care a plecat de la locuința sa, fără un scop, itinerar sau destinație bine stabilită în localitatea, unde a șezut până în jurul orelor 02,00-03,00 și când s-a întors din, la ieșire de pe raza localității, observat 2 autoturism de teren, din care unul era autoturismul Lada pe care îl conducea, și un alt autoturism de teren, iar printre persoanele prezente l-a recunoscut pe G, cu care a și purtat o conversație. Din acea conversație, martorul a arătat că a înțeles cererea lui de a opri mașina în afara carosabilului și că i-a reținut prietenii, însă martorul i-a spus în replică să nu-și bată joc de acei oameni, pentru că nu au greșit cu nimic și imediat și-a continuat deplasarea înspre A mai relatat martorul că, imediat după reținerea lui și, a urmărit traseul lucrătorilor de poliție până la sediul de pe str. - și a pătruns, fără a da explicații amănunțite, pe poarta descuiată, prin efracție sau prin escaladare, în curtea interioară spre care își au ferestrele birourile AEST și din acel loc a supravegheat activitățile desfășurate de către G și având un coridor de vizibilitate directă în birou a arătat că a văzut când G i-a aplicat lovituri cu piciorul lui, care se afla șezând pe scaun, după care l-a prins de gât și l-a ridicat cu spatele lipit de perete, până la poziția de ședere în picioare. Martorul a mai arătat că, fiind speriat de actele de violență ale lui G și pentru a evita alte incidente, a ieșit din curtea poliției fără să se întâlnească cu vreo persoană, cu precizarea că poarta de acces nu era păzită și că pe traseul de pătrundere în acea curte secundată nu se afla nicio persoană. A mai arătat că a fost invitat la poliție pentru a da o declarație, însă a refuzat, pe motiv că nu i s-a asigurat apărarea, iar apoi a făcut uz de abținere de la declarații, lăsând organele de cercetare să edifice probațiunea fără el.
A arătat totuși că a fost prezent la percheziția domiciliară ce a avut loc în locuința sa, de unde s-au ridicat 7 arme, tuburi și cartușe inventariate, materiale și suport electronic de stocare de date, un aparat de vedere pe timp de noapte și eșantioane de probe biologice din congelator. Cu referire la obiectele găsite în autoturismul Lada, constând în cuțite, un rucsac, tocuri de armă și alte bunuri, martorul a arătat că îi aparțin și prezența acestor obiecte se datorează faptului că le-a lăsat în acel autoturism după ce în urmă cu puțin timp a folosit mijlocul de transport la o vânătoare organizată în județul Martorul a arătat că el nu a fost agresat în timpul cercetărilor, însă a observat tumefieri pe corpul părții vătămate, fără să cunoască vreun fel de amănunte despre pozele prelevate din telefonul mobil a lui și fără să poată dovedi ori justifica durata de timp petrecută în stațiunea în acea noapte.
Din analiza acestor declarații, Parchetul a reținut că dacă în dosarul nr. 7227/P/20077 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, și au refuzat să dea declarații, cu prilejul audierii lor în calitate de parte vătămată și respectiv martori, aceștia relevă, pentru a-și dovedi credibilitatea, fie elemente de probațiune neverificabile, fie inserează aspecte care captează atenția asupra unor împrejurări care ar putea constitui un alibi, iar aceste relatări sunt realizate cu un unicul scop, de a consolida poziția de parte vătămată a lui și a alcătui astfel un minim fond probator, pe baza căruia să aducă acuzații organului de urmărire penală, urmărind prin aceasta înlăturarea temeiniciei învinuirii infracțiunii de braconaj.
În sprijinul acestei constatări, parchetul s-a prevalat de contrazicerile ce există ce există între declarațiile lui, și, precum și de declarația martorului, care a relevat aspecte specifice unui martor ocular, care a văzut din incinta unei curți interioare a poliției, în care a pătruns printr-un mod greu explicabil (care se afla în contradicție cu mijloacele tehnice de supraveghere existente în curtea respectivă, spre a sprijini astfel plângerea lui, în sensul că a fost agresat) și pe care o apreciază ca fiind o mărturie în discordanță cu realitatea, cât timp lucrătorii de poliție care funcționează în acel corp de imobil explică constant faptul că pătrunderea în curte nu se poate realiza fără declanșarea sistemului de sesizare a prezenței.
În consecință, parchetul a reținut că din probațiunea administrată nu rezultă vreun minim indiciu al folosirii agresiunilor față de în calitate de învinuit în dosarul nr. 7227/P/2007 și acest lucru nu concordă nici cu propria rațiune invocată de către apărarea celor trei învinuiți. Mijloacele de probă folosite de petentul pentru acuzarea comisarului de poliție G nu pot fi coroborate fiind în contradicție cu probele de certă factură bazate pe realitate, iar această concluzie concordă și cu soluția de fond pronunțată în dosar nr. 7227/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea care se argumentează pe insuficienta probațiune și implicit pe imposibilitatea demonstrării vinovăției intimaților
Prin rezoluția nr. 221/II.2/2008 din 09 iunie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art. 278 din Codul d e procedură penală s-a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva soluției date în dosar nr.404/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Considerăm că soluția adoptată prin rezoluția criticată de petent este legală și temeinică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că petentul a solicitat cercetarea penală a comisarului de poliție G - șef al Biroului, și din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, pentru faptul că, în noaptea de 21.11.2007, în timp ce a fost anchetat de G, acesta a exercitat violențe împotriva sa pentru obținerea de declarații în sensul că în acea noapte ar fi fost implicat în săvârșirea unei infracțiuni de braconaj la vânătoare împreună cu numiții și și în urma leziunilor suferite a avut nevoie de 4-5 zile îngrijiri medicale, depunând în acest sens certificatul medico-legal nr. 3817/I a/1525 din 22.11.2007 eliberat de Serviciul de Medicină Legală
Așadar, sub aspectul celor reclamate de petent s-au efectuat cercetări, încadrarea juridică dată de procuror presupusei fapte fiind aceea de art. 266 alin. 2 din Codul penal.
Potrivit art. 266 alin. 2 din Codul penal, constituie infracțiunea de cercetare abuzivă întrebuințarea de promisiuni, amenințări sau violențe împotriva unei persoane aflate în curs de cercetare, anchetă penală ori judecată pentru obținerea de declarații.
Din actele dosarului nu se poate reține că infracțiunea prevăzută de art. 266 alin. 2 din Codul penal subzistă.
Petenții, și, fiind suspectați de implicarea în săvârșirea unor infracțiuni de braconaj la vânătoare pe raza localității, judeul B, au fost urmăriți de către organele de poliție din care făcea parte și comisarul G, iar după ce au fost reținuți și au fost conduși la sediul Biroului AEST din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Aici, petentului i s-au luat declarații de către subofițerul de poliție iar numitului i s-a cerut a da declarații de către subofițerul de poliție G, timp în care făptuitorul G împreună cu inspectorul principal de vânătoare care au participat și ei la acțiunea întreprinsă de organele de poliție au rămas în biroul lui G.
Aceste lucru reiese cu claritate din declarațiile martorilor audiați în cauză, și.
De asemenea, din declarațiile martorilor G și, care au fost prezenți în cursul anchetei penale, rezultă că nu au constatat că s-ar fi exercitat violențe asupra petentului în cursul anchetei penale.
Referitor la declarațiile martorilor și, prin conținutul lor descris mai, acestea apar nesincere, lipsite de credibilitate în condiții de contradicție cu celelalte probe, fiind menite doar să susțină acuzarea adusă de petent comisarului de poliție G, motiv pentru care nu pot fi reținute.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art.266 alin.1 din Codul penal, aceasta a făcut obiectul cercetării parchetului, procurorul general prin rezoluția nr. 221/II.2/2008 din 09 iunie 2008, reținând că această infracțiune nu există în materialitatea sa, întrucât după conducerea petentului la sediul organelor de poliție cu acceptul său i s-au luat mai multe declarații pentru a se stabili dacă este sau implicat în săvârșirea infracțiunii de braconaj și a fost lăsat la locuința sa de îndată ce s-a efectuat și percheziția domiciliară.
În ce ne privește, considerăm că într-adevăr, reținerea unei persoane la poliție, în vederea audierii sale existând probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce s-a întâmplat în speță, nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 266 alin. 1 din Codul penal.
Prin urmare, plângerea formulată de petent este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a din Codul d e procedură penală, rezoluția atacată fiind menținută în întregime.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală va fi obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 din Codul d e procedură penală, va fi obligat petentul la plata sumei de 15.00 lei, cheltuieli judiciare în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în l de, nr. 10p9, jud. B, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 2 aprilie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 404/p/2007, menținută prin rezoluția din 9 iunie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 221/II.2/2008, menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată.
În baza art. 192 alin. 2 și art. 193 Cod procedură penală, dispune obligarea petentului la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului și la plata sumei de 15.00 lei, cu același titlu, în favoarea intimatului G.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică de azi, 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
red. sentință - în concept. 10.10.2008
dact. 2 ex. 24.10.2008, pc
Președinte:Țarcă Gabriela Matei MonicaJudecători:Țarcă Gabriela Matei Monica
