Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 81/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 81/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pentru astăzi fiind amânată judecarea plângerii formulată în conformitate cu dispozițiile art. 2781Cod procedură penală de petentul, împotriva Rezoluției nr. 133/P/2007 din 7 noiembrie 2008 și a Ordonanței nr. 1261/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009, care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 16 aprilie 2009 și respectiv la data de 23 aprilie 2009, când,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI nr. 133/P/2007 din 16 mai 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată" prevăzută de art. 246 Cod penal apreciindu-se că fapta sesizată de petentul nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei rezoluții în termen legal a formulat plângere dar prin rezoluția nr. 695/II/2/2007 din 20 iunie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI această plângere a fost respinsă ca nefondată.
Ulterior, petentul a promovat plângerea adresată Curții de APEL GALAȚI în conformitate cu prevederile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, cauza fiind înregistrată sub nr-, însă prin sentința penală nr. 106/F din 5 noiembrie 2007 plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Prin decizia penală nr. 501 din 11 februarie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de petentul, a casat sentința Curții de APEL GALAȚI și în rejudecare a admis plângerea petentului desființând rezoluția atacată și trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.
cauza procurorul a dispus începerea urmăririi penale față de executorul judecătoresc sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 289 al. 1 Cod penal.
După efectuarea actelor de urmărire penală, prin rezoluția nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 289 al. 1 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție procurorul a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 133/P/2007 din 2 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul - executor judecătoresc în B pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal și fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut că la data de 26 mai 2006, executorul judecătoresc a întocmit un act de adjudecare a unui imobil situat în comuna, județul B, în favoarea lui, deși asupra acelui imobil figura inscripția ipotecară nr. 458 din 10 martie 1999, în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor. Astfel, deși imobilul era grevat de acea sarcină, executorul judecătoresc a menționat în actul de adjudecare că acel imobil este liber de sarcini.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că partea vătămată a contractat mai multe credite de la Banca Internațională a Religiilor. Pentru garantarea restituirii creditelor s-au încheiat două contracte de ipotecă în favoarea băncii pe două imobile ale părții vătămate. purtau numerele 458/1999 și 459/1999.
Fiind audiată în cauză partea vătămată a declarat că obiectul prezentei plângeri îl constituie doar ipoteca nr. 458/1999.
Din actele de urmărire penală s-a stabilit că ipoteca înregistrată la Cartea Funciară sub nr. 458/1999 a fost instituită prin contractul de ipotecă nr. 13/1999 în baza contractului de credit nr. 272/1999 încheiat la Banca Internațională a Religiilor - Sucursala De asemenea, s-a constatat că ipoteca cu nr. 458/1999 era instituită pe imobilul părții vătămate situat în comuna, județul B, amplasat în cvartal 13, parcela 240.
Ulterior, partea vătămată și-a achitat creditul dar nu a solicitat radierea ipotecii.
Pe de altă parte, a contractat mai multe împrumuturi de la pe care nu le-a restituit. Prin sentința civilă nr. 3388 din 14 iulie 2003 a Judecătoriei Brăilas -a dispus obligarea părților vătămate la plata sumei de 37.742.791 lei către. Sentința a fost investită cu formulă executorie.
Creditorul s-a adresat executorului judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței menționate și astfel s-a format dosarul de executare silită nr. 31/2004 la biroul executorului. După încuviințarea executării, executorul a emis somațiile de plată. Deoarece, debitorul nu și-a achitat datoria, executorul a întocmit procesul-verbal de situație pe imobilul părții vătămate situat în comuna, cvartal 13, parcela 240. În urma verificărilor efectuate la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B, executorul judecătoresc a constatat că partea vătămată achitase creditul pentru care se instituise ipoteca cu nr. 458/1999. Acest lucru a rezultat și din adresa nr. 391 din 4 noiembrie 2008 a Băncii Internaționale a Religiilor - prin Lichidator Insolvency, Specialists, precum și din extrasul anexat. (filele 11-12 vol.V dosar urm.pen.).
De altfel, din adresa nr. 506/C/2008 din 7 noiembrie 2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bar ezultat că ipoteca cu nr. 458/1999 a fost radiată în fapt (fila 13 - vol. V dosar urm.pen.).
În speța de față, chestiunea care a generat discuții a fost eroarea- din 9 februarie 2005 emisă de Banca Internațională a Religiilor, prin Lichidator () B (fila 35 - vol.IV dosar urm.pen.) prin care se solicita radierea contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 autentificat sub nr. 671 din 10 martie 1999 și înscris la Judecătoria Brăila sub nr. 459 din 10 martie 1999.
În realitate, în adresă trebuia menționată ipoteca înscrisă sub nr. 458/1999 și nu 459/1999 cum greșit s-a menționat, deoarece ipoteca cu nr. 459/1999 corespunde contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999, autentificat la notar sub nr. 672 din 10 martie 1999.
Astfel, de această eroare a profitat partea vătămată care a susținut că ipoteca cu nr. 458/1999 nu a fost radiată. Dar, din moment ce banca a solicitat radierea ipotecii nr. 13/1999 autentificată la notar sub nr. 671/1999, nu se poate vorbi decât de solicitarea radierii pentru ipoteca înscrisă la Judecătoria Brăila sub nr. 458/1999.
Acest lucru a rezultat cu claritate din adresa nr. 506/C/2008 din 7 noiembrie 2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B unde sunt descrise situațiile celor două ipoteci cu nr. 13/1999 și 14/1999. Astfel, se poate lesne observa că acelui contract de ipotecă cu nr. 13/1999 îi corespunde încheierea de autentificare cu nr. 671/1999 și înscrierea nr. 458/1999, iar contractului de ipotecă cu nr. 14/1999 îi corespunde încheierea de autentificare nr. 672/1999 și înscrierea la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. 459/1999 (fila 13 - vol. V din dosar urm.pen.).
În aceste condiții, în fapt, prin adresa nr. 33 din 9 februarie 2005 a Băncii Internaționale a Religiilor despre care s-a amintit mai sus s-a solicitat radierea ipotecii înregistrate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. 458/1999 și nu cea cu nr. 459/1999.
Astfel, susținerea executorului că a verificat aceste aspecte la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B și că a văzut că ipoteca nr. 458/1999 nu mai subzistă s-a constatat a fi întemeiată.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că învinuitul nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu când a menționat în actul de adjudecare că imobilul situat în cvartal 13 parcela 240 din comuna, ar fi liber de sarcini.
Pentru aceste motive s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal.
Totodată, în cauză nu se poate vorbi de o infracțiune de fals în înscrisuri, din moment ce realitatea nu a fost alterată în niciun fel. S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuit și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal.
Împotriva rezoluției nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI petentul a formulat plângere iar prin ordonanța nr. 1261/II/2/2008 din 29 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI această plângere a fost respinsă ca nefondată apreciindu-se că soluția de scoatere de sub urmărire penală este temeinică și legală.
În continuare, în conformitate cu prevederile art. 2781Cod procedură penală, petentul a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de APEL GALAȚI sub nr- din 3 februarie 2009, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost cercetat.
În susținerea căii de atac promovate petentul a invocat mai multe aspecte din care ar rezulta că la data la care intimatul a întocmit actul de adjudecare al imobilului situat în comuna, județul B, cvartal nr. 13, parcela nr. 240 acesta a menționat în fals că imobilul este liber de sarcini deși asupra lui figura ipoteca instituită de Banca Internațională a Religiilor în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999, ipotecă ce era înregistrată în Registrul de și sub nr. 458/1999.
A mai precizat petentul că intimatul a scos astfel în mod nelegal la licitație un imobil ce era ipotecat și că la dosarul de executare nu exista un act scris din care să rezulte că la data vânzării imobilului creditul pentru garantarea căruia fusese instituită ipoteca era achitat.
Plângerea formulată de petent este nefondată, urmând a fi respinsă.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei precum și a înscrisurilor depuse de petent, în conformitate cu prevederile art. 2781al. 7 Cod procedură penală Curtea reține următoarele:
În fapt, la data de 3 aprilie 2007 petentul a formulat o sesizare solicitând cercetarea intimatului pe motiv că în actul de adjudecare al imobilului situat în comuna, județul B, cvartal nr. 13, parcela nr. 240, act eliberat la data de 26 mai 2006 în favoarea adjudecatarului, intimatul a menționat în mod nereal că imobilul respectiv este liber de sarcini.
În susținerea sesizării sale petentul a invocat adresa nr. 643/2007 din 6 martie 2007 a Serviciului de Publicitate Imobiliară B din care rezultă că la data respectivă imobilul mai sus arătat figurează cu ipotecă înregistrată cu nr. 458 din 10 martie 1999 pentru suma de 25.000.000 lei în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor.
Din actele de cercetare efectuate în cauză rezultă că în cursul anului 1999 petentul a contractat la Banca Internațională a Religiilor mai multe credite pe care le-a garantat cu două imobile deținute în comuna, județul B astfel:
- pentru imobilul situat în cvartalul 27 parcela 381/2 a fost instituită ipoteca nr. 459/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999 (credit 10.000.000 lei) iar
- pentru imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240 fost instituită ipoteca nr. 458/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 (credit 25.000.000 lei).
Aceste aspecte rezultă din adresa Serviciului de Publicitate Imobiliară (fila 39 vol. V dosar urmărire penală) și din precizările făcute de petent (filele 14-15 dosar - al Curții de APEL GALAȚI ).
Este de menționat că ambele credite pentru garantarea cărora au fost instituite ipotecile au fost achitate de petentul în acest sens fiind adresa nr. 391 din 4 noiembrie 2008 (fila 37 vol. V dosar urmărire penală) emisă de lichidatorul Băncii Internaționale a Religiilor conform căreia la data respectivă petentul nu figura în evidențele băncii cu debite neachitate.
Referitor la imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240, cel asupra căruia s-a îndreptat executarea silită efectuată de intimatul, se rețin următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus asupra acestui imobil a fost instituită o ipotecă de către Banca Internațională a Religiilor în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999, ipotecă ce a fost înregistrată în Registrul de și sub nr. 458/1999.
Prin adresa nr. 33 din 9 februarie 2005 Banca Internațională a Religiilor a solicitat Judecătoriei Brăila să radieze contractul de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 întrucât petentul își achitase datoriile față de bancă însă în mod eronat a fost menționat în această adresă că numărul ipotecii este 459/1999 deși acest număr de ipotecă era aferent contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999 ce fusese instituită asupra celuilalt imobil deținut de petent situat în cvartal 27 parcela 381/2 (fila 142 vol. IV dosar urmărire penală).
Rezultă astfel că la data de 26 mai 2006, când s-a întocmit actul de adjudecare reclamat de petent a fi nelegal, creditul garantat cu imobilul vândut la licitație (cvartal nr. 13, parcela nr. 240) era în fapt achitat dar ipoteca aferentă acestuia (nr. 458/1999) nu fusese radiată datorită erorii strecurate în adresa Băncii Internaționale a Religiilor care a indicat un număr de ipotecă greșit (nr. 459/1999).
Acest aspect este de altfel confirmat de petent, care în susținerile sale nu a negat achitarea creditului garantat cu imobilul situat în cvartal nr. 13, parcela nr. 240 dar a invocat împrejurarea că la dosarul de executare nu erau dovezi scrise în acest sens.
În ceea ce privește infracțiunile reclamate de petent Curtea reține, sub un prim aspect, că potrivit dispozițiilor art. 246 Cod penal constituie infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din cele mai sus arătate rezultă că pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal este necesar ca actul îndeplinit în mod defectuos să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unui persoane, vătămare care nu se prezumă ci trebuie dovedită.
În speță, petentul a reclamat faptul că intimatul a menționat în mod nereal în actul de adjudecare al imobilului situat în comuna, județul B, cvartal nr. 13, parcela nr. 240, act eliberat la data de 26 mai 2006 în favoarea adjudecatarului, că imobilul respectiv este liber de sarcini.
Întrucât actul de adjudecare a fost întocmit după licitația din 26 aprilie 2006, când petentul a pierdut practic proprietatea asupra imobilului în discuție, se remarcă faptul că singurii care puteau reclama o vătămare a intereselor legale erau Banca Internațională a Religiilor, beneficiarul ipotecii sau adjudecatarul, cel care a cumpărat imobilul și ar fi putut invoca neconcordanța dintre actul de adjudecare și evidențele Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Cum adjudecatarul nu a reclamat producerea unei vătămări iar Banca Internațională a Religiilor nu avea nici un interes să reclame vânzarea imobilului, care figura în continuare ipotecat din eroarea sa, întrucât creditul la care se referea fusese achitat în întregime, rezultă că în cauză nu poate fi reținută săvârșirea de către intimatul a infracțiunii de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prin înscrierea mențiunii "liber de sarcini" pe actul de executare.
În plus este de remarcat că potrivit art. 518 al. 3 și 4 Cod procedură civilă referitor la efectele adjudecării"de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut"iar " ipotecile și celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menținute" ceea ce înseamnă că prin vânzarea silită a imobilului acesta este purgat de orice sarcini, eventualele creanțe pe care imobilul le-a garantat urmând a fi satisfăcute din prețul de vânzare, astfel încât și din acest punct de vedere mențiunea făcută de intimat pe actul de adjudecare nu poate constitui un abuz în serviciu.
Că este așa o dovedește și faptul că în extrasul de carte funciară eliberat la data de 11 august 2008 (fila 43 vol. V dosar urmărire penală) imobilul situat in cvartalul 13, parcela 240 figurează în proprietatea adjudecatarului și este liber de sarcini.
Cât privește împrejurarea reclamată de petent care a susținut că intimatul și-a încălcat atribuțiile de serviciu prin scoaterea la licitație a unui imobil ipotecat Curtea remarcă faptul că dispozițiile art. 488 - 523 Cod procedură civilă, referitoare la urmărirea silită asupra bunurilor imobile, nu interzic urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate în favoarea altui creditor, motiv pentru care nici sub acest aspect nu se poate angaja răspunderea penală a intimatului pentru infracțiune mai sus arătată.
Tot astfel în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "fals intelectual" prevăzută de art. 289 Cod penal întrucât în actul de adjudecare nu s-au atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului de vreme ce prin adjudecare imobilul devenea liber de sarcini iar în fapt creditul la care se referea ipoteca instituită în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor fusese achitat integral.
Concluzionând, Curtea constată că plângerea formulată de petentul este nefondată, întrucât soluția de scoatere de sub urmărire penală față de executorul judecătoresc dispusă prin rezoluția atacată este temeinică și legală, motiv pentru care o va respinge ca atare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 al 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în comuna, județul B împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, menținând rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe petent la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petentul și pentru intimatul.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
Judecător - - - Grefier,
Red./6 mai 2009,
Tehnored.
2 ex./8 mai 2009.
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate
