Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 81/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 81/2009
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Monica Farcaș JUDECĂTOR 2: Teodora Ciur
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenta, în calitate de mandatară a persoanei vătămate, împotriva rezoluției nr. 381/P/2008 din 17.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținută prin rezoluția nr. 1075/II/2/2008 din 09.12.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, privind pe făptuitorul -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenta, asistată de avocat și intimatul -, asistat de avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care inculpatul - depune la dosar note de ședință.
Apărătorul ales al petentei depune la dosar fotografii reprezentând terenul în discuție precum și adresa nr.706/05.02.2009 emisă de Primăria comunei de.
Apărătorul ales al petentei, apărătorul ales al intimatului și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al petentei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în sensul de a fi cercetat și condamnat intimatul pentru infracțiunile de tulburare în posesie și furt.
Învederează că parchetul nu a administrat probațiunea necesară, întrucât în cauză se impune efectuarea unei expertize topografice, precum și încuviințarea probelor testimoniale.
În motivarea plângerii arată că intimatul urmare efectuării unor lucrări la albia râului a diminuat terenul petentei.
Cu cheltuieli judiciare.
Avocat G, apărătorul ales al intimatului - solicită respingerea plângerii ca nefondată și a se menține ca legală și temeinică rezoluția atacată.
În principal învederează că petenta nu are calitate procesuală de a formula plângere.
Pe fondul cauzei învederează că faptele nu au putut fi dovedite. Referitor la presupusul furt al motorinei arată că aceasta a fost consumată pentru administrarea terenului petentei, iar gardul a fost construit pe vechiul amplasament.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii ca inadmisibilă întrucât a fost formulată de o persoană lipsită de calitate.
Pe fondul cauzei învederează că plângerea este nefondată, neexistând în cauză indicii privind săvârșirea de către intimat infracțiunilor reclamate.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.12.2008 sub nr-, petenta, în calitate de mandatară a persoanei vătămate, a criticat rezoluția nr. 381/P/2008 din 17.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținută prin rezoluția nr. 1075/II/2/2008 din 09.12.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În motivare, petenta a susținut în esență că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208, 213, 220.pen. este nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:
- în mod greșit s-a reținut că plângerea penală este tardivă, deoarece activitatea de administrator a făptuitorului s-a desfășurat în perioada 1998-2007, petenta luând cunoștință de faptele abuzive ale acestuia în cursul lunii mai 2008.
- nu există nici un impediment din cele indicate în art. 10 lit. a, b, d, f pr.pen. care să blocheze pornirea acțiunii penale, deoarece cu probele pe care le-a indicat și a solicitat să fie administrate(expertiză topografică, martori, cercetare la fața locului) se putea dovedi că faptele reclamate întrunesc toate elementele constitutive ale unei infracțiuni.
- în mod greșit s-a reținut că ar trebui să se adreseze instanței civile, cât timp în speță este vorba despre comiterea unor infracțiuni.
- procurorii au omis să se pronunțe asupra faptei de tulburare de posesie, deși prin plângere a arătat că făptuitorul a efectuat acte de ocupare a unei suprafețe din grădina sa, a desființat gardul împrejmuitor, a lărgit fără nici un drept șanțul despărțitor al proprietăților lor învecinate, a ocupat terenul printr-un dispozitiv de susținere a unei magazii și a blocat cursul apei care curgea prin șanțul despărțitor.
Aceste fapte nu pot fi considerate doar o depășire a limitelor împuternicirii acordate sau simple acte conservatorii, a mai susținut petenta, ci sunt fapte de natură penală, care prezintă un anumit grad de pericol social, impunându-se astfel desființarea actului atacat și începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului -.
Conform prevederilor art. 278 ind. 1 al. 3.pr.pen. la prezenta cauză au fost atașate dosarele nr. 381/P/2008 și nr. 1075/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În probațiune, petenta a depus la dosar fotografii ale imobilului în litigiu și adresa nr. 706/05.02.2009 a Primăriei com. de.
Examinând rezoluțiile atacate prin prisma criticilor formulate de petenta, dar și prin raportare la prevederile art. 278 ind. 1.pr.pen. Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 381/P/2008 din 17.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208, 213, 220.pen. reținându-se incidența prevederilor art. 10 lit. a, d, f pr.pen.
S-a constatat de către procuror că începând cu anii 1998-1999, făptuitorului i s-a încredințat spre administrare și conservare imobilul persoanei vătămate compus din casă și grădină, situat administrativ în com. de, iar în virtutea relațiilor de vecinătate și având convingerea că în timp va cumpăra și acest imobil, făptuitorul a construit o magazie peste șanțul care desparte proprietățile, aceasta având un punct de sprijin pe terenul părții vătămate.
S-a apreciat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, lipsind intenția, buna credință a făptuitorului rezultând și din faptul că acesta a ridicat construcția în momentul în care i s-a solicitat aceasta.
Referitor la gardul despărțitor, s-a constatat că făptuitorul a refăcut un gard vechi, care împrejmuia o latură a terenului părții vătămate, iar ulterior, la solicitarea mandatarului acesteia, l-a ridicat.
S-a stabilit că lărgirea șanțului despărțitor s-a realizat în urma unei hotărâri luate de administrația publică locală, fără ca făptuitorul să indice modul în care se vor efectua lucrările, apreciindu-se totodată că obturarea canalului prin blocarea cursului de apă ar putea reprezenta un delict de natură civilă, motiv pentru care nici nu s-a dispus efectuarea unei expertize topografice.
Referitor la fapta de furt reclamată, s-a apreciat că nu se conturează indicii de natură infracțională, din actele premergătoare rezultând că făptuitorul a procedat la curățarea grădinii părții vătămate de arborii uscați, context în care a folosit un bidon de motorină, aparținând persoanei vătămate, pentru a incinera arborii uscați.
Reținând că făptuitorul a deținut bunurile persoanei vătămate în baza unei înțelegeri privind conservarea acestora, încadrarea juridică ce poate fi dată faptei este cea de abuz de încredere, prev. de art. 213.pen. comisă în modalitatea însușirii, însă raportat la momentul sesizării, s-a constatat că plângerea penală a fost formulată tardiv, partea vătămată având posibilitatea de a-și recupera bunurile pe calea unei acțiuni civile.
Prin rezoluția nr. 1075/II/2/2008 din 09.12.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost respinsă plângerea formulată de mandatara persoanei vătămate, fiind menținută rezoluția nr. 639/P/2008 din 17.11.2008 a aceleiași unități de parchet.
Verificând calitatea numitei de a formula plângere, conform procedurii reglementate de art. 278 ind. 1.pr.pen. Curtea reține că sus-numita a fost împuternicită de persoana vătămată să o reprezinte în fața oricăror autorități, inclusiv în fața instanțelor judecătorești, în legătură cu administrarea imobilului situat administrativ în com. de,-, jud.
În temeiul acestei procuri, petenta a formulat plângerea penală împotriva făptuitorului - și a contestat soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată față de acesta.
Cât timp a fost împuternicită de persoana vătămată să acționeze în legătură cu administrarea imobilului în litigiu, petenta are calitatea de reprezentantă a persoanei vătămată, existând prezumția că actele îndeplinite reprezintă manifestarea de voință a acesteia.
Pe cale de consecință, Curtea reține că petenta are calitatea procesuală necesară pentru a formula plângerea dedusă judecății.
Verificând pe fond actele premergătoare efectuate în cauză, Curtea constată că rezoluțiile adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA sunt legale și temeinice, pentru următoarele considerente:
În mod corect s-a reținut că actele efectuate de făptuitorul - cu privire la imobilul în litigiu intră în sfera celor de administrare sau conservare, eventualele neînțelegeri dintre părți putând fi soluționate pe calea unui litigiu civil.
Sunt nefondate criticile petentei, în legătură cu omisiunea procurorului de a se pronunța asupra infracțiunii de tulburare de posesie, cât timp din motivarea rezoluției atacate rezultă că au fost analizate pe larg elementele constitutive ale acesteia, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale a vizat și infracțiunea menționată.
Nu rezultă intenția făptuitorului de a ocupa imobilul părții vătămate, lipsind latura subiectivă a infracțiunii prev. de art.220 pen. din actele premergătoare reieșind că făptuitorul a ridicat magazia, care avea un punct de sprijin pe terenul părții vătămate, în virtutea faptului că s-a ocupat de administrarea imobilului părții vătămate începând cu anii 1998-1999.
Lipsa intenției specifice infracțiunii prev de art. 220.pen. rezultă și din faptul că intimatul făptuitor a desființat construcția în litigiu, la solicitarea mandatarei persoanei vătămate.
Nu pot fi reținute ca acte materiale ce caracterizează această infracțiune nici desființarea gardului despărțitor, deteriorat, conform depozițiilor martorilor audiați, și înlocuirea lui cu un altul, nici efectuarea unor lucrări de amenajare a șanțului care delimitează proprietățile, toate acestea vizând în fapt depășirea mandatului acordat pentru administrarea imobilului, persoana vătămată putându-se adresa instanței civile pentru lămurirea acestor aspecte.
Cât timp nu orice încălcare a unei convenții(în speță cea de mandat) îmbracă formă penală, în mod corect procurorul nu a procedat, în faza actelor premergătoare, la efectuarea unei expertize topografice, conform solicitării persoanei vătămate.
Sunt corecte reținerile procurorului cu privire la încadrarea juridică a faptei de sustragere a motorinei, respectiv a plasei de sârmă din care era construit gardul despărțitor, în prevederile art. 213.pen. și nu în cele ale art. 208.pen. cât timp bunurile se aflau în posesia făptuitorului, în temeiul convenției de administrare.
Cu privire la termenul de introducere a plângerii, Curtea constată că sunt simplele susțineri ale petentei, care a arătat că a luat cunoștință despre aceste fapte la data formulării plângerii, astfel că a respectat dispozițiile art. 284.pr.pen.
Chiar dacă s-ar considera că plângerea a fost formulată în termenul legal, nu subzistă elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, din declarațiile martorilor audiați în faza actelor premergătoare rezultând că gardul în litigiu era un gard de spini, făptuitorul a procedat la înlocuirea lui, a curățat copacii uscați din grădina persoanei vătămate, iar la arderea resturilor vegetale rezultate a folosit câțiva litri de motorină existenți în pivnița casei, fără a se putea dovedi că au fost sute de litri, cum a susținut petenta.
Pentru toate considerentele expuse, constatând că în cauză nu se conturează indicii de natură infracțională, soluția de netrimitere în judecată adoptată de procuror fiind legală și temeinică, în baza art. 278 ind. 1 al. 8 lit. a pr.pen. Curtea va respinge plângerea petentei.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. va obliga petenta să plătească suma de 160 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
În baza art. 193 al. 6 Cod pr. pen. va obliga petenta să plătească făptuitorului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta, domiciliată în,-, jud. A, în calitate de mandatară a persoanei vătămate, împotriva rezoluției nr. 381/P/2008 din 17.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținută prin rezoluția nr. 1075/II/2/2008 din 09.12.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, privind pe făptuitorul -, domiciliat în comuna de,-, jud.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă petenta să plătească suma de 160 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate.
În baza art. 193 al. 6 Cod pr. pen. obligă petenta să plătească făptuitorului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.
Dact. CT/2 ex./27.03.2009
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Teodora Ciur
