Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 884/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 884
Ședința publică de la 9 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de petenta, domiciliată în oraș,-, județul P, împotriva sentinței penale nr. 209 pronunțată la data de 19 iunie 2009 de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă plângerea formulată de aceasta în temeiul disp. art.2781cod proc. penală împotriva rezoluțiilor adoptate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul nr.586/P/2005.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 30 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 7 2009 și ulterior 9 2009, având în vedere lipsa grefierului de ședință, aflat în concediu legal de odihnă, când a luat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 209 din 19 iunie 2009 Tribunalului Prahova, în baza art. 2781alin. 8 lit. a cod proc. penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta domiciliată în orașul,-, județul P împotriva rezoluțiilor nr. 586/P/2005 din data de 20 ianuarie 2009 și nr. 131/II/2/2009 din 10 martie 2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații, G, și, menținându-se rezoluțiile atacate.
Petenta a criticat rezoluțiile arătând în esență că dosarul de urmărire penală are o vechime de peste patru ani, că s-au făcut eforturi pentru tergiversarea soluționării acestuia și că nu s-au îndeplinit măsurile dispuse de instanță în sensul cercetării penale a fiecărei plângeri și pentru toate faptele indicate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză că prin rezoluția nr. 586/P/2005 din data de 20.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații:, agent de poliție sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art.208, 209 lit. a,d,f și al.2 lit.b; art.26 rap. la art.211 al.2 lit.a,f și al.3 cod penal; art.26 rap. la art.217 al.1,2 cod penal; art.26 rap. la art.218; art.26 rap. la art.220 al.1,2,3 cod penal; art.26 rap. la art.213 cod penal;, sub aspectul infracțiunilor prev.de art.208, 209 al.1 lit.a,d,f și al.2 lit.c cod penal; art.211 al.2 lit.a,f și al.3; art.217 al.1,2; art.218 al.1; art.220 al.1,2,3; art.213; art.192; art.180; art.193; art.205; art.206 și art.323 cod penal; față de, pentru infracțiunile prev.de art.208, 209 al.1 lit.a,d,f și al.2 lit.c cod penal; art.211 al.2 lit.a,f și al.3; art.217 al.1,2; art.218 al.1; art.220 al.1,2,3; art.213; față de, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.208, 209 al.1 lit.a,d,f și al.2 lit.c cod penal; art.211 al.2 lit.a,f și al.3; art.217 al.1,2; art.218 al.1; art.220 al.1,2,3; art.213; față de intimata, pentru infracțiunile prev.de art.208, 209 al.1 lit.a,d,f și al.2 lit.c cod penal; art.211 al.2 lit.a,f și al.3; art.217 al.1,2; art.218 al.1; art.220 al.1,2,3; art.213; art.260; art.192 și art.323 al.2 cod penal; față de, pentru infracțiunile prev.de art.260, art.192, art.220, art.323 al.2, art.264, art.323, art.205, art.206 și art.193 și față de, agent de poliție (ce nu face parte din poliția judiciară), pentru infracțiunile prev.de art.323 al.2, art.192 al.2, art.220, art.246, art.264, art.26 rap. la art.180, art.26 rap.la art.181, art.26 rap.la art.208, art.26 rap.la art.205, art.26 rap.la art.206, art.26 rap.la art.193 cod penal.
Prin aceeași rezoluție s-a disjuns cauza față de, executor judecătoresc, dispunându-se efectuarea cercetărilor de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Se arată că petenta a formulat patru plângeri care au fost conexate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul nr. 586/P/2005 și prin rezoluția cu același număr din 15.11.2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele indicate în plângere, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.
În plângerea înregistrată sub nr. 474/P/2005, a reclamat pe, G, pentru infracțiunile prev.de art.208, 209 al.1 lit.a,d,f și al.2 lit.c cod penal, art.211 al.2 lit.a, f și al.3 cod penal, art.217 al.1,2 cod penal, art.218 al.1 teza I cod penal, art.220 al.1,2,3 cod penal, art.213 cod penal, constând în faptul că la data de 10.07.2003 împreună cu executorul judecătoresc, sus-numiții au pătruns în locuința sa, distrugând sistemele de închidere, au sustras bunuri și valori din locuință și au procedat la evacuarea petentei. La această acțiune a participat și lucrătorul de poliție pentru care s-a solicitat cercetarea penală sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la infracțiunile sus-arătate.
Din investigațiile efectuate în cauză, a rezultat că la data de 10.07.2003 a fost realizată o executare silită a dispozițiilor sentinței civile nr.2104/13.06.2001 a Judecătoriei Câmpina, realizată de executorul judecătoresc, la care a participat lucrătorul de poliție și celelalte persoane indicate în plângere.
Cum ușile și porțile au fost găsite încuiate au fost distruse dispozitivele de asigurare (procedură normală în astfel de activități), iar bunurile găsite au fost inventariate, iar a fost notificată să le ridice.
De altfel, la reintegrarea în domiciliu de către executor judecătoresc bunurile arătate au fost reinventariate.
Astfel, în cazul infracțiunii de distrugere, precum și în cele contra patrimoniului și tulburare de posesie reclamate nu sunt întrunite elementele constitutive.
În plângerea înregistrată la nr. 577/P/2005, a reclamat săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de la 28.06.2004 când a fost audiată ca martor în dosarul nr.1560/2004 a Judecătoriei Câmpina.
Persoana vătămată și-a întemeiat plângerea pe contradicțiile din declarațiile date de soții în cadrul procesului penal, însă aceștia au motivat în mod credibil că "au încurcat datele și procesele", date fiind multitudinea litigiilor.
S-a mai reținut că și ceilalți martori audiați de instanță nu au putut preciza data și locul la care s-a produs acțiunea dedusă judecății, iar soluția instanței a avut în vedere întregul material probator și a fost în sensul declarației martorei reclamate.
În concluzie nu s-au constatat în cauză elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.260 cod penal.
În plângerea înregistrată la nr. 578/P/2005 s-a reclamat comiterea infracțiunii prev.de art.260 de către audiat ca martor în dosarul nr.1561/P/2004 al Judecătoriei Câmpina, având ca obiect comiterea infracțiunii de insultă, calomnie și amenințare.
În plângerea înregistrată la nr. 623/P/2005, a reclamat pe numiții (agent de poliție) pentru infracțiunile prev.de art.323 al.2, art.192 al.2, art.220, art.246, art.264, art.26 rap. la art.180, 181, 217, 208, 205, 206 și 193, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.192, art.208, 209, art.220, art.193, 205 și art.206, art.217, art.323 al.2, - comiterea infracțiunilor prev.de art.192, 208-209, art.220, art.217, art.323, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.192,art.220, art.264, art.323 al.2
Totodată, s-a reținut că prin decizia nr.190/23.02.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTIa fost desființată această rezoluție și s-a dispus refacerea urmăririi penale în sensul examinării distincte a fiecărei plângeri.
După efectuarea cercetărilor s-a emis Ordonanța nr.586/P/2005 din 29.05.2007, prin care Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa dispus din nou neînceperea urmăririi penale în cauză.
Petenta a formulat plângere și împotriva acestei soluții și prin sentința penală nr. 102/13.03.2008 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 572/06.06.2008 a Tribunalului Prahovaa fost desființată ordonanța parchetului și s-a dispus refacerea urmăririi penale conform deciziei penale nr. 190/23.02.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Cauza a fost trimisă din nou la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și conform dispozițiilor instanței au fost citate toate persoanele indicate în plângerile formulate, o parte dintre acestea nu s-au prezentat iar cele care au dat curs invitației și-au menținut declarațiile date anterior.
Cu ocazia audierii petenta a formulat cereri de probe consemnate în procesul verbal din data de 24.09.2008 si in declarația din data de 02.10.2008 și procurorul, reține instanța de fond, a respins motivat aceste probe ca nefiind concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
De asemenea, solicitarea petentei de a se efectua cercetări față de agentul de poliție a fost respinsă, procurorul reținând pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză că nu sunt elemente de vinovăție pentru infracțiunile imputate.
Cu privire la copia sentinței penale nr. 98/11.03.2008 a Judecătoriei Câmpina, depusă de petentă, se arată că aceasta privește fapte comise la data de 31.05.2006, ulterior datelor de săvârșire a faptelor sesizate in plângerile înregistrate sub nr.474/P/23 mai 2005 si nr. 623/P/1 iulie 2005 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova si anume 10.07.2003, respectiv 11.06.2005, după această perioadă situația imobilului din orașul,- s-a schimbat, in sensul ca la data de 31.05.2006 persoana vătămată a fost evacuata și prin sentința nr. 1257 din 12.06.2006 a Judecătoriei Câmpinas -a respins cererea de reintegrare în imobilul în litigiu, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 983 din 20.09.2006 a Tribunalului Prahova.
Instanța de fond reține că organele de cercetare penală s-au conformat dispozițiilor stabilite prin decizia penală nr. 190/23.02.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și prin sentința penală nr. 102/13.02.2008 a Judecătoriei Câmpina definitivă prin decizia penală nr. 572/06.03.2008 a Tribunalului Prahova, iar criticile petentei privind neîndeplinirea de către organele de urmărire penală a actelor și măsurilor dispuse de instanță sunt neîntemeiate și se argumentează că în cauză s-a administrat un volum mare de acte premergătoare iar ascultarea unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni reprezintă un drept al acestei persoane și nu o obligație, prezumția de nevinovăție presupunând implicit dreptul la tăcere.
Totodată, instanța de fond arată că nu acuzatul trebuie să-și dovedească nevinovăția, dreptul său de a nu contribui la propria încriminare fiind recunoscut de către CEDO în mai multe spețe iar imposibilitatea audierii tuturor făptuitorilor sau a persoanelor reclamate este justificată, câtă vreme aceste persoane au uzat de dreptul la tăcere, refuzând să se prezinte în vederea audierii la organele de urmărire penale.
Se mai arată că este neîntemeiată și critica privind tergiversarea soluționării cauzei întrucât plângerile formulate de petentă se referă la un număr mare de făptuitori, ceea ce a impus efectuarea unui volum mare de acte de cercetare, astfel că în funcție de comportamentul părților și de complexitatea cauzei nu s-a depășit caracterul rezonabil al termenului de soluționare a unei astfel de cauze.
Față de probele administrate în cauză se concluzionează că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe petenta a declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta susține că s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la incompatibilitate, întrucât judecătorul care a pronunțat sentința criticată s-a pronunțat anterior, cu privire la aceeași ordonanță, printr-o altă hotărâre (sentința nr. 637/15.11.2007) și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Câmpina, astfel că nu mai putea să soluționeze prezenta plângere, hotărârea pronunțată fiind lovită de nulitate.
S-a mai invocat faptul că sentința recurată nu este motivată, menținându-se în mod greșit rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale deoarece procurorul în ordonanțele criticate nu a respectat îndrumările date de instanțele de control judiciar privind refacerea urmăririi penale pentru toate faptele reclamate în cele patru plângeri penale formulate.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond iar în subsidiar desființarea rezoluțiilor parchetului și trimiterea cauzei la aceeași unitate de parchet pentru refacerea urmăririi penale în sensul celor stabilite prin decizia nr. 190/2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI și sentința nr. 102/2008 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia nr. 572/2008 a Tribunalului Prahova sau reținerea cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs în sensul administrării probelor, ascultarea intimaților, a martorilor și administrarea și altor probe pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
Petenta a depus note scrise, copii xerox ale proceselor verbale de evacuare întocmite de executorii judecătorești, tabelul cu bunurile pretins a fi sustrase și copiile xerox ale unor înscrisuri și hotărâri judecătorești.
Curtea, examinând hotărârea recurată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856al. 3 Cod proc. penală constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Recurenta - petentă a formulat numeroase plângeri împotriva soților precum și împotriva numiților, G, plângeri ce au fost conexate de parchet în dosarul nr. 586/P/2005, starea conflictuală fiind generată de situația juridică a imobilului situat în localitatea,-, fiecare dintre numiții și soții considerându-se îndreptățiți să ocupe temporar sau definitiv acest imobil.
Pe baza actelor de cercetare efectuate, s-au dispus față de intimați neînceperea urmăririi penale prin rezoluțiile de la data de 15 noiembrie 2005 și respectiv 29 mai 2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, prima fiind desființată prin decizia nr. 190/23.02.2007 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care s-a admis recursul petiționarei împotriva sentinței penale nr. 408/20.02.2009 a Tribunalului Prahova iar ce-a de a doua rezoluție prin sentința penală nr. 102/2008 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia nr. 572/2008 a Tribunalului Prahova, dispunându-se trimiterea cauzei la parchetul pentru refacerea urmăririi penale în sensul examinării distincte a fiecărei plângeri penale formulate de petenta, înregistrate sub nr. 474/P/2005 (privind evenimentul din 10 iulie 2003), nr. 577/P/16.03.2005 (evenimentul din 2004), nr. 578/P/16.03.2005 (evenimentul din 24.11.2003) și nr. 633/P/2005 (evenimentul din 11.06.2005).
În plângerea înregistrată sub nr. 474/P/2005, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților (executor judecătoresc), G, și (agent de poliție) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, tâlhărie, distrugere, tulburare de posesie și abuz de încredere, susținând că a fost evacuată în mod ilegal la data de 10.07.2003 de către intimata, ocazie cu care au fost distruse sistemele de închidere ale porților și ușilor de acces și sustrase toate bunurile și valorile din locuință.
Prin ordonanța cu același număr s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele arătate cu excepția infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal pentru care s-a dispus continuarea cercetărilor față de executorul judecătoresc, dosarul fiind trimis la IPJ P, și înregistrat sub nr. 586/P/2005, înscris în evidențele poliției la nr. 703/2005.
Prin plângerea înregistrată la nr. 577/P/2005, petenta a solicitat efectuarea de cercetări față de sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă și pe baza actelor premergătoare efectuate s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta nu există.
În plângerea înregistrată sub nr. 578/P/2005, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă susținând că acesta a fost ascultat ca martor în dosarul nr. 1561/2004 al Judecătoriei Câmpina și pe baza declarațiilor mincinoase ale acestuia, inculpații G și au fost achitați pentru faptele comise de amenințare, insultă și calomnie.
În plângerea înregistrată sub nr. 623/P/2005 petenta a reclamat pe numiții, agent de poliție, pentru comiterea a 11 infracțiuni, fapte penale, pentru comiterea infracțiunilor de violare de domiciliu, furt, tulburare de posesie, amenințare, insultă, calomnie, distrugere. sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 192.Cod Penal, 208-209, art. 290 Cod penal, art. 217 și art. 323 cod penal și pe pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 192.Cod Penal, art. 220.Cod Penal art. 264.Cod Penal și art. 323 al. 2 p, pretins a fi comise la 11.06.2005 când au pătruns împreună în domiciliul său, au lovit-o și au proferat insulte și amenințări, după care au distrus încuietorile de la uși și au răvășit bunurile găsite.
După efectuarea cercetărilor pentru fiecare plângere în parte și cu privire la toate persoanele și infracțiunile reclamate de petentă s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale prin ordonanța nr. 586/P/2005 din 20.01.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, soluție menținută și prin rezoluția nr. 131/II/2/2009 din 10.03.2009 a primului procuror al aceleași unități de parchet.
Conform dispozițiilor date de instanță, curtea constată că s-au respectat indicațiile date de instanță, respectiv s-a luat declarație petentei, pentru fiecare plângere și pentru toate infracțiunile reclamate, au fost reaudiați făptuitorii care au dat curs invitației organelor de cercetare penală și prin rezoluția criticată - nr. 586/P/2005 din 20.01.2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa dispus neînceperea urmăririi penale a făptuitorilor, G, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.
Susținerea recurentei că organele de anchetă nu au depus stăruință pentru administrarea tuturor probelor necesare pentru lămurirea cauzei și aflarea adevărului, este lipsită de temei.
Din ansamblul actelor premergătoare efectuate în cauză în cele trei faze de cercetare a plângerilor petentei, curtea constată că nu s-au identificat elemente sau indicii privind vinovăția intimaților pentru faptele reclamate așa cum corect a reținut și instanța de fond, astfel că nu se justifică trimiterea dosarului la parchet pentru începerea urmăririi penale atâta timp cât nu sunt date necesare care să contureze elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate.
De asemenea este neîntemeiată și critica recurentei referitoare la nemotivarea sentinței și la existența unor neconcordanțe între considerente și dispozitiv.
În considerentele deciziei se arată că soluția de neîncepere a urmării penale este legală și faptul că nu toate persoanele acuzate de petentă au fost audiate, nu înseamnă că nu s-au efectuat cercetări complete cu privire la faptele sesizate de aceasta, dreptul la tăcere și prezumția de nevinovăție nu puteau fi încălcate atâta timp cât aceste persoane neavând calitatea de învinuiți sau inculpați nu au putut fi aduse cu mandat de aducere și obligate să se prezinte în fața organului de urmărire penală și să dea declarații.
De asemenea, având în vedere atât complexitatea cauzei, numărul mare al părților și al faptelor reclamate cât și comportamentul acestora precum și al petentei care de fiecare dată și-a completat plângerile și a solicitat noi probatorii care ulterior s-au dovedit a fi neconcludente pentru rezolvarea plângerilor formulate, susținerea petentei că s-a urmărit tergiversarea soluționării cauzei care a format obiectul dosarului sus menționat este vădit netemeinică.
Din actele și lucrările dosarului se constată că i s-au garantat petentei toate drepturile procesuale, aceasta exercitând căile de atac prevăzute de lege împotriva ordonanțelor de neîncepere a urmăririi penale date în cauză și ca urmare a admiterii plângerilor formulate în temeiul art. 2781Cod proc. penală, soluțiile au fost desființate și organele de cercetare penală au reluat verificările și din examinarea actelor de cercetare efectuate, curtea constată că plângerile penale au fost analizate distinct iar probatoriile administrate au vizat fiecare plângere în parte și atâta timp cât nu s-au evidențiat indicii și date care să contureze elementele constitutive ale faptelor reclamate de aceasta, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați.
Referitor la incompatibilitatea completului de judecată invocată de recurentă, Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod proc. penală, întrucât judecătorul nu a soluționat și nu și-a exprimat părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză.
Prin sentința penală nr. 637/15.11.2007 a Tribunalului Prahova la care face referire petenta și care vizează ordonanța nr. 586/P/2005 a parchetului de pe lângă această instanță, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, ceea ce nu echivalează cu pronunțarea unei soluții respectiv instanța nu a analizat legalitatea și temeinicia soluției de neîncepere a urmăririi penale, astfel că nu se poate susține că magistratul s-a pronunțat anterior cu privire la faptele reclamate de petentă.
Cu privire la bunurile pretins a fi sustrase din patrimoniul petentei la momentul evacuării silite din imobil, se constată că executorul judecătoresc în baza încuviințării executării sentinței civile nr. 2104/2001 a Judecătoriei Câmpina, deciziei nr. 1792/26.10.2001 a Tribunalului Prahova și deciziei nr. 398/26.02.2002 a Curții de APEL PLOIEȘTIa emis somație de executare iar la data de 10.07.2003 a procedat la evacuarea petentei.
Conform procesului verbal întocmit bunurile găsite în imobil au fost lăsate în custodia numitului care a notificat-o pe petentă să-și ridice aceste bunuri iar la data de 24.11.2003 când a fost reintegrată în imobil s-a întocmit un nou proces verbal de către executorul judecătoresc în care nu s-a reluat inventarierea bunurilor.
Din declarațiile făptuitorilor, G și, date la 24.10.2005, rezultă că nu s-a sustras nici un bun aparținând petentei și de altfel nici nu avea cum întrucât executarea silită s-a făcut în prezența organelor de poliție, toate bunurile găsite fiind inventariate.
Potrivit art. 2781alin. 7 Cod proc. penală soluționarea unor atari plângeri se face pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate de părți,
Or, în cauză, înscrisurile depuse de petentă în fața instanței de recurs s-au aflat la dosar și cererea petentei de reținere a cauzei pentru rejudecarea plângerii în sensul administrării de noi probatorii respectiv audierea făptuitorilor, a martorilor și administrării și a altor probe care se impun este nelegală, efectuarea unor atari probe este inadmisibilă în cursul soluționării plângerilor împotriva soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale.
Concluzionând, Curtea constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, sub toate aspectele, soluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse prin rezoluțiile nr. 586/P/2005 din 20.01.2009 și nr. 131/II/2/2009 din 10.03.2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova au fost corect menținute și în consecință susținerile recurentei fiind lipsite de temei, potrivit considerentelor sus arătate, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta, domiciliată în oraș,-, județul P, împotriva sentinței penale nr. 209 din data de 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurenta la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. GM
2 ex./ 28 2009
. fond - Trib.
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Zainescu, Elena Negulescu
