Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 9/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod pr.penală -
OMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 9
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluțiilor nr. 39/P/2009 din 13 august 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 393/II/2/2009 din 5 octombrie 2009 Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Dezbaterile asupra plângerii au avut loc în ședința publică din data de 25 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta sentință, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 27 ianuarie 2010, iar apoi pentru data de astăzi, 29 ianuarie 2010.
Deliberând,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de 26.10.2009 sub nr-, petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 39/P/2009 din 13 august 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și nr. 393/II/2/2009 din 5 octombrie 2009 Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
În motivarea plângerii, petentul arată că din ansamblul probelor existente la dosar rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii comise asupra sa de către intimat. Din actele medicale rezultă că a fost bătut în ziua de 20.01.2009, iar susținerea procurorului că leziunile au fost produse ulterior de el nu este dovedită cu probe.
Mai susține că din declarațiile martorilor (colegi de cameră) rezultă că a fost oprit pe holul secției sub pretextul efectuării unei percheziții corporale și în acel moment a fost bătut de intimat, iar după aproximativ 20 minute a fost introdus în cameră. Deși a solicitat în temeiul art. 200 din HG 1897/2006 să i se prezinte procedura de percheziție și nu mandatul de percheziție, cum greșit se menționează în rezoluție, acest lucru i-a fost refuzat.
De asemenea, nu a fost luată în considerare caseta video cu înregistrările de la fața locului pentru a demonstra că a fost dus într-un loc al încăperii unde nu putea fi filmat și pentru a putea fi lovit de către intimat.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat atașarea actelor medicale din dosarul penitenciarului privitoare la incidentul din data de 20.01.2009, caseta video cu înregistrarea percheziției din data de 20.01.2009 și sentințele penale nr. 3232, 3233, 3234, 3234 din data de 20.11.2009 ale Judecătoriei Botoșani, probe încuviințate de instanță.
Prin adresa nr.F/72381//24.12.2009 emisă de Penitenciarul Botoșanis -a înaintat instanței copia din registrul de consultații din data de 20.01.2009 a examinării medicale a petentului, copie atașată și în cursul cercetărilor la fila 34 dosar parchet.
Cu privire la caseta video, prin adresa nr.F/72369 din 31.12.2009, Penitenciarul Botoșania comunicat instanței că la data de 20.01.2009 s-a efectuat în cadrul secției a II-a de deținere o percheziție la camera nr. 31, unde sunt cazate persoane lipsite de libertate în regim de maximă siguranță, printre care și petentul, însă această acțiune nu a fost înregistrată cu mijloace audio-video, astfel încât se află în imposibilitatea de a pune la dispoziția instanței suportul media (fila 36 ds. instanță).
Copiile sentințelor penale solicitate de petent au fost înaintate instanței la termenul de judecată din data de 25.01.2010 (45-53 ds. instanță).
Verificând rezoluțiile atacate conform art.2781alin.7 Cod procedură penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor depuse în cursul judecății, curtea constată că aceasta este întemeiată,însă pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rezoluția nr. 28/P/2009 din data de 05.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus în temeiul art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de intimatul (subcomisar de poliție) pentru infracțiunea prev. de art. 180 Cod penal.
Prin rezoluția nr. 217/II/2/2009 din data de 08.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a admis plângerea formulată de petent, s-a infirmat rezoluția nr.28/P/2009 din 05.05.2009 și s-a dispus continuarea cercetărilor. S-a apreciat că, în vederea stabilirii corecte a încadrării juridice a faptei, respectiv dacă fapta reclamată se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prev. de art.250 Cod penal sau cel al infracțiunii prev. de art.180 Cod penal, se impune completarea cercetărilor cu privire la atribuțiile de serviciu ale intimatului îndeplinite în ziua de 20.01.2009 prin raportare la fapta reclamată.
Prin rezoluția nr. 28/P/2009 din data de 13.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat în temeiul art. 228 alin.6 și art. 10 lit.a Cod procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.180 Cod penal.
S-a reținut în rezoluție că este deținut la Penitenciarul Botoșani și stă în Secția a - II - a camera nr. 31, împreună cu vărul său primar, condamnat pentru viol și cu alți patru deținuți, condamnați pentru comiterea unor infracțiuni de omor.
Conform unui plan de acțiune ordonat de directorul penitenciarului, s-a dispus ca, în seara zilei de 19.01.2009, să se efectueze o percheziție la camera nr. 31 din Secția a - II - urmând a fi percheziționați toți cei șase deținuți din acea cameră (ce sunt încarcerați într-un regim de maximă siguranță). In planul de acțiune se prevăd obiectivele ce se urmăresc, obiectele interzise, care se ridică, metodele și procedeele etc.
Când echipa ce trebuia să efectueze percheziția -a prezentat la camera nr.31, s-a opus percheziției, solicitând mandat de percheziție și influențând și pe ceilalți deținuți din cameră să nu se supună percheziției.
Echipa a renunțat la efectuarea percheziției, a raportat incidentul, iar conducerea penitenciarului a dispus ca a doua zi de dimineață, în jurul orei 07,00, să se efectueze totuși acea percheziție.
Când, a oua zi dimineață, s-a început activitatea de percheziție de către o echipă formată din 14 agenți, condusă de subinspectorul de poliție, li s-a cerut deținuților să iasă din cameră împreună cu bagajele. s-a opus inițial, vociferând și solicitând să i se arate mandatul de percheziție de la judecător (deși știa că în penitenciar perchezițiile periodice, pentru identificarea de obiecte a căror deținere este interzisă, se fac in conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006, privind executarea pedepselor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1897 din 21.12.2006, și nu este vorba de percheziții efectuate conform Codului d e procedură penală, astfel că nu este necesară o hotărâre judecătorească de aprobare a percheziției).
După mai multe discuții, a ieșit și el din cameră cu bagajul.
S-a procedat la verificarea camerei și a bagajelor fiecărui deținut, iar în geanta lui a fost găsit un telefon mobil, care a fost confiscat.
deținut i s-a făcut și o percheziție corporală prin palparea hainelor, cu excepția lui. care cerea din nou mandat de percheziție.
S-a dispus ca deținuții să reintre în cameră cu bagajele, iar pe hol a fost reținut pentru a i se face percheziție corporală amănunțită, sens în care a fost chemat și a venit și asistentul medical.
După intrarea celorlalți deținuți în cameră, i s-a cerut și a fost de acord să se dezbrace de haine. Hainele i-au fost verificate amănunțit, după care i s-au restituit, spre a se îmbrăca și a intra în cameră.
În plângerea sa, pretinde că, în timp ce echipa ce efectua percheziția (compusă din 14 persoane) și asistentul medical erau în preajma sa, pe hol, s-a apropiat subcomisarul, care reproșându-i că a solicitat inițial mandat de percheziție, -a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele în zona feței și la gambe.
În cursul cercetărilor au fost audiați toți agenții care au făcut parte din echipa de efectuare a percheziției, precum și asistentul medical și toți au arătat că cele reclamate de sunt nereale, că nimeni nu 1-a lovit, că era în zonă, dar nici nu s-a apropiat de. De altfel, i-a intentat lui acțiuni în justiție, susținând că el este cel care "i-ar fi făcut rost" de alte două telefoane mobile, ce i-au fost găsite și confiscate la percheziții anterioare, împrejurare în care ar fi fost lipsit de logică faptul ca să-1 lovească în prezența unui număr atât de mare de martori ce se aflau în apropiere, știind că va formula imediat plângere împotriva sa.
La solicitarea lui, au fost audiați ceilalți cinci deținuți din camera nr.31. Aceștia au afirmat la unison că, în momentul în care a reintrat în cameră, acesta a afirmat că ar fi fost bătut de și că avea vânătaie pe un obraz. Cât privește amănuntele, cei cinci deținuți dau declarații ușor contradictorii. spun că vânătaia era pe obrazul drept, alții că pe cel stâng, unii că n-au văzut vânătăi și la gambe, alții că le-au văzut.
A apreciat procurorul că forța probantă a acestor declarații trebuie apreciată in conjunctura în care, unii dintre deținuți au afirmat că ei nu ar vrea să dea declarații, pentru că stau în aceeași cameră cu și nu vor să aibă necazuri, motiv pentru care au fost înlăturate prin celelalte probe administrate în cauză.
S-a stabilit în cursul cercetărilor că, la apelul de dimineață, (cu respectarea procedurilor din penitenciar) a afirmat că ar fi fost lovit de și că dorește să fie dus la Laboratorul de medicină legală. După finalizarea apelului in toate secțiile penitenciarului, s-au raportat conducerii cele constatate la apelul de dimineață, inclusiv solicitarea lui.
S-a dispus ca să fie prezentat mai întâi la cabinetul medical. A fost dus la cabinetul de pe Secția a - IV - a, unde se afla medicul șef -, care 1-a întrebat ce -a întâmplat., evident agitat, a afirmat că a fost bătut de, că vrea să fie dus la medicul legist și că refuză categoric să fie examinat de medicul de penitenciar. În aceste condiții i s-a luat o declarație în care s-a consemnat refuzul consultației. Medicul șef, ca și asistenta medicală ce a fost prezentă, menționează că s-au uitat cu atenție la, acesta se normal, nu șchiopăta, nu avea un mers cu dificultăți, iar pe față nu avea nici un semn.
Ulterior, a fost scos din penitenciar și condus la Laboratorul de medicină legală, dar în timp ce el pretinde că medicul legist nu i-a eliberat certificat medico - legal, deoarece nu a avut bani cu care să achite taxa legală, cei doi agenți ce l-au escortat arată că nici nu l-au prezentat în fața medicului legist, întrucât acesta le-a cerut documente de prezentare și de solicitare a examinării și ei nu aveau, căci examinarea se făcea la cererea personală a lui. Cei doi agenți ce l-au escortat au declarat că nu au discutat nimic cu el, știindu-1 o persoană dificilă, dar au văzut în mod clar că nu prezenta pe față nici un semn.
în celulă, după mai multe ore, a solicitat din nou să fie scos din penitenciar și să fie condus la spital.
A fost condus mai întâi la cabinetul medical unde, de această dată și după mai multe insistențe, a acceptat să fie examinat de medicul, care a constatat că prezenta o echimoză roșie - violacee la obrazul drept și echimoze roșii la gambe. A fost chemat și medicul șef să examineze deținutul, iar aceasta s-a arătat surprinsă de prezența echimozelor, căci ele nu existau atunci când. în aceeași zi, îl văzuse pe (cel puțin cea de pe obraz sigur nu era) și, în plus, a fost surprinsă de diferența de culoare a echimozelor, diferență ce se datorează perioadei de timp diferite scurse de la provocarea lor.
Fiind audiați, cei doi supraveghetori de pe Secția a - II - a, ce au fost de serviciu în acea zi, declară cu certitudine că nu avea pe față (căci picioarele nu le puteau vedea) nici o urmă, nici dimineață (când, la apel, a raportat evenimentul) și nici în jurul orei 13,00, când a fost prima dată dus la cabinetul medical, în schimb, au văzut că avea o vânătaie pe obraz când, în jurul orei 15.00, a fost dus din nou la cabinet.
După examinarea de la cabinetul medical al penitenciarului, a fost condus la Unitatea de primiri urgențe de la Spitalul Județean B, unde s-a constatat că prezintă o contuzie facială și câte o contuzie pe gambe și i s-au recomandat frecții cu " gel".
În ziua de 21.01.2009, ora 11,40, la cererea sa, a fost trimis de Penitenciarul Botoșani, pentru examinare, la medicul legist.
Din raportul de constatare medico - legală rezultă că acesta prezenta..genion drept zonă de echimoză roșie de 5/3,5 cm cu margini neprecizate, gamba dreaptă antero - intern 1/3 medie echimoză roșie (iritativă) de 11/5 cm. și gamba antero - intern 1/3 medie echimoză roșie (iritativă) de 13/6 cm". Se concluzionează că prezintă leziuni superficiale, ce pot data din 20.01.2009, fără a se putea preciza ora; nu necesită îngrijiri medicale.
Față de cele de mai sus, a reținut procurorul că fapta pentru care a formulat plângerea penală, aceea că ar fi fost lovit de subcomisarul de poliție în dimineața zilei de 20.01.2009, în jurul orei 07,00, nu există și nimeni nu 1-a lovit în acele momente, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Leziunile prezentate ulterior de au evident un moment al producerii lor, situat mai târziu în timp și nu pot fi imputate lui.
Pentru a stabili dacă fapta reclamată s-ar putea încadra în prevederile art. 250 Cod penal, s-a solicitat, obținut și verificat fișa postului făptuitorului, prilej cu care s-a constatat că printre atribuțiile sale de serviciu este prevăzută și aceea de a participa "1a organizarea și executarea perchezițiilor generale pe secții, verifică permanent modul de efectuare a perchezițiilor corporale sumare și amănunțite, in conformitate cu ordinele și regulamentele in vigoare".
Cum în ziua de 20.01.2009 nu se efectua o percheziție generală pe secții, ci doar o percheziție specială la una din camerele din secția pe care o conducea, la această percheziție nu avea nici o atribuție. Coordonarea acestei percheziții revenea șefului de echipă numit de conducerea penitenciarului, în acest scop, respectiv subinspectorului de poliție.
Ca atare, a reținut procurorul că fapta nu poate fi încadrată în prev. art.250 Cod penal și de altfel nici nu a reclamat comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, ci comitere infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 Cod penal, încadrare juridică corectă dacă fapta s-ar comis. Din probele administrate în cauză însă, rezultă cu claritate că in dimineața zilei d 20.01.2009 nu l-a lovit pe, așa cum de altfel, nimeni nu l-a lovit în acele momente, astfel încât fapta nu există, și, în consecință, sunt aplicabile prev. ar 10 lit. a Cod procedură penală.
Plângerea petentului împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 393/II/2/2009 din data de 05.10.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu motivarea că din probele administrate a rezultat cu claritate că, în dimineața zilei de 20.01.2009, intimatul nu l-a lovit pe petent, așa cum de altfel, nimeni nu l-a lovit în acele momente, astfel încât fapta nu există, soluția atacată fiind legală și temeinică.
Din actele și lucrările dosarului, curtea reține că potrivit planului de acțiune din data de 19.01.2009 s-a dispus efectuarea unei percheziții la camera 31 din secția a II-a, secție pe care intimatul o conduce, în scopul de a se verifica dacă persoanele private de libertate dețin obiecte contra regulamentului.
Petentul s-a opus percheziției, solicitând planul de acțiune și influențând și pe ceilalți deținuți să nu se supună percheziției.
S-a renunțat la efectuarea percheziției în acea zi, s-a raportat incidentul, iar conducerea penitenciarului a dispus ca a doua zi, în jurul orelor 7, să se efectueze acea percheziție.
Activitatea de percheziție a fost efectuată de către o echipă formată din 14 agenți, la care a participat și, agent șef și asistentul medical din cadrul cabinetului penitenciarului.
După verificarea bagajelor, a efectuării perchezițiilor corporale s-a dispus ca cei 5 deținuți să reintre în cameră, iar pe hol a fost reținut doar petentul.
A susținut petentul că asistentul medical i-a spus să vină în holul mic pentru a-i face o percheziție corporală amănunțită, motivat și de faptul că în bagajele sale a fost găsit un telefon mobil despre care arată că nu știe cum a ajuns în bagaj. După ce s-a dezbrăcat, s-au adunat în jurul său circa 10 agenți, iar intimatul s-a apropiat de el și a început să-l lovească cu pumnii și picioarele. După ce asistentul medical a făcut controlul, a fost dus în cameră.
La ora 1230petentul a solicitat să fie prezentat la cabinetul medical cu motivarea că a fost lovit și dorește examinarea de către B, refuzând examinarea medicului penitenciarului.
Ulterior, fiind transportat la. B, i-a fost refuzată efectuarea controlului pentru lipsa adresei medicului penitenciarului în acest sens.
la locul de detenție, petentul a fost condus în camera sa. Ulterior, la câteva ore, el a solicitat din nou examinarea, fiind condus la cabinetul medical al penitenciarului. La acel moment, medicul care l-a consultat a constatat prezența unor tumefacții pe obrazul drept și gambe, menționând în registrul de consultații rezultatul consulatației.
Cu trimiterea medicală, petentul a fost condus la. B unde a fost examinat.
Au fost audiați cei cinci deținuți din camera nr.31, respectiv ( 66 ds. parchet), ( 49, 63 ds. parchet), ( 48, 64 ds. parchet), ( 59 ds. parchet), ( 46, 61 ds. parchet).
Cu excepția martorului, care a arătat că nu înțelege să răspundă întrebărilor puse în legătură cu plângerea petentului, ceilalți martori au arătat că petentul a reintrat în cameră la circa 10-15 minute de la intrarea lor, afirmând că ar fi fost bătut de intimatul. din ei vorbesc de o roșie pe obrazul drept și vânătăi pe ambele picioare, alții de o pe obrazul stâng și vânătăi doar pe una din gambe.
Date fiind contradicțiile existente între declarațiile martorilor propuși de către petent, în mod corect acestea au fost înlăturate, ele neexprimând adevărul.
Au fost audiați și agenții care au făcut parte din echipa de efectuare a percheziției, plus asistentul medical și care au arătat că cele reclamate de petent nu corespund realității. În timpul efectuării percheziției petentul a insultat tot personalul, însă nimeni nu l-a lovit.
Aceeași concluzie este întărită și de către declarațiile martorilor, care afirmă că, prezent în cabinetul medical al penitenciarului, pentru a reclama o pretinsă lovire, în jurul orelor 1230, petentul nu prezenta nicio leziune sau tumefiere vizibile ( 82,83,ds. parchet).
În schimb, la prezentarea în vederea examinării la. B, pe obrazul drept al petentului au fost observate o vânătaie și echimoze pe ambele gambe, care nu au necesitat însă zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Cum însă între momentul primei prezentări la cabinetul medical al penitenciarului și cea de-a doua prezentare la același serviciu, urmată apoi de conducerea sa la. Bod urată de timp s-a scurs, nu trebuie exclusă posibilitatea existenței vreunui incident produs între petent și persoanele din celulă cu care a fost în permanent contact în tot acest timp.
Așadar, nu s-a făcut dovada că intimatul i-ar fi cauzat petentului leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală ( 99 ds. ), însă cum existența lor nu poate fi negată, temeiul juridic al neînceperii urmăririi penale îl constituie cel prev.de art.10 lit.c Cod procedură penală.
Pentru considerentele arătate, constatând întemeiată plângerea, curtea, în baza art. 2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală o va admite.
Va desființa în totalitate rezoluția nr.393/II/2/2009 din data de 05.10.2009 și în parte rezoluția nr.28/P/2009 din data de 13.08.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, procedând la schimbarea temeiului juridic al neînceperii urmăririi penale din cel prevăzut de art. 10 lit.a în art. 10 lit.c Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la data de 14.01.1976 în comuna, județul S, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, CNP:-.
Desființează în totalitate rezoluția nr.393/II/2/2009 din data de 05.10.2009 și în parte rezoluția nr.28/P/2009 din data de 13.08.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală schimbă temeiul juridic al neînceperii urmăririi penale cât privește pe intimatul cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.180 Cod penal, din art.10 lit.a în art.10 lit.c Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale rezoluției nr.28/P/2009 din data de 13.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2010.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact:
3 ex/09.02.2010
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa
