Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 1/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂ N
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 120,-
SENTINȚA NR. 1
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de petentul-persoană vătămată domiciliat în,-, județul I, împotriva sentinței penale nr. 69 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr- prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de acesta împotriva rezoluțiilor nr. 639/P/2008 din 23 ianuarie 2009 și nr. 111/II/2/2009 din 04 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe - judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești, județul P, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit revizuentul petent și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri prealabile de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susțineri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea cererii de revizuire formulată de petentul ca inadmisibilă, întrucât potrivit dispozițiilor legale și deciziei în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, sentințele pronunțate în temeiul disp. art. 2781Cod proc. penală nu pot fi atacate pe calea de atac extraordinară a revizuirii.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire formulată de petiționarul, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.69 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de persoana vătămată, domiciliat în comuna,-, județul I, împotriva Rezoluțiilor nr.639/P/2008 din 23 ianuarie 2009 și nr.111/II/2/2009 din 04 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind pe făptuitoarea - judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești, județul P, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev.de art.246 Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Prin plângerea formulată în conformitate cu disp. art.2781cod proc. penală, persoana vătămată a solicitat, în esență, desființarea Rezoluțiilor nr. 639/P/2008 din 23.01.2009 și nr. 111/II/2/2009 din 4.02.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246, faptă pretins comisă în calitate de judecător la Judecătoria Ploiești, cu ocazia soluționării dosarului civil nr-.
Deși legal citat la trei termene consecutive, petentul nu a înțeles să se prezinte în instanță pentru a susține plângerea formulată.
Pe baza actelor și lucrările dosarului de urmărire penală, s-au constatat următoarele:
La data de 19.11.2008, persoana vătămată s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu o plângere penală prin care sesiza că d-na judecător, de la Judecătoria Ploiești, se face vinovată de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât prin sentința civilă nr.10175/5.11.2008, i-a respins acțiunea formulată în dosarul civil nr-.
Prin Rezoluția nr. 639/P/2008 din 23.01.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penală față de, judecător în cadrul Judecătoriei Ploiești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev.de art. 246, întrucât fapta sesizată nu există, reținându-se, în esență, că cercetările întreprinse în cauză nu au relevat date care să contureze existența vreunei fapte în raport cu care să se discute despre o posibilă infracțiune.
Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere, în termen legal, persoana vătămată, criticând-o ca fiind nelegală, pentru că, procurorul care a dispus soluția nu l-a audiat și pentru că a refuzat studierea dosarului nr-.
Prin Rezoluția nr. 111/II/2/2009 din 4.02.2009 dată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a fost respinsă plângerea formulată de, ca neîntemeiată.
Împotriva celor două rezoluții a formulat plângere persoana vătămată, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de, judecător în cadrul Judecătoria Ploiești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev.de art. 246
Examinând cele două rezoluții în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală, dar și de criticile formulate, Curtea a constatat că plângerea este nefondată, apreciindu-se că nemulțumirea părții vătămate cu privire la soluția dispusă de către magistratul - judecător nu înseamnă că acesta a omis să îndeplinească un act sau că și-a îndeplinit, în mod defectuos, îndatoririle de serviciu.
S-a motivat că dacă persoana vătămată se consideră vătămată într-un drept al său și într-un interes legitim aceasta are la îndemână căile de atac prevăzute de lege.
Totoodată, s-a reținut că potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală, în faza actelor premergătoare nu este obligatorie audierea persoanei care a formulat plângere și cu toate acestea, procurorul de caz l-a citat pe petentul, la sediul parchetului pentru a fi audiat, dar acesta nu s-a prezentat, împrejurare ce rezultă din procesul verbal aflat la file 52, dosar urmărire penală.
Mai mult, s-a motivat că procurorul de caz a analizat actele dosarului nr-, dovadă în acest sens constituind-o înscrisurile depuse în dosarul nr. 639/P/2008 și aflate la filele 6-30.
În raport de aceste considerente, plângerea formulată de persoana vătămată, apreciată fiind ca nefondată, a fost respinsă ca atare în temeiul art. 2781al.8 lit.a) cod proc. penală.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, persoana vătămată, care a criticat soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie, fără a indica în scris sau oral motivele pe care înțelege să le invoce.
Prin decizia nr.2216 din 11 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondată, calea de atac exercitată de recurentul-persoană vătămată, dispunându-se, totodată, obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 400 lei.
Pentru a decide astfel, Înalta Curtea reținut, în esență, că procurorul a efectuat actele premergătoare necesare completei și legalei soluționări a plângerii penale, fiind format dosarul penal nr.639/P/2008, dosar care cuprinde, în copie, toate înscrisurile și actele procedurale aflate în legătură cu aspectele reclamate de petiționar, în urma efectuării acestor acte premergătoare, nefiind relevate minime indicii ale săvârșirii de către judecătorul reclamat, a faptei, apreciată de petiționar, ca infracțiune.
Se mai reține că soluționarea unor cauze civile se poate realiza numai prin
modalități reglementate de lege: prin accesul la instanțele civile de fond competente, pentru realizarea drepturilor și, respectiv, prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege (art.21, art. 126 și art. 129 din Constituția României).
S-a motivat că potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, accesul oricărei persoane la justiție și, respectiv, posibilitatea desființării ori modificării hotărârilor judecătorești se realizează numai în căile de atac prevăzute de lege, fiind principii ale organizării judiciare (art.6 și art. 17 din Legea nr.304/2004).
S-a apreciat că rațiunea judiciară a instituirii unor căi de atac decurge tocmai din necesitatea reformării acelor hotărâri judecătorești care conțin elemente de netemeinicie ori nelegalitate, principii ce presupun că reformarea unei hotărâri judecătorești civile se poate solicita numai pe căile de atac prevăzute de lege, iar nu prin formularea unor plângeri penale împotriva magistratului care a pronunțat respectiva hotărâre judecătorească.
Astfel, s-a reținut că nemulțumirea petiționarului, legată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești nefavorabilă intereselor sale (în speță, pe cale de excepție), nu este suficientă, în lipsa unor minime indicii ale săvârșirii de către magistrat a unei fapte prevăzute de legea penală, care să justifice tragerea la răspundere penală a magistratului respectiv.
La data de 16 iunie 2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată sub nr.23448 cererea petentului prin care acesta a solicitat revizuirea deciziei penale nr.2216 din 11 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.69 din 14 aprilie 2009 Curții de Apel Ploiești.
Prin decizia nr.3297 din 16 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul disp. art.397 alin.1 cod proc. penală a trimis această cerere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, spre competentă soluționare.
Referatul nr.1401/III/6/2009 din 7 decembrie 2009 întocmit de această unitate de parchet cu privire la cererea de revizuire formulată de petentul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 9 decembrie 2009 sub nr.120,-, fixându-se prim termen de judecată pentru soluționare la data de 8 ianuarie 2010.
În ședința publică de la această dată s-a invocat de reprezentantul Ministerului Public excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată de petentul, motivat de faptul că sentințele pronunțate în materia plângerilor penale întemeiate pe dispozițiile art. 2781Cod proc. penală nu pot fi atacate pe calea de atac extraordinară a revizuirii.
Analizând excepția invocată, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată având în vedere Decizia în interesul legii nr.XVII din 19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art.2781alin.8 lit.a) și b) din codul d e procedură penală, este inadmisibilă.
Având în vedere această decizie precum și dispozițiile art.393 cod proc. penală, Curtea, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul petent împotriva sentinței penale nr. 69 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul petent domiciliat în,-, județul I împotriva sentinței penale nr. 69 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 08 ianuarie 2010.
Președinte,
- - Grefier,
- -
Red. NI.Tehnored./2 ex./18 ianuarie 2010
Operator de date cu caracter personal/Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
