Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 2/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nonea Ioana
JUDECĂTOR 2: Negulescu Elena
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 16.01.1978, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr. 175 din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr- prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și lit. b cod penal pentru comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Prin aceeași sentință s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.71 rap. la art. 64 lit. a, b, e Cod penal.
Totodată, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului conform art. 350 Cod proc. penală și s-a dedus la zi reținerea și arestul preventiv începând cu 27.07.2009 conform disp. art 88 Cod penal.
În baza art.118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea cuțitului - corp delict.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată a renunțat la despăgubirile civile.
Totodată, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1822,88 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul de Urgență
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova, conform delegației nr. 6921/10.12.2009 aflată la fila 8 dosar, lipsă fiind intimatul parte vătămată și intimatul parte civilă Spitalul Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței și în temeiul disp. art. 172 alin. 7 Cod proc. penală, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu apelantul inculpat aflat în stare de arest.
Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat dispozițiile art. 378 alin.11cod proc. penală potrivit cărora acesta are dreptul să dea o declarație în fața instanței de apel.
Apelantul inculpat având cuvântul personal susține că nu dorește să dea declarație.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat arată că nu are cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat, nici excepții de invocat, solicitând constatarea cauzei în stare de judecată.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelantul inculpat arată că acesta a declarat apel împotriva sentinței penale nr.175 din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Se arată că la stabilirea încadrării juridice dată faptei, cea de tentativă la infracțiunea de omor, nu s-a ținut cont de împrejurarea în care s-au petrecut faptele. În declarația aflată la fila 42 din dosarul de urmărire penală, apelantul inculpat arată că nu își amintește exact cum s-au întâmplat lucrurile, arătând că nu a avut intenția să înjunghie partea vătămată.
Să se aibă în vedere comportamentul sincer al apelantului inculpat, care regretă fapta comisă precum și caracterizarea aflată la fila 39 din dosarul de fond în care se precizează că acesta are un comportament normal în societate.
Apelantul inculpat are în întreținere un copil de trei luni rezultat dintr-o relație de concubinaj și pe mama sa care este bolnavă.
Totodată, solicită să se aibă în vedere că din susținerile apelantului inculpat și ale martorilor audiați în cauză rezultă că acesta a achitat suma de 5.000 lei stabilită cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru motivele invocate, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Buzău și în conformitate cu prev. art. 379 al. 2 lit. a Cod proc. penală, dându-se o mai mare eficacitate circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, față de comportamentul sincer al acestuia, pedeapsa aplicată să fie orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că încadrarea juridică dată faptei atât prin rechizitoriu cât și de instanța de fond este cea corectă, anume tentativă la infracțiunea de omor calificat, având în vedere că acesta a folosit un cuțit cu lama de 13 cm, intensitatea loviturii aplicate care a penetrat hainele victimei și respectiv zona abdominală, concluziile raportului medico-legal care a stabilit că loviturile i-au pus viața în primejdie iar moartea victimei nu s-a produs întrucât s-a intervenit medical de urgență.
Chiar dacă apelantul inculpat nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, infracțiunea de omor, respectiv tentativa la această infracțiune se poate săvârși și cu intenție indirectă, iar în momentul când a îndreptat cuțitul către aceasta, apelantul inculpat a acceptat posibilitatea de a provoca moartea victimei.
Pe aceste aspect, concluzii de respingere a apelului formulat de inculpat ca nefondat și de menținere a sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
Și sub aspectul individualizării pedepsei, se arată că instanța de fond în mod corect a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere și starea de recidivă a apelantului inculpat.
Se susține însă că apelul declarat de inculpat este fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii, întrucât instanța de fond în mod greșit a interzis inculpatului toate drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, corect fiind art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal. Să se aibă în vedere și pedeapsa complementară aplicată de instanța de fond, respectiv art. 64 lit. e Cod penal referitoare la dreptul de a fi tutore sau curator.
Concluzii de menținere a măsurii arestării preventive conform art. 350 Cod proc. penală și de computare a duratei reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2009 la zi.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat având cuvântul cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt arată că s-a împăcat cu victima căreia i-a dat suma de 5.000 lei. Precizează că până la data arestării sale, a ajutat victima, care nu mai are nici o pretenție.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul declarat.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.175 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în temeiul disp. art.20 raportat la art.174 cu aplicarea art.37 lit.b) cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16 ianuarie 1978 în comuna Smeeni, județul B, CNP -, domiciliat în municipiul B, cart. II, -.15,.19, județul B, studii 6 clase, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, muncitor zilier, recidivist, aflat în Penitenciarul cu Regim de Maxima Siguranță Focșani, la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a) și lit.b) cod penal.
Totodată, s-a făcut aplicarea disp. art.71-64 lit.a), b), e) cod penal, ca pedeapsă accesorie iar în baza disp. art.118 lit.b din același cod s-a dispus confiscarea cuțitului - corp delict.
Conform disp. art.350 cod proc. penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar potrivit disp. art.88 cod penal s-a dedus la zi reținerea și arestarea preventivă începând cu 27.07.2009.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată a renunțat la despăgubirile civile, fiind însă obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul de Urgență B în valoare de 1822,88 lei.
Pentru a hotărî astfel, pe baza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.52/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzăua fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art.20 rap.la art.174 cu aplicarea art.37 lit.b) cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare, în fapt, că la data de 24.01.2009, inculpatul, angajat ca cioban la oile martorului, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat o lovitură în abdomen cu un cuțit părții vătămate, care venise la însoțit de martorul pentru a aduce hrană ciobanilor și a da de mâncare la miei, provocându-i leziuni ce au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.
Pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, ale martorilor, audiați în faza cercetării judecătorești, concluziile raportului de expertiză medico-legală și declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul era angajat ca cioban la stâna martorului amplasată pe raza comunei C, județul B, proprietar care zilnic trimitea ciobanilor hrană.
În data de 24.01.2009, partea vătămată a lucrat în gospodăria martorului. Acesta împreună cu martorul au plecat la cu o căruță pentru a duce mâncare la miei, urmați fiind de martorii și care s-au deplasat cu autoturismul și care aduceau hrană ciobanilor. În fiecare zi, alături de hrană, ciobanii primeau și o sticlă cu vin.
Partea vătămată a ajuns la în jurul orei 16,00 și a dat mâncare mieilor. Inculpatul a primit panerul cu alimente de la martorul, după care a chemat-o pe partea vătămată să o cinstească. Inițial, aceasta a refuzat să bea din sticla întinsă, însă inculpatul i-a replicat "dacă nu, te tai", după care a scos cuțitul din prinsă la brâu și l-a înfipt în abdomenul parții vătămate.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul de Urgență B fiind supusă unei intervenții chirurgicale, cu ocazia căreia i-a fost extirpată splina, intervenție absolut necesară pentru salvarea vieții.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul, prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 cod penal, considerând că numărul zilelor de îngrijiri medicale și punerea în primejdie a vieții părții vătămate s-ar încadra mai bine în dispozițiile acestui text de lege, cerere ce a fost respinsă de tribunal, cu motivarea că inculpatul a folosit în agresiune un obiect (cuțit cu lama de 13 cm) de a suprima viața; lovitura a avut o intensitate sporită, lama cuțitului pătrunzând în profunzime, atingând splina; lovitura a fost aplicată într-o zonă a corpului (abdomen) în care se află organele vitale; rezultatul acțiunii a condus la punerea în primejdie a vieții părții vătămate, salvată doar prin intervenția chirurgicală și cu consecința extirpării unui organ vital (splina).
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului, așa cum a fost reținută mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev.de art.20 rap. la art.174 cod penal.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b) cod penal, atrasă de condamnările de câte 3 ani închisoare ce i-au fost aplicate prin sentințele penale nr.71/2003 și nr.11/2004, ambele pronunțate de Judecătoria Pogoanele.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, urmările acesteia, poziția parțial sinceră a inculpatului care a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată a căzut cu abdomenul în lama cuțitului, faptul că a acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate, dar și comiterea faptei în stare de recidivă postexecutorie, astfel că aplicarea unei pedepse situată peste limita minimă prevăzută de textul de lege s-a apreciat ca fiind de natură a satisface scopul educativ - coercitiv al acesteia.
Totodată, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, mobilul acesteia, agresivitatea ridicată a inculpatului fără vreun motiv întemeiat, s-a apreciat că pe lângă pedeapsa principală se impune a se aplica acestuia și pedeapsa complementară privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a), b) și e) cod penal precum și pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a), b) și e) din același cod.
În soluționarea laturii civile, față de declarația părții vătămate de la termenul din 12 noiembrie 2009 prin care a susținut că a fost despăgubită de inculpat cu suma de 50.000.000 ROL, s-a luat act de renunțarea la pretențiile solicitate și totodată în temeiul disp. art.998 cod civil s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.822,88 lei către Spitalul Județean de Urgență B reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea victimei.
Împotriva sentinței penale nr.175/12 noiembrie 2009 declarat apel, în termen, inculpatul, care a criticat hotărârea de nelegalitate și netemeinicie, susținând, prin memoriul depus la dosar, că a săvârșit fapta ca urmare a consumului de băuturi alcoolice, că la rândul ei victima a consumat alcool iar aceasta nu mai are nici un fel de pretenții, în prezent între părți intervenind împăcarea.
Totodată, a susținut că nu a săvârșit fapta cu intenție, că are o în vârstă de 3 luni și o mamă bolnavă, fiind singurul întreținător de familie, motive pentru care solicită redozarea pedepsei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitând a se avea în vedere împrejurările în care s-a comis infracțiunea, susținând că inculpatul nu a avut intenția să înjunghie partea vătămată, că acesta a manifestat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, anterior a avut un comportament corespunzător în societate și este unicul întreținător al familiei.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante ale inculpatului, cu consecința aplicării unei pedepse către minimul special prevăzut de lege.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.371 alin.2 și art.378 cod proc. penală, apreciază că apelul declarat de inculpat este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate.
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de consemnare a plângerii, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, adresa nr.40/O/26 ianuarie 2009 Serviciul Județean de Medicină Legală B, raportul medico-legal nr.40/O/2009, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, și declarațiile inculpatului, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 24 ianuarie 2009, inculpatul a înjunghiat cu un cuțit în zona abdominală pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, cu consecința pierderii unui organ (splina) și care i-au pus în primejdie viața.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost corect interpretate și just analizate de tribunal, care, reținând existența faptei și vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege, în speță intenția indirectă, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art.20 cod penal rap. la art.174 cod penal.
Totodată, în mod întemeiat, au fost reținute dispozițiile cuprinse în art.37 alin.1 cod penal, referitoare la recidiva postexecutorie, stare atrasă de pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.11 din 19 ianuarie 2004 Judecătoriei Pogoanele, județul B, definitivă prin decizia penală nr.109 din 9 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Buzău, pedeapsă ce a fost executată în perioada 22.05.2003-15.05.2008, conform relațiilor comunicate de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Pogoanele, județul B, fila 28 dosar apel.
În raport de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, obiectul folosit în agresiune, respectiv un cuțit cu lama de 13 cm, să suprime viața unei persoane, intensitatea sporită a loviturii, zona în care a fost aplicată, abdomen și rezultatul acțiunii, constând în producerea de leziuni ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale ce i-au pus în primejdie viața victimei și au avut ca urmare pierderea unui organ (splina), în mod temeinic și legal s-a apreciat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. de art.20 cod penal rap. la art.174 cod penal iar nu cele ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 cod penal, așa cum inculpatul a susținut în fața primei instanțe, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei fiind pe deplin justificată.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea reține, ca și instanța de fond, că chiar dacă inculpatul nu a urmărit prin acțiunea de înjunghierea a victimei cu un cuțit în zona abdominală suprimarea vieții acesteia, este fără dubiu, în raport de considerentele anterior expuse și experiența de viață a inculpatului că acesta a acceptat posibilitatea producerii decesului și prin urmare fiind comisă cu intenție indirectă, fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că sub aspectul cuantumului pedepsei principale, instanța de fond a evaluat în mod corect criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, rezultând din circumstanțele concrete în care a fost comisă, respectiv pe fondul consumului de alcool și fără nici un motiv, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, care deși a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând parțial fapta și a despăgubit victima cu suma solicitată, este recidivist, fiind condamnat anterior în mai multe rânduri, așa încât aplicarea sancțiunii de 6 ani închisoare, în regim privativ de libertate, este o pedeapsă justă și nu se impune redozarea acesteia.
Aspectele legate de conduita procesuală a inculpatului au fost avute în vedere de instanța de fond la orientarea acesteia către o pedeapsă situată în imediata apropriere a limitei minime prevăzute de textul de lege incriminator însă acestea nu au constituit în opinia tribunalului și nu reprezintă nici în opinia curții circumstanțe atenuante, astfel cum ele sunt definite în art.74 cod penal, astfel că nu se justifică criticile invocate de apelantul-inculpat, prin apărător, vizând acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante, constatându-se că acestea nu au fost avute în vedere de instanța de fond.
Apelul declarat de inculpat este însă fondat, întrucât în opinia curții, natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, pedeapsa aplicată și circumstanțele personale ale acestuia nu justificau interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza I cod penal, respectiv dreptul de a alege, asemenea interdicție fiind vădit disproporționată în raport cu cele arătate anterior, ce constituie o încălcare a drepturilor recunoscute oricărei persoane de a alege, așa cum rezultă atât din normele cuprinse în Legea fundamentală cât și din cele din art.3 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Nici interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.e) cod penal ca pedeapsă accesorie și complementară nu are suport probator, neexistând nici o dovadă din care să rezulte că inculpatul ar fi nedemn să-și exercite dreptul de a fi tutore ori curator.
Drept urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art.379 pct.pct.2 lit.a) cod proc. penală, Curtea va admite apelul declarat de inculpatul, va desființa, în parte, în latură penală, sentința, în sensul modificării pedepselor accesorii și complementare, respectiv limitarea interzicerii drepturilor la cele prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II a și lit.b) din codul penal.
Neexistând alte critici și nefiind constatate nulități de ordinea publică care să afecteze legalitatea hotărârii pronunțate, vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Față de natura și gravitatea sporită a faptei precum și persoana inculpatului, recidivist postexecutoriu, în temeiul disp. art.350 alin.1 cod proc. penală va menține starea de arest preventiv a iacestuia, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Conform art.383 alin.2 cod proc. penală combinat cu art.88 cod penal, se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă a inculpatului de la 27 iulie 2009 la zi.
În raport de soluția pronunțată și față de incidența disp. art.171 alin.2 și 3 cod proc. penală, în temeiul disp. art.192 alin.3 cod proc. penală se va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu pentru inculpat, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului P, onorariu stabilit conform art.5 lit.a) din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr.1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr. 175 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-.
Desființează în parte, în latură penală sentința primei instanțe.
Modifică pedeapsa accesorie în sensul că limitează interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 Cod penal la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Modifică pedeapsa complementară în sensul că limitează interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 Cod penal la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Menține starea de arest a inculpatului - apelant și deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 iulie 2009, la zi.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare iar pentru apelantul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
5 ex./21 ianuarie 2010
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Nonea IoanaJudecători:Nonea Ioana, Negulescu Elena
