Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 104/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 104
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol soluționarea cauzei penale directe, având ca obiect " plângere rezoluție procuror " promovată de petentul, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, împotriva rezoluției din 10 iunie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.507/II/2008- REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, apărător ales cu împuternicire avocațială la dosar, pentru intimatul, care lipsește, lipsă fiind și petentul și intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. având cuvântul, pentru intimatul apreciază că nu există temei pentru admiterea plângerii formulată de petent, și solicită a fi respinsă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței aflată la dosar. Susține că petentul s-a prezentat în fața notarului, personal, și a semnat contractul de vânzare-cumpărare, bunul era un bun propriu,și, pe cale de consecință, nu există nicio probă care să dovedească culpa notarului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că soluția contestată de petentul este legală și temeinică, constatându-se incidența disp. art. 10 lit."a" Cod proc. penală, în ceea ce-l privește pe notarul A, dar și în ce-i privește pe ceilalți doi intimați. Susține că din actele premergătoare efectuate în cauză nu s-a conturat în nici un fel ceea ce a susținut petentul prin plângerea penală adresată Parchetului Curții de APEL IAȘI, rezoluțiile sunt amplu motivate și sunt legale. În concluzie solicită respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra plângerii penale de față;
Prin rezoluția procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 154/P/2007 din 11 iulie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de:
- - notar public - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 2 și 5 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, și
-, - și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.2 și 5 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal.
Prin soluția adoptată procurorul a reținut:
Reclamantul a sesizat organele de urmărire penală despre faptul că în cursul anului 2002 a fost cumpărată suprafața de teren de 11710 de către și, fără acceptul său. Ambele contracte au fost perfectate la Biroul Notarial cu complicitatea notarului.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat:
În anul 2002 petentul apela la serviciile agenției imobiliare EUROPA, respectiv reprezentată de, pentru a-i facilita vânzarea unui teren în suprafață de 1.710 amplasat în municipiul I, zona.
Ulterior au fost perfectate contractele de vânzare-cumpărare nr. 19/5 februarie 2007 și 27/11 februarie 2002 prin care și - au cumpărat suprafețele de 6.000 și respectiv 5710 teren.
De menționat este faptul că ambele contracte de vânzare-cumpărare au fost întocmite cu respectarea Legii nr. 36/1995.
În susținerea plângerii sale petentul invocă faptul că nu a fost prezent la biroul notarial la nici una dintre datele stipulate în cele două contracte de vânzare - cumpărare, contestând și semnătura de la rubrica vânzător. Totodată reclamantul pretinde că nici unul dintre cele două acte nu a fost semnat și de către soția sa, bunul care a făcut obiectul contractului fiind dobândit în timpul căsătorie.
Susținerile părții vătămate sunt nefondate din următoarele considerente:
ambelor contracte de vânzare-cumpărare a fost precedată de procedura prevăzută de Legea nr. 35/1995, respectiv identificarea părților după cărțile de identitate în original și verificarea actelor de proprietate asupra terenului.
De precizat este faptul că s-a legitimat cu seria - nr. -/2000 după care a prezentat titlul de proprietate asupra terenului în original. Aceste împrejurări de fapt sunt atestate de ambele contracte de vânzare-cumpărare în care sunt consemnate seria și nr. cărții de identitate a reclamantului în condițiile în care, din chiar declarația numitului rezultă că agenției imobiliare i-au fost lăsate doar copii după actele care făceau dovada proprietății asupra terenului.
Prin urmare, datele personale ale reclamantului nu puteau fi cunoscute de cumpărători și de notarul public decât prin atestarea lor de către titularul acestora.
În ceea ce privește semnătura de la rubrica "vânzător" din ambele contracte de vânzare-cumpărare și pe care partea vătămată contestă, sunt de făcut următoarele precizări:
Din succesiunea tuturor documentelor aflate la dosar - fie cele anexate de reclamant plângerii formulate, fie cele depuse de notar - rezultă că prezintă o multitudine de versiuni ale semnături sale. Astfel, se poate lesne observa că semnăturile de pe cele două contracte de vânzare-cumpărare de la rubrica vânzător diferă, însă semnătura din contractul autentificat sub nr. 19/5.02.2002 (contract contestat de petent) este similară cu semnătura numitului de la rubrica "cumpărător" dintr-un alt contract de vânzare-cumpărare prin care reclamantul a dobândit acțiuni reprezentând suprafața de 10 ha. teren aflate în administrarea, (11 dosar).
Acest din urmă contract și implicit semnătura nu sunt contestate de reclamant.
De asemenea, din adeverința Primăriei Municipiului I care atestă oferta de vânzare a numitului, datată 11.02.2002 se poate constata pe verso-ul actului, un alt specimen de semnătură a reclamantului.
La fel, pe solicitările de legalizare a unor cereri formulate de la Biroul Notarial la datele de 11.02.2002 și 5.02.2002 semnăturile solicitantului sunt diferite, iar cea de pe cererea din 11.02.2002 poate fi regăsită pe un alt act adresat notarului (nr. 480/27 aprilie 2005).
Această ultimă semnătură care figurează pe acte întocmite în 2002, 2005, a fost dată și în fața procurorului, cu prilejul audierii în calitate de parte vătămată.
În legătură cu ultimul aspect invocat de reclamant și care vizează împrejurarea că vânzarea terenului s-a realizat fără consimțământul soției vânzătorului, ceea ce ar justifica concluzia că notarul ar fi săvârșit cu prilejul autentificării contractelor de vânzare-cumpărare infracțiunea prevăzută de art. 215 Cod penal sunt de relevat următoarele aspecte:
În situația în care împrejurarea evocată ar fi fost fundamentată putea justifica doar interesul persoanei al cărui consimțământ a fost ignorat, pentru inițierea unei acțiuni civile în constatarea nulității absolute a ambelor contracte.
Un astfel de demers a fost a fost inițiat de către soția petentului - - însă prin decizia civilă nr. 253/5.03.2004 a Curții de APEL IAȘI au fost admise apelurile declarate de și - și respinsă acțiunea formulată de reclamanta .
În considerentele deciziei Curții de APEL IAȘIs -a reținut faptul că în ambele contracte de vânzare-cumpărare, la modul de dobândire al bunului de către vânzător se menționează că imobilul a intrat în proprietatea acestuia prin reconstituirea dreptului de proprietate (conform titlului de proprietate nr. -/13.08.2001, eliberat pe numele de, acesta a primit prin "reconstituire" dreptul de proprietate asupra terenului.
Prin urmare, ținând seama de modul de dobândire a dreptului de proprietate (prin reconstituire și numai pe numele ( rezultă faptul că această suprafață de teren este proprietate bun propriu al acestuia, conform art. 8 din Legea nr. 81/1991 care prevede că dobândirea prin reconstituirea dreptului de proprietate este "un bun propriu al dobânditorului ).
Deși vânzarea s-a realizat la începutul anului 2002, plângerea penală este formulată abia în septembrie 2006, după epuizarea tuturor căilor de soluționare a litigiului pe cale civilă.
Față de cele constatate, în cauză nu se poate reține săvârșirea nici uneia dintre infracțiunile reclamate.
Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă în mod incontestabil faptul că cele două contracte de vânzare-cumpărare exprimă manifestarea de voință a părților contractante, iar demersurile care au precedat autentificarea actelor contestate de petent s-au derulat în realizarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 36/1995, modificate.
De altfel, reclamantul recunoaște intenția de înstrăinare bunurilor care au făcut obiectul celor două contracte, însă (având în vedere evoluția prețurilor pe piața imobiliară de la momentul înstrăinării și până la cel al contestării vânzării) invocă inițial pe calea acțiunilor civile neîndeplinirea condițiilor de fond a contractelor - lipsa consimțământului soției - pentru ca ulterior prin plângerea penală să conteste chiar implicarea sa în finalizarea actelor care atestă înstrăinarea.
În ceea ce-l privește pe, indicat de petent ca și coautor al infracțiunilor sesizate este de relevat faptul că actele premergătoare efectuate nu atestă implicarea sa în nici unul dintre demersurile judiciare și extrajudiciare. Singura calitate pe care o are este aceea de administrator al societății imobiliare la serviciile căreia apelat reclamantul pentru intermedierea vânzării terenului.
Prin urmare nu se poate reține în sarcina sus-numitului săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
De precizat este faptul că deși legal citați, numiții și nu au putut fi audiați în calitate de făptuitori, primul neprezentându-se la datele de 25 iunie 2007 și 2 iulie 2007 iar pentru cel de-al doilea dovada de citare a fost restituită cu mențiunea că destinatarul nu mai locuiește la adresa indicată.
Împotriva rezoluției adoptate, petentul a formulat plângere conform art. 278 Cod procedură penală ce a fost respinsă prin rezoluția nr. 507/II/2/2008 din 10 iunie 2008.
La data de 9 iulie 2008 petentul s-a adresat cu plângere curții de apel iar cauza a fost înregistrată sub nr- din 9 iulie 2008 invocând motive de netemeinice și nelegalitate.
Curtea de APEL IAȘI prin sentința penală nr. 45/3.04.2009 respins ca tardivă plângerea formulată de petiționarul și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimatul - reprezentând onorariu avocat.
Investită cu soluționarea recursului declarat de petiționarul Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2177/9.06.2009 dată în dosarul nr- a fost admis recursul și casată sentința penală nr. 45/2009, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, pentru termenul din 22 octombrie 2009, petiționarul nu s- prezentat pentru a formula critici și nici nu s-a depus vreun memoriu din conținutul căruia să rezulte motivele de nelegalitate și netemeinicie ordonanței.
Examinând din oficiu conținutul rezoluției atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că plângerea de față este nefondată.
Prin rezoluția nr. 154/P/2007 din 11 iulie 2007 adoptată de procuror, in temeiul dispozițiilor art. 10 lit. cod procedură penală s- dispus neînceperea urmăririi penale împotriva persoanelor - cu calitate specială - și fără această calitate întrucât din cuprinsul actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii s-a constatat că faptele penale sesizate nu există.
Astfel, din declarația dată de petiționarul în prezența apărătorului, acesta recunoaște că a apelat la Agenția Imobiliară unde a predat copiile actelor pentru suprafața de teren aflată în discuție, iar la notar, când s-au perfectat contractele de vindere-cumpărare, acesta a prezentat originalul titlului de proprietate nr. -/2001 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, planul de situație cauzat de Oficiul Județean de Cadastru, certificatul nr. -/2002 eliberat de Direcția Finanțelor Publice acte pe care le- obținut și deținut petiționarul.
Din documentația existentă la dosar, cât și declarația notarului public - rezultă că la autentificarea contractelor s- respectat procedura notarială prevăzută de Legea nr. 36/1995, iar identificarea părților s-a făcut după cărțile de identitate a căror serii au fost consemnate în încheierile de autentificare.
În mod temeinic s- reținut de către procuror că faptele bănuit a fi comise de către notarul public - (art. 215 alin. 2, 5 Cod penal, art. 289 cod penal și art. 291 cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a ) cât și a intimaților, - și (art. 215 alin. 2 și 5 cod penal, art. 289 și art. 291 cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal) nu s-au confirmat sub aspectul laturii obiective și subiective.
Față de considerentele expuse în baza dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea formulată de petiționarul este nefondată și va fi respinsă ca atare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat iar în baza art. 193 alin. 6 cod procedură penală, la plata sumei de 1190 lei RON către intimatul reprezentând onorariu de avocat conform înscrisului aflat la fila 41 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul cu domiciliul ales la cabinet avocatură,-, bloc 362,. B,. 3,. 8, I - împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 154/P/2007 din 11 iulie 2007 pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata sumei de 1190 lei (RON) către intimatul cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.11.2009
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu
