Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 110/
Ședința publică din data de 12 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și de făptuitorii, împotriva sentinței penale nr. 132 din 01 aprilie 2009 Tribunalului Vrancea.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2010 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01.02.2010, la data de 08.02.2010, apoi la data de 12.02.2010.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 132 din 16.03.20099 a Tribunalului Vranceas -a admis plângerea formulata de petent SC TOTAL GRUP SRL B cu sediul în sector 2 B,-, -.A,. 13, prin administrator, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.) privind pe intimații, și,
S-a desființat Ordonanța nr. 881/P/2008 și Rezoluția nr. 927/II/2/2008 ale Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA pronunțate în dosarul nr. 881/P/2008 și s-a trimis cauza la același Parchet în vederea:
- redeschiderii urmăririi penale față de învinuitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 143 al. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 cu aplic. art. 41 al. 2. pen;
- începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 al. 1, 2, 3. pen;
- începerii urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290, art. 291 si art. 215 al. 1,2 si 3. pen și față de numiții și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 si art. 291. pen.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, petenta SC " Grup" SRL B prin reprezentant legal, a solicitat desființarea ca nelegală și netemeinică a ordonanțelor date în dosarul nr. 881/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
În motivele depuse în instanță petenta a arătat că în mod greșit s-a reținut de organele de urmărire penală că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost acuzat, că la fel de eronat s-a motivat că nu există elemente de fals în declarații sau în înscrisuri oficiale, deși probele administrate în această fază procesuală impuneau o altă situație, respectiv reținerea vinovăției și tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate.
De asemenea, s-a arătat că pe parcursul activităților de urmărire penală s-a menținut în mod deliberat o confuzie între terenurile menționate în actul de vânzare și terenurile care fac obiectul litigiilor dintre părți.
Astfel, în actul de control al organelor Gărzii Financiare de la G (pagina 19 dosar ) se precizează: "pentru justificarea provenienței terenului vândut de SC " România" SRL la data de 12.05.2004 către beneficiar - persoana fizică, administratorul a prezentat ca document de proveniență factura fiscală anexată seria - - nr. -/31.08.2001 emisă de SC "" SA cu sediul declarat în Focșani, jud.V".
La baza facturii menționate a stat procesul verbal de adjudecare nr. 1070/2001 prin care au fost scoase la licitație imobile aparținând fostei societăți comerciale SC "" SA. Din cuprinsul acestui act de adjudecare cât și din cuprinsul facturii, rezultă clar că ceea ce a cumpărat SC " România" SRL este o hală comercială de 5050 mp. în interiorul halei și în jurul acesteia.
În concluzie, SC " România" SRL cumpără o hală comercială și terenul pe care aceasta este situată, însă vinde celor doi cumpărători, respectiv SC " " SRL și lui suprafețe de teren pe care nu se afla nici o construcție și situate pe un cu totul alt amplasament decât cele pe care se află imobilele fostei societăți "" SA ( a se vedea schița care face parte din extrasul de carte funciară al fostelor societăți SC "" SA și SC "" SA care au fost cumpărate la licitație).
S-a mai arătat faptul că emiterea în mod fictiv două facturi prin vânzarea unor suprafețe de teren, înregistrarea acestora în evidențele contabile ale firmei, inclusiv în balanță și bilanț, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 43 din legea contabilității care prevede că "efectuarea cu știință de înregistrări inexacte precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare precum și a elementelor de activ și pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii".
Urmărirea penală este deficitară și din cauza faptului că pe parcursul acesteia nu s-au analizat toate faptele cu privire la care organele de urmărire penală au fost legal sesizate.
Astfel, prin actele de control încheiate de organele Gărzii Financiare G, cu privire la factura fiscală seria - - nr. -/31.08.2001 în valoare de 2.212.505.851 lei (ROL), prezentată ca și justificarea vânzării terenurilor de SC "" SA, se face precizarea următoare: organele de urmărire penală urmează să stabilească motivul pentru care factura a fost menținută în evidențele contabile ale SC "" SA permițându-i să deducă ilegal TVA în valoare de peste 350 milioane lei (ROL), cu toate că tranzacția care a stat la baza acestei facturi a fost anulată printr-o decizie definitivă a instanței de judecată.
Existau deci indicii suficiente cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, aspect care nu este în nici un fel lămurit de organele de anchetă, mai mult, prin menținerea acestei facturi în evidențele contabile ale SC "" SA se suspicionează că SC " România" SRL și-a mărit în mod fictiv nivelul creditului care îl avea la SC "" SA, beneficiind de sume necuvenite acestei ultime firme care se află în faliment.
Despre ilegalitatea acestei facturi se găsește în dosar o referire expresă la pagina 178 și anume: " Nota de relații dată de lichidator judiciar MBV Focșani, societate care s-a ocupat de lichidarea SC "" SA.
Pe parcursul urmăririi penale, așa cum rezultă din Ordonanță, procurorul de caz stabilește în mod clar că SC " România" SRL, cu toate că nu era proprietar, s-a adresat instanței de judecată împreună cu cei doi cumpărători, solicitând validarea Promisiunii de vânzare făcută cu privire la cele două suprafețe de teren.
Mai mult, pentru a convinge instanța de judecată, a depus adrese scrise în care a susținut că a încheiat promisiunile de vânzare în calitate de proprietar și că a primit integral prețul acestor tranzacții, cu toate că cercetările au stabilit că nu plătise până la data audierii sale decât suma de 80 milioane lei (ROL) din totalul de peste un miliard cât era prețul terenului, iar SC " " SRL nu achitase decât ceva mai mult decât J din prețul convenit.
Prin actul de control aflat în dosar, după verificarea evidențele contabile a SC " România" SRL, Garda Financiară stabilește că suma de 200 milioane lei ( încasată de administratorul SC " România" SRL de la SC " " SRL) nu figurează în evidențele contabile ale SC " România" SRL. Cu toate că actul de control al Gărzii Financiare are caracterul unei probe indubitabile, organele de urmărire penală au dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 al.1 pct.2 din Legea 31/1990, motivând că numitul a primit suma de 200 milioane lei pe care a depus-o și a retras-o din firmă chiar în aceeași zi printr-o dispoziție de plată. În acest sens s-a adus ca justificare o dispoziție emisă de SC " România" SRL care se-adepus în dosar la cererea lui în cursul anului 2006, deși documentul respectiv este datat 01.09.2004.
S-a considerat că organele procuraturii au dispus măsura scoaterii de sub urmărire penală pe baza unor probe contrafăcute. În conformitate cu prevederile legii contabilității, atunci când se depun sau se sume de bani din casieria unei societăți, aceste operațiuni se evidențiază în jurnalul de casă și se emit chitanțe care reflectă aceste operațiuni. Cu ocazia controlului Garda Financiară a verificat evidențele contabile ale SC " România" SRL, a ridicat copii după toate documentele în care erau reflectate operațiuni financiare legate de cele două tranzacții și a stabilit fără nici un fel de dubiu că suma de 200 milioane lei (ROL) primită de de la administratorul SC " " SRL nu există nicăieri înregistrată.
Admiterea ca probă a dispoziției de plată prezentată de fără a se verifica proveniența acesteia și de ce nu fost prezentată organelor Gărzii Financiare la data controlului, este ilegală.
Pe parcursul activităților de urmărire penală au fost efectuate cercetări și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de bancrută frauduloasă. Cu toate că, în fapt, prin manevre frauduloase, au fost înstrăinate ( din patrimoniul unei societăți aflată în procedura falimentului) două suprafețe de teren a căror valoare de piață este considerabilă (circa 400.000 Euro), organele procuraturii ajung la concluzia că nu sunt îndeplinite elementele constitutive pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Se motivează (a se vedea cuprinsul Ordonanței) că: "sub aspectul laturii obiective nu s-a realizat elementul material (învinuitul nu înstrăinat imobilele către cei doi cumpărători, ci firma sa prin administrator a promis că va încheia o convenție de vânzare - cumpărare, această operațiune realizându-se prin hotărârile instanței de judecată".
Această motivare nu este corectă, întrucât pune în mod subsidiar problema vinovăției instanței pentru înstrăinarea fără drept a celor două suprafețe de teren din patrimoniul firmei aflate în faliment.
Se uită însă a se lua în considerare că sub aspect material SC " România" SRL -prin reprezentanții săi, a stat ca parte în procesul civil de validare a vânzărilor, a dus instanța în eroare pretinzând că este proprietara terenurilor pe care le vinde, cu toate că știa că aceste terenuri nu-i aparțin, ci fac parte din patrimoniul unei alte societăți aflate în faliment, respectiv SC "" SA.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 14.09.2007 la. Vaf ost înregistrată o sesizare făcută de Garda Financiară - Secția G cu privire la unele aspecte constatate cu ocazia controlului efectuat la SC " România" SRL, societate administrată de intimatul.
La data de 27.11.2007 SC " Grup" SRL B formulează plângere penală față de pentru infracțiunile prev.de art. 290, 291.pen. și ulterior și împotriva numiților, și pentru infracțiunile prev.de art. 289, art. 290 și art. 291.pen.
Față de sesizările formulate organele de cercetare penală au efectuat investigații stabilind fapte, împrejurări ce au conturat elemente în măsură să configureze probe, indicii privind infracțiunile în raport de care s-au sesizat.
Astfel, s-a stabilit că numitul în calitate de administrator la SC " România" SRL în două rânduri a înstrăinat suprafața totală de 5400 mp. teren situat în intravilanul municipiului Focșani, jud.V către SC " " SRL și persoana fizică, înregistrând în fals două facturi fiscale.
De reținut este faptul că bunul imobil înstrăinat, respectivsuprafața de 5400 mp nu se află în patrimoniul societățiipe care o administra la acea dată, ci în patrimoniul societății SC "" SA aflată în procedura falimentului.
S-a arătat că așa cum rezultă din adresa aflată la fila 109 în dosarul de urmărire penală SC "" SA Focșani cu sediul în Focșani, str. - de Centură km 183+ 100, nr. 135, din punct de vedere juridic a fost înființată la data de 11.07.1997 și a fost administrată până la declanșarea procedurilor aferente legii enței de intimatul .
Suprafața de teren în discuție, respectiv 5400 mp. a fost transferată în patrimoniul acestei societăți printr-un protocol încheiat cu SC "" SA Focșani, societate în care intimatul era acționar. Totodată același intimat a deținut calitatea de administrator la SC " România" SRL Focșani începând cu data de 13.07.2006 când a înlocuit-o pe numita - intimată în cauză.
S-a arătat că cert este faptul că SC " România" SRL a înstrăinat suprafața de 1400 mp. către intimata SC " " SRL administrată de și 4500 mp. persoanei fizice întocmind facturile fiscale B nr. - din 20.12.2003, respectiv GL - din 12.05.2004.
Actele de înstrăinare între părți nu au fost întocmite în formă autentică, motiv pentru care s-au adresat instanței judecătorești solicitând perfectarea lor, sens în care în cauză s-au pronunțat sentințele civile nr. 1843/02.06.2005 și nr. 2424 din 05.09.2005 ale Judecătoriei Focșani.
Față de aceste acte de perfectare a înstrăinărilor efectuate de societatea administrată de cei intimați, respectiv și, și având în vedere și imobilele înstrăinate (terenurile de 4500 mp, respectiv 1400 mp - filele 158 și 173 dosar urmărire penală), organele de cercetare penală în mod eronat au apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor în raport de care s-au formulat sesizări.
De asemenea, s-a mai arătat că și raporturile juridice încheiate cu intimații și atât în calitate de persoane fizice cât și în calitate de reprezentanți legali ai societăților pe care le administrau evidențiază împrejurări de natură să conducă la fapte cu privire la care organele de cercetare penală aveau obligația să le verifice prin prisma actelor și probelor depuse la dosarul de urmărire penală.
Astfel, în ceea ce privește conținutul infracțiunii de bancrută frauduloasă din legea falimentului, s-a precizat că organele de cercetare penală s-au limitat în investigațiile efectuate numai la un aspect ce vizează latura obiectivă a infracțiunii. Din această perspectivă și având în vedere situația de fapt reținută în considerentele de față, instanța a apreciat că redeschiderea urmăririi penale în condițiile art. 2781al.8 lit.b pr.pen. se impune ca imperios dispusă, motivat de următoarele:
1. Actele de dispoziție efectuate de către cei doi intimați cu privire la imobilele arătate în cuprinsul hotărârilor judecătorești invocate, în opinia instanței s-au efectuat în frauda creditorilor.
S-a arătat că temeinicia acestei opinii se bazează pe împrejurările de fapt constatate, dar și în raport de actele existente în cauză cu privire la societățile administrate de cei doi intimați, prin inversarea rolurilor în diferite momente de existență a societăților create și gestionate de aceștia.
Astfel, s-a apreciat că esențial și important de reținut este faptul că la bancruta frauduloasă starea de încetare a plăților (falimentul de fapt) constituie o condiție premisă pentru existența infracțiunii, faptele care preced sau urmează falimentul fiind doar elementul din care rezultă vinovăția falitului și care conferă falimentului caracter infracțional.
Ori, în ceea ce privește "falimentul de fapt",premisă absolut necesară pentru existența infracțiunii, în cauza de față este pe deplin îndeplinită.
S-a arătat că așa cum rezultă din încheierea instanței de judecată SC "" SA- societate în patrimoniul căreia se găseau bunurile imobile înstrăinate de cei doi intimați, la momentul înstrăinăriise afla în procedura falimentului, situație care nu permitea intimatului - în calitatea de administrator pe care o avea, să înstrăineze imobilele în modalitatea reținută. Faptul că s-au încheiat promisiuni de vânzare-cumpărare finalizate prin perfectări ale instanței nu disculpă intimații, nu înlătură răspunderea penală antamată de dispozițiile care incriminează bancruta frauduloasă.
Pe de altă parte, s-a apreciat că argumentele reținute la urmărirea penală că în cauză operațiunile de vânzare s-au realizat prin hotărâri ale instanței de judecată nu sunt fundamentate din punct de vedere legal. Așa cum s-a arătat, latura obiectivă a infracțiunii presupune o premisă care este realizată, iar latura obiectivă este îndeplinită atât sub aspectul elementului material cât și a urmării imediate, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptelor - ex.re.
Astfel, s-a apreciat că acțiunile executate de cei doi intimați în calitățile pe care și le-au inversat reciproc din considerente mai mult sau mai puțin licite, au fost efectuate în modalități ce au avut ca rezultat (urmărit de altfel) prejudicierea atât a societăților pe care le-au administrat până la "falimentul de fapt" cât și a unor terțe persoane - în cauză petenta. Însă, așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, urmarea imediată constă în crearea stării de pericol pentru valorile ocrotite de lege.
Revenind la structura acestei infracțiuni, s-a apreciat că în cauză latura subiectivă urmează a fi stabilită în raport de circumstanțele fiecărei fapte, motiv pentru care la urmărirea penală se vor administra probe în sensul reaudierii acestora, clarificării situației în care se afla fiecare societate comercială administrată de cei doi făptuitori, bunurile, activele existente în patrimoniul acestora până la momentul declanșării procedurilor prev.de art. 69 al.2 din Legea 64/1995. Aceasta deoarece, așa cum rezultă din încheierea din camera de Consiliu pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr. 21/1998 față de SC "" SA Focșani cu sediul în Focșani, - de Centură, km. 183+100, în temeiul art. 69 al.2 din legea 64/1995 ca urmare a infirmării planului de reorganizares-a dispus trecerea de îndată la procedura falimentuluiprivind pe această societate debitoare.
S-a arătat că aceasta înseamnă că începând cu data de 07.03.2002 acestei societăți debitoare reprezentată la acel moment de intimatul, i s-a ridicat dreptul de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele și în consecință nu mai avea abilitate de a tranzacționa bunuri, active.
S-a mai apreciat că, de reținut în cauză, față de această societate este împrejurarea că intimatul s-a prevalat de o factură fiscală - - nr. - din 31.08.2001, în care erau menționate la rubrica "denumirea produsului" - CLĂDIRE SPAȚIU COMERCIAL (Hala 2) și TEREN. Această factură fiscală a fost emisă de SC "" SA pentru vânzarea imobilului situat în Focșani, - de Centură km. 183+100 ca urmare procesului verbal de adjudecare nr. 1070/2001 emis de executorul judecătoresc escu, factură care a fost anulată. Numai că în realitate bunurile consemnate pe această factură nu aparțineau SC "" SA, ci societății SC "" SA Focșani.
S-a arătat că elementele de fraudă ce se configurează în speță și care nu au fost analizate realizându-se o cercetare incompletă în cauză sunt date de conținutul acestui înscris (factură) care deși a fost anulată, intimatul a folosit-o ca document de proveniență pentru justificarea înstrăinării terenului către SC " " SRL la data de 20.12.2003. Acest aspect de nelegalitate deși a fost sesizat de organul de control al Gărzii Financiare (vezi fila 15 dosar urmărire penală) nu a făcut obiectul unor cercetări amănunțite cu relevanță juridică și asupra faptelor pentru care petentul a sesizat instanța.
De asemenea, s-a constatat că bunurile imobile asupra cărora instanța de judecată a pronunțat o hotărâre de perfectare nu sunt identice, cel puțin din punct de vedere al naturii (clădire construită) reținută prin hotărârile date, cu alte cuvinte în cauză se impune și efectuarea unor cercetări de natură să lămurească confuzia creată asupra terenurilor înstrăinate în modalitatea reținută de instanță. Necesitatea efectuării unei expertize se justifică motivat de faptul că prin schița depusă de petent la dosarul cauzei rezultă o altă situație de fapt contrară celor reținute de Parchet.
Faptul că față de imobilele înstrăinate de cei doi intimați s-a pronunțat o sentință civilă, s-a arătat că aceasta nu împietează organul de cercetare penală să investigheze aspecte ce conotații penale din punct de vedere al acțiunilor săvârșite și care aduc atingere unor valori sociale ocrotite de legea penală.
În mod evident în cauză, deși existau indicii și cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, organul de cercetare penală a dat dovadă de superficialitate, motiv pentru care s-a apreciat că se impune reanalizarea acestora și din această perspectivă.
Dat fiind că intimații și au efectuat acte de înstrăinare în condițiile în care nu aveau legitimitatea să o facă, s-a apreciat că se impune efectuarea de cercetări privind convențiile încheiate cu și. și din perspectiva infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1,2,3 pen.
S-a arătat că, condițiile de încheiere a promisiunilor de vânzare, demersurile efectuate de părți pentru a le perfecta, sunt esențiale întrucât față de situația de fapt reținută de instanță se prefigurează indicii, temeiuri verosimile în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în modalitățile arătate.
De asemenea, în condițiile în care se va dovedi că cele două părți intimate în cauză beneficiare ale înstrăinărilor efectuate în frauda legii, au convenit aspecte de nelegalitate și au achiesat la acțiunile celor doi făptuitori și, s-a apreciat că se impune efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290, art. 291.pen.
Pentru considerentele arătate, instanța a apreciat că urmează să admită plângerea și să dispună desființarea ordonanțelor emise în dosarul nr. 886/P/2008 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, cu consecința trimiterii la același Parchet în vederea efectuării de cercetări în sensul celor reținute în considerente.
Organul de cercetare penală va păși la fazele reținute de instanță prin hotărâre, cu respectarea dispozițiilor ce reglementează urmărirea penală prevăzute la art. 200 - 286.pr.pen.
S-a mai arătat că urmează a se proceda la strângerea probelor corespunzător cererilor formulate de părți, a se examina toate înscrisurile de care părțile s-au prevalat la încheierea operațiunilor derulate în calitățile deținute de administrator, acționar, reprezentant legal al societăților implicate;
De asemenea, se va proceda la identificarea făptuitorilor (autori, instigatori, complici) în raport de calitățile deținute în cadrul societăților comerciale până la momentul în care nu mai aveau abilitatea de a dispune cu privire la acestea.
Se va urmări stabilirea răspunderilor corespunzător dispozițiilor penale în situațiile în care au acționat atât ca reprezentanți legali cât și ca persoane fizice (au încheiat acte, au completat facturi, au întocmit adrese, înscrisuri, calitățile în care puteau acționa).
În cauză urmează a se solicita relații și de la societatea abilitată cu efectuarea operațiunilor dispuse în condițiile art. 69 din Legea 64/1995
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și făptuitorii, și criticând-o pe motive de nelegalitate.
Astfel, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA a susținut că în mod greșit prima instanță a admis plângerea formulată de SC B & A Grup SRL B împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale nr. 881/P/2008 din 05.09.2008 și a dispus ca parchetul să înceapă urmărirea penală pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în ceea ce-l privește pe învinuitul, deși actele premergătoare nu au vizat această faptă.
De asemenea, instanța a dispus începerea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, deși cu privire la această infracțiune nu s-a formulat plângere și în consecință nu s-au efectuat actele de cercetare penală.
Un alt aspect de nelegalitate invocat a fost acela că din actele de urmărire penală efectuate față de învinuitul nu rezultă că aceasta a săvârșit infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/2002 republicată și art. 143 alin. 2 lit. c din Legea 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
În ceea ce îi privește pe făptuitorii, și s-a apreciat că soluția pronunțată de parchet e legală și temeinică întrucât cu privire la facturile emise de către SC România SRL, la 20.12.2003 și 12.05.2004 nu sunt întrunite elementele laturii obiective ale infracțiunilor de fals.
De asemenea, s-a mai considerat că instanța de judecată a ajuns în mod eronat la concluzia că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/2002 republicată și art. 143 alin. 2 lit. c din Legea 85/2006, întrucât din probele administrate rezultă că învinuitul nu a acționat cu rea credință în frauda creditorilor, aceeași justificare a lipsei elementului "intenție" fiind valabilă și pentru suma de 200.000.000 lei ROL.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat, casarea sentinței penale 132/2009 a Tribunalului Vrancea și menținerea ca fiind legală și temeinică a ordonanței nr. 881/P/2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
Recurenții făptuitori, șiau invocat că plângerea formulată de petenta SC B & A Grup SRL B este tardivă.
În susținerea acestei afirmații s-a arătat că ordonanța parchetului (881/P/2008) a fost pronunțată la data de 05.09.2008 și a fost comunicată la 12.09.2008 (dovada de comunicare aflându-se la fila 342 din dosarul de urmărire penală), moment de la care petenta avea la dispoziție un termen de 20 de zile prevăzut de codul d e procedură penală pentru a formula plângere împotriva acestei ordonanțe. S-a precizat că acest termen a expirat la data de 03.10.2008, calculat pe zile libere - 22 zile, iar plângerea la Parchet împotriva ordonanței 881/P/2008 a fost înregistrată la 08.10.2008, deci după expirarea termenului.
Deși tardiv introdusă, procurorul ierarhic superior s-a pronunțat pe fondul plângerii, respingând-o ca nefondată prin rezoluția nr. 927/28.10.2008, comunicată petentei la 03.11.2008.
Împotriva acesteia, petenta a formulat plângere în fața instanței de judecată, aceasta fiind înregistrată la 14.11.2008.
Conform Deciziei de îndrumare nr. 15/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului în termenele stabilite în art. 278 alin. 3 din codul d e procedură penală, duce la decăderea din acest drept, determinând nulitatea plângerii depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege (în acest caz, nulitatea plângerii depuse la 07.10.2008 împotriva Ordonanței 881/2008), astfel încât calea de atac declarată în astfel de condiții (în acest caz plângerea împotriva Rezoluției 927/2008 și plângerea formulată la instanță) devine tardivă.
Pentru aceste motive, s-a considerat că plângerea depusă la 07.10.2008 împotriva Ordonanței 881/2008 este nulă, fiind tardiv introdusă, iar plângerile ulterioare sunt la rândul lor, pentru acest motiv, tardiv introduse, iar hotărârea instanței de fond este nelegală din această perspectivă.
În ceea ce privește soluționarea fondului cauzei, s-a considerat că și cu privire la acest aspect instanța a dat o greșită dezlegare situației de fapt, ceea ce a condus la concluzia total eronată că recurenții ar fi săvârșit faptele penale pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
S-a arătat că instanța de fond a pornit de la premisa greșită că recurenții și nu erau proprietarii suprafețelor de teren și în consecință aceștia au săvârșit infracțiunea de înșelăciune raportat la convențiile încheiate cu și, apreciind de asemenea, că aceștia doi din urmă s-ar face vinovați de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 și 291 Cod penal.
S-a mai precizat că susținerile instanței de fond se bazează pe o analiză simplistă a probatoriului administrat în cauză, fiind înlăturate probe și împrejurări de fapt care ar fi condus la concluzia corectă privitoare la rapoartele juridice existente între părți.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului formulat, casarea sentinței instanței de fond și în rejudecare, în principal, respingerea plângerii petentei ca tardiv introdusă, iar în subsidiar, ca nefondată.
Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAși de făptuitorii, șisunt fondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Mai întâi însă,vom analiza excepția tardivității plângerii, invocată de către recurenții făptuitori, și vom aprecia că nu poate fi primită pentru următoarele motive:
Având în vedere actele depuse în recurs de petenta SC B & A Grup SRL B, respectiv factura nr. - din 02.10.2008 (fila 86 din dosarul Curții de APEL GALAȚI ) și înscrisul olograf aflat la fila 105, întocmit de factorul poștal cu ocazia predării corespondenței către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, se constată că numărul de înregistrare al plicului depus de petentă, prin care a fost înaintată plângerea împotriva ordonanței este identic, acesta fiind DA -. De asemenea, se constată că data depunerii corespondenței în care se află plângerea în speță la oficiul poștal este 02.10.2008.
Față de cele de mai sus, se constată că plângerea împotriva ordonanței nr. 881/P/2008 a fost formulată în termen, respectiv la 02.10.2008 (iar termenul expira la 03.10.2008). Împrejurarea că lipsește plicul în care fusese introdusă respectiva plângere, iar pe aceasta apare inserată data de 07.10.2008 nu poate conduce la concluzia că plângerea a fost tardiv formulată.
Pentru stabilirea termenului în care a fost formulată plângerea se are în vedere data poștei, respectiv data la care a fost depusă corespondența la oficiul poștal, și nu data înregistrării la organul de urmărire penală.
Totodată, tardivitatea la procuror nu corespunde situației din recursul în interesul legii (decizia 15/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Față de toate acestea, considerăm că în mod corect instanța de fond a analizat plângerea formulată de către petentă, plângerea fiind formulată în termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, apreciem că instanța de judecată a admis în mod greșit plângerea formulată de SC B & A Grup SRL B împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale nr. 881/P/2008 din 05.09.2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și a dispus ca parchetul să înceapă urmărirea penală pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, în ce-l privește pe făptuitorul, deși actele premergătoare efectuate în cauză nu au vizat această faptă.
În aceste condiții, nici rezoluția prin care s-a respins la data de 28.10.2008 plângerea formulată de administratorul petentei nu putea avea în vedere o infracțiune pentru care nu s-au efectuat cercetări, partea vătămată nesolicitând a se efectua cercetări sub acest aspect, în acest sens fiind plângerile aflate la filele 22, 23 și 26 dosar urmărire penală - deci, nici plângerea împotriva soluției formulată la primul procuror și nici plângerea formulată în fața instanței de judecată.
De asemenea, instanța de fond a dispus începerea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, deși cu privire la această infracțiune nu s-a formulat plângere și în consecință nu s-au efectuat acte de cercetare penală.
Deci, sub acest aspect, sentința nr. 132/16.03.2009 a Tribunalului Vrancea este nelegală, instanța fiind obligată să se pronunțe în raport cu faptele și persoanele cu privire la care procurorul a dispus soluția de netrimitere în judecată.
Totodată, sentința pronunțată este nelegală întrucât, din actele de urmărire penală efectuate față de învinuitul nu rezultă că acesta a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/2002 republicată și art. 143 alin. 2 lit. c din Legea 85/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Pentru făptuitorii, și considerăm că soluția pronunțată de către parchet este legală și temeinică, întrucât cu privire la facturile emise de către SC România SRL la data de 20.12.2003 și la data de 12.05.2004 nu sunt întrunite elementele laturii obiective ale infracțiunilor de fals. în vedere că cele două documente contabile invocate mai sus atestă operațiuni reale, chiar dacă vânzătoarea nu era proprietara bunurilor imobile, pentru acestea existând sancțiuni prevăzute de legea civilă.
Din analiza actelor dosarului rezultă că SC B & A Grup SRL Baf ormulat mai multe plângeri împotriva persoanelor față de care parchetul a dispus scoaterea și respectiv neînceperea urmăririi penale. Reprezentantul SC B & A Grup SRL Bas usținut că învinuitul i-a înstrăinat suprafața de 5.400. teren, situat în intravilanul municipiului Focșani, deși imobilul era în patrimoniul SC SA, societate aflată în procedura falimentului și nu în patrimoniul SC România SRL, al cărei administrator era învinuitul.
De asemenea, s-a arătat și că, și au săvârșit mai multe infracțiuni de fals, în legătură cu imobilul menționat mai sus.
Prin sesizarea întocmită de către Garda Financiară G s-a solicitat să se facă cercetări față de întrucât în luna septembrie 2004, în calitate de asocial al SC România SRL ar fi folosit din veniturile firmei sale în interes propriu suma de 200.000.000 lei ROL.
Considerăm că instanța de judecată a ajuns în mod eronat la concluzia că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea 31/2002 republicată și art. 43 alin. 2 lit. c din Legea 85/2006, întrucât din probele administrate rezultă că învinuitul nu a acționat cu rea credință în frauda creditorilor, aceeași justificare a lipsei elementului "intenție" fiind valabilă și pentru suma de 200.000.000 lei ROL.
Față de toate acestea, constatăm că ordonanța prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui, dar și neînceperea urmăririi penale față de, și este legală și temeinică, în concordanță cu întreg materialul probator administrat în cursul urmăririi penale.
În cuprinsul ordonanței este redată amplu activitatea desfășurată de firma SC România SRL, la fel și relațiile economice purtate cu clienții (SC T & M SRL sau SC B & A Grup SRL B), astfel că, în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă (lipsă fiind elementul material al acestei fapte) și nici ale infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990 republicată (nu s-a dovedit vinovăția administratorului, sub forma relei-credințe în folosirea creditului acordat SC România SRL G).
Pentru toate acestea se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și de făptuitorii, și.
Se va casa sentința penală 132/16.03.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta SC B & A Grup SRL B, prin administrator, împotriva ordonanței nr. 881/P/2008 din 05.09.2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, menținându-se soluția din rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei la fond.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și de făptuitorii, domiciliat în,-, județul, domiciliat în B, Sector 3, A I nr. 8,. 14, domiciliată în B, Sector 5,-, - 78,. 21, și, domiciliat în Focșani,-, împotriva sentinței nr. 132 din 16.03.2009 a Tribunalului Vrancea.
Casează sentința penală nr. 132 din 16.03.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
RESPINGE, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC Grup SRL B, prin administrator, împotriva ordonanței nr. 881/P/2008 din 05.09.2008 a Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.
În baza disp. art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, menține soluția din rezoluția atacată.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petenta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei la fond.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor recursuri rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/01.03.2010
Tehnored. /2 ex./01.03.2010
Fond: -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Aurel
