Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 111/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 111
Ședința publică din data de 27 august 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulate în baza disp. art. 2781.C.P.P. de petentul domiciliat în comuna Măneciu, sat Măneciu, împotriva rezoluției din 30.04.2008 și a rezoluției nr. 923/II/2/2008 din data de 26.05.2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 202/P/2008.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25 august 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 27 august 2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin plângerea adresată Judecătoriei Vălenii d Munte și înregistrată sub nr. 1420/331/13.06.2008 petentul a solicitat în temeiul disp. art.2781alin.1Cod pr. pen. desființarea rezoluției nr. 923/II/2/2008 din data de 26.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care a apreciat-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea plângerii, s-a susținut de către petent că rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmării penale față de - avocat în cadrul Baroului P sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal, este nelegală și netemeinică, deoarece prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că acesta a modificat originalul contractului încheiat cu numitul, prin aceasta considerându-se prejudiciat deoarece a pierdut toate procesele intentate cocontractantului său.
Pentru motivele invocate, petentul a solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii de către intimatul a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, urmând a se administra o serie de probe, respectiv expertiză criminalistică grafologică, proba cu martori și proba cu înregistrare audio.
Prin sentința penală nr. 138 din 22 iulie 2008 Judecătoria Vălenii de Ma declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel Ploiești față de calitatea făptuitorului respectiv avocat raportat la disp. art. 281.C.P.P. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 79/2007, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr- din 05 august 2008.
În vederea soluționării plângerii s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Prin rezoluția nr. 202/P/2008 din 30.04.2008, îndreptată prin procesul verbal din 26 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul, avocat în cadrul Baroului P, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul reținut pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, următoarele:
Petentul a formulat plângere penală împotriva intimatului, avocat în Baroul Prahova, susținând că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii de fals prevăzută de art. 290 cod penal, constând în aceea că, în calitate de apărător al său într-un proces civil, derulat pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte în perioada 2003-2005, acesta a modificat copia unui înscris sub semnătură privată chitanță, act ce stătea la baza pretențiilor sale și pe care l-a depus în instanță ca probă, fapt ce a condus la respingerea acțiunii.
Persoana vătămată a mai arătat că la data de 14 februarie 2008 avut o întâlnire cu avocatul, ocazie cu care acesta și-ar fi recunoscut verbal fapta, petentul depunând în dovedirea plângerii un CD audio ce conține înregistrarea acestei discuții și care a avut loc pe raza orașului V de
Procedând la efectuarea de investigații, respectiv verificarea dosarului civil menționat în plângere, audiere de persoane, verificarea și redarea în scris a conținutului discuției înregistrate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia stabilit că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și anume sub aspectul laturii obiective a acesteia.
Astfel, s-a reținut că lipsește prima condiție impusă de lege pentru existența infracțiunii reclamate - contrafacerea scrierii/subscrierii ori alterarea în orice mod a substanței înscrisului.
Analizând copia completă a înscrisului (chitanța) prin comparație cu cea depusă de către făptuitorul în instanță, procurorul a stabilit că ultimele trei rânduri au fost înlăturate prin acoperirea parțială a textului de copiat la xerox, copia incriminată putând fi astfel executată, fie direct de pe original fie de pe o altă copie fidelă.
S-a reținut că acțiunea de alterare nu poate fi asociată copiei incriminate, alterarea presupunând intervenția directă asupra obiectului material și transformarea sa în produs al infracțiunii.
S-a mai constatat că nu se poate reține nici contrafacerea, având în vedere că ceea ce s-a încercat a se imita a fost o copie fidelă a chitanței, copie care, dacă a existat, nu a fost aptă să producă consecințe juridice, ci a avut un scop pur tehnic legat de acțiunea de xerografiere.
În raport de cele expuse, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimatului-făptuitor săvârșirea infracțiunii de fals.
Împotriva rezoluției nr. 202/P/2008 din 30.04.2008 s-a formulat plângere în temeiul disp.art. 275-278 Cod pr. pen. ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin rezoluția nr.923/II/2/2008 din 26.05.2008.
Împotriva ambelor rezoluții a formulat plângere în temeiul disp. art. 2781alin.1Cod pr.pen. petentul, solicitând desființarea acestora și trimiterea dosarului la parchet pentru efectuarea de cercetări împotriva intimatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Curtea, examinând plângerea petentului, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a textelor de lege incidente, apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit disp. art. 290 Cod penal constituie infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice".
Art.288 din același cod prevede că falsificarea unui înscris prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod de natură să producă consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
În raport de textele de lege la care s-a făcut referire anterior rezultă că există infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată conform art.290 cod penal, ori de câte ori, sub aspectul laturii obiective s-a realizat falsificarea materială a înscrisului, fie prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii, fie prin alterarea înscrisului în orice mod, însă în oricare din ipotezele menționate, numai dacă fapta este de natură să producă consecințe juridice.
S-a stabilit în doctrina juridică că cerința legii este îndeplinită dacă, pe de o parte, falsificarea privește un înscris care are puterea probatorie și semnificație juridică, iar pe de altă parte, înscrisul fals are aparența unui înscris adevărat, autentic, nefiind necesară o asemănare perfectă a înscrisului fals cu cel adevărat ci doar ca asemănarea să facă posibilă credința că înscrisul fals este adevărat și susceptibil să producă consecințe juridice.
În cauza dedusă judecății, actele premergătoare efectuate conduc la concluzia că intimatul făptuitor nu a efectuat acte de contrafacere a scrierii din înscrisul intitulat "chitanță", putându-se aprecia, cel mult, că a produs alterarea acestuia prin acoperirea unei părți din înscris, cu ocazia xerocopierii, așa cum reiese din convorbirea dintre părți, redată în procesul verbal întocmit de procuror.
Cu toate acestea, înscrisul încriminat ca fals nu a fost să producă consecințe juridice, întrucât, așa cum rezultă din derularea procesului intentat de petent numitului, prin decizia civilă nr.128 din 02.02.2006 a Tribunalului Prahovas -a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru ca aceasta să audieze martorii în prezența cărora s-a încheiat chitanța din 01.09.2002, urmând a se stabili cu certitudine dacă înțelegerea a fost ca bunurile imobile să intre la data achitării diferenței de 50.000.000 lei în proprietatea petentului sau în patrimoniul societății la care acesta era asociat cu pârâtul, cui aparțineau banii plătiți cu titlu de preț, modul de proveniență și aceasta deoarece numai pe baza chitanței respective nu s-a putut stabili dacă transferul dreptului de proprietate opera în favoarea reclamantului-petent sau în favoarea societății al cărui asociat era.
După rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr.1089 din 4.09.2006 Judecătoria Vălenii d M a respins acțiunea formulată de reclamantul, având ca obiect constatarea valabilității convenției din 1.09.2002, hotărâre confirmată de Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.19 din 5.01.2007, prin care s-a respins recursul acestuia ca nefondat.
Prin urmare, atâta timp cât înscrisul încriminat ca fals nu a produs consecințe juridice, instanțele analizând acțiunea promovată de reclamant pe baza altor probatorii, inclusiv testimoniale, în mod corect s-a apreciat de către procuror că nu se justifică începerea urmăririi penale față de făptuitorul, sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.290 cod penal, așa încât rezoluțiile pronunțate, fiind legale și temeinice, plângerea formulată de petent va fi respinsă conform art.2781alin.8 lit.a cod proc. penală, ca nefondată.
În temeiul disp. art.192 alin.2 Cod pr.pen. reținând culpa procesuală a petentului, se va ispune obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea întemeiată pe disp. art. 2781Cod proc. penală de formulată de petentul, domiciliat în comuna Măneciu, sat Măneciu, județul
Menține ca legale și temeinice soluțiile adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 202/P/2008, respectiv rezoluția din 30.04.2008 și a rezoluția nr.923/II/2/2008 din data de 26.05.2008.
Obligă petentul la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru partea lipsă la dezbateri de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 27 august 2008.
Președinte, Grefier,
Red./Tehnored.
2ex./29.09.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
